Potrivit prevederilor art. 108 alin. 2 din vechiul Cod al muncii "termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data cand cel in drept sa emita decizia a luat la cunostinta de producerea pagubei".
In cauza, cel in drept sa emita decizia de imputare a luat la cunostinta de producerea pagubei prin referatul nr. 1297 din 2.07.2002, dar a emis decizia de imputare la data de 18.09.2002, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut de art. 108 alin. 2 din vechiul Cod al muncii.
Prin contestatia adresata Tribunalului Botosani, inregistrata sub nr. 1386 din 12.03.2004, contestatorul B.D. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu intimatele S.C. "L." S.R.L. Botosani, societate care si-a schimbat denumirea in S.C. "S. I." S.R.L. Bucuresti si S.C. "B." S.R.L Botosani, sa se dispuna anularea deciziei de imputare nr. 769 din 12.09.2002, prin care i s-a imputat suma de 76.226.694 lei.
Intr-o prima faza de judecata, prin sentinta civila nr. 447 din 7.03.2005, Tribunalul Botosani a respins ca tardiva contestatia, cu motivarea ca prin sentinta civila nr. 5027 din 6.10.2003, ramasa irevocabila, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca decizia de imputare a fost comunicata contestatorului prin notificarea nr. 35/2002 a Biroului executorului judecatoresc "D.S." Botosani.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 847 din 22.11.2005, a admis recursul contestatorului cu consecinta casarii sentintei civile nr. 447 din 7 martie 2005 a Tribunalului Botosani si trimiterea cauzei aceleiasi instante pentru rejudecare, cu motivarea ca instanta de fond a solutionat cauza pe exceptia autoritatii de lucru judecat, nefiind indeplinite cerintele art. 166 Cod proc. civila si art. 1201 Cod civil.
Totodata, s-a retinut ca in cauza nu s-a facut dovada comunicarii deciziei de imputare in conformitate cu dispozitiile art. 108 alin. 3 din vechiul Cod al muncii, in vigoare la data emiterii deciziei de imputare, asa incat fondul cauzei nefiind cercetat, cauza a fost trimisa pentru rejudecare cu recomandarea efectuarii unei expertize de specialitate pentru stabilirea cuantumului prejudiciului.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata sub nr. 7613 din 18.12.2005.
S.C. "B." S.R.L. Botosani a invocat exceptia tardivitatii contestatiei, sustinand ca reclamantul ar fi luat la cunostinta despre decizia de imputare in momentul inceperii executarii silite, prin notificarea intocmita de executorul judecatoresc, asa incat contestatia a fost formulata cu depasirea termenului legal de 30 de zile, prevazut de legislatia muncii.
Tribunalul Botosani, prin sentinta civila nr. 294 din 6 martie 2006, a admis contestatia cu consecinta anularii deciziei de imputare nr. 769/2002, emisa de S.C. "L." S.R.L. Botosani, actualmente S.C. " S. I." S.R.L. Bucuresti.
Prin considerentele sentintei instanta de fond a retinut ca nu este data exceptia tardivitatii actiunii, intrucat prin decizia nr. 847 din 22.11.2005 a Curtii de Apel Suceava, instanta de recurs a stabilit ca in lipsa dovezii de comunicare a deciziei de imputare contestatia a fost formulata in cadrul termenului legal, aceasta solutie fiind obligatorie pentru instanta de trimitere fata de dispozitiile art. 315 alin. 1 Cod proc. civila.
Pe fondul cauzei, aceeasi instanta a retinut ca in fapt, contestatorul a avut calitatea de conducator auto in cadrul S.C. "L." S.R.L. Botosani (societate a carei denumire a fost schimbata ulterior in S.C. "S.I." S.R.L. Bucuresti, incepand cu data de 2.03.2003), iar prin decizia contestata a fost angajata raspunderea materiala pentru suma de 76.226.694 lei cu titlu de lipsa in gestiune.
S-a mai aratat ca prin contractul de cesiune nr. 637 din 17.02.2003, societatea angajatoare a cesionat creanta, in suma de 79.436.194 lei in favoarea paratei S.C. "B." S.R.L. Botosani. Desi in cauza se impunea efectuarea unei expertize, documentele justificative nu au fost depuse la dosar de societatea angajatoare, S.C. "S. I." S.R.L. Bucuresti si nici de S.C. "B." S.R.L. Bucuresti, desi potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, asa incat nefiind dovedite conditiile raspunderii civile contractuale a fost admisa contestatia, cu consecinta anularii deciziei de imputare.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata S.C. "B." S.R.L. Botosani, criticand-o pentru nelegalitate, sustinand ca decizia de imputare a fost comunicata contestatorului de catre societatea angajatoare, respectiv fosta S.C. "L." S.R.L. Botosani a carei denumire a fost schimbata in S.C. "S. I." S.R.L. Bucuresti, aratand ca anterior emiterii deciziei acesta a fost notificat cu privire la nejustificarea unor avansuri, decizia fiind emisa pe baza referatului intocmit de contabilul sef, contestatorul fiind solicitat sa se prezinte la sediul societatii.
Totodata, a sustinut ca sentinta a fost pronuntata fara a fi indeplinita procedura de citare cu parata S.C. "S. I." S.R.L. Bucuresti, societate aflata in procedura de faliment, conform dispozitiilor Legii nr. 64/1995, situatie dovedita prin inscrisurile depuse la dosar.
Prin decizia nr. 570 din 4.07.2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, s-a admis recursul declarat de parata S.C. "B." S.R.L. Botosani, prin administrator P.V., impotriva sentintei nr. 294 din 6.03.2006 (dosar nr. 7613/C/2005).
S-a casat sentinta sus-mentionata si a fost trimisa cauza pentru rejudecare, la aceeasi instanta.
Pentru a se pronunta astfel, curtea, analizand actele si lucrarile dosarului, a retinut ca litigiul privind contestatia impotriva deciziei de imputare nr. 769/2002 a fost solutionat in contradictoriu cu paratele SC "S. I." S.R.L. Bucuresti si S.C. "B." S.R.L. Botosani, dar prim parata, desi se afla in faliment, ca urmare a deschiderii procedurii conform Legii nr. 64/1995, nu a fost citata prin lichidator.
Casarea sentintei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeasi instanta a fost consecinta faptului ca procedura de citare cu parata S.C. "S.I." S.R.L. Bucuresti nu a fost legal indeplinita, devenind incidente in cauza prevederile art. 304 pct. 5 din Codul de procedura civila.
Astfel investit cu respingerea cauzei, Tribunalul Botosani - Sectia civila, prin sentinta nr. 391 din 4.04.2007, s-a admis contestatia formulata de contestatorul B.D., impotriva deciziei de imputare nr. 769/18.09.2002, in contradictoriu cu intimatele S.C. "S.I." S.R.L. Bucuresti si S.C. "B." S.R.L. Botosani si a anulat susmentionata decizie de imputare.
In considerentele sentintei nr. 391 din 4.04.2007 a Tribunalului Botosani s-a retinut ca, in privinta realitatii prejudiciului, a fost pusa in discutie necesitatea efectuarii unei expertize contabile, insa administrarea acestei probe a fost conditionata de depunerea la dosarul cauzei a documentelor justificative cu privire la materialele, combustibilii si sumele care nu ar fi fost justificate de contestator la incetarea raporturilor de munca cu fost S.C. "L." S.R.L Botosani (devenita la data de 2.03.2003 S.C."S.I." S.R.L. Bucuresti).
S-a mai aratat ca, in sens, s-au solicitat de la lichidatorul S.C. "V." S.A. Bucuresti, dar aceste documente nu au fost depuse la dosarul cauzei, ca, in lipsa documentatiei ce a stat la baza emiterii deciziei de imputare, nu s-a putut concluziona ca B.D. ar fi produs un prejudiciu angajatorului S.C. "L." S.R.L. Botosani.
S-a retinut, de asemenea, ca nu s-a dovedit, conform art. 102 alin. 1 din vechiul Cod al Muncii (Legea nr. 10/1972), in vigoare la data emiterii decizia de imputare, existenta celorlalte elemente ale raspunderii ulterioare in sarcina contestatorului, respectiv fapte ilicita si personala a acestuia, savarsita in legatura cu munca sa, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa acestuia.
Impotriva susmentionatei sentintei civile, parata S.C. "B." S.R.L. Botosani a declarat recurs, prin care, in principal a solicitat respingerea contestatiei formulata de B.D., ca fiind tardiv introdusa, iar in subsidiar, respingerea contestatiei impotriva deciziei de imputare, ca nefondata.
In motivarea recursului, in legatura cu tardivitatea contestatiei, recurenta a sustinut ca din probatoriul administrat in toate ciclurile procesuale de pana acum, rezulta cert faptul ca decizia de imputare nr. 769/2002 a fost comunicata contestatorului, prin posta, cu confirmare de primire, semnata personal de destinatar, inca din 2002, conform dovezii existente la dosar si ca acelasi act, devenit titlu executoriu prin comunicare, i-a mai fost comunicat odata contestatorului impreuna cu sumatia de plata emisa de executorul judecatoresc cu nr. 25/2002, dovezile de comunicare fiind depuse la dosarul primei instante de fond.
Contestatia la executare formulata de catre debitor, prin care invoca inexistenta titlului executoriu - necomunicarea deciziei de imputare - a fost respinsa ca nefondata prin sentinta civila nr. 5027/06.10.2003 (dosar nr. 5085/2003) a Judecatoriei Botosani, ramasa irevocabila, prin respingerea recursului declarat de contestator, conform deciziei civile nr. 40/26.02.2004 a Tribunalului Botosani (dosar nr. 138/2004). Ambele instante au stabilit, pe baza probelor, ca decizia de imputare a fost comunicata contestatorului prin scrisoare recomandata, ulterior fiind comunicata aceeasi decizie de imputare - devenita titlu executoriu si investita cu formula executorie de catre Judecatoria Botosani - si de catre executorul judecatoresc odata cu somatia de plata, conform prevederilor art. 387 Cod proc. civila, notificarea avand nr. 35/24.11.2002.
Cu toate acestea, contestatorul a introdus contestatia abia la 12.03.2004, invocand necomunicarea deciziei si faptul ca nu a prejudiciat unitatea emitenta.
Tribunalul Botosani a respins contestatia ca tardiva (sentinta civila nr. 447 din 7.03.2005) retinand ca a fost introdusa cu mult peste termenul prevazut de art. 176 alin. 1 Codul muncii anterior si ca petentul nu a justificat cererea de repunere in termen conform cu cerintele art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
In recursul declarat de contestator, Curtea de Apel Suceava a casat cu trimitere susmentionata sentinta, stabilind ca tribunalul a retinut gresit existenta autoritatii lucrului judecat in privinta tardivitatii contestatiei, nefiind indeplinite cerintele art. 166 Cod proc. civila raportat la art. 1201 Cod civil.
In rejudecare, tribunalul a pronuntat sentinta civila nr. 294 din 06.02.2006, prin care a admis contestatia si a anulat decizia de imputare retinand incidenta art. 315 alin. 1 Cod proc. civila - referitor la chestiunea tardivitatii contestatiei - iar pe fond, faptul ca emitentul deciziei de imputare nu a facut dovada legalitatii si temeinicie acesteia conform art. 282 Codul muncii.Aceasta sentinta a fost casata cu trimitere de Curtea de Apel Suceava care, prin decizia nr. 570/4.07.2006 (dosar nr. 2782/39/2006), a retinut ca instanta de fond a solutionat pricina in lipsa partii S.C. "S. I." S.R.L. Bucuresti - societate in faliment - care nu a fost legal citata prin lichidatorul judiciar.
Reluand judecata, tribunalul (dosar nr. 4589/40/2006) a respins exceptia tardivitatii contestatiei, fara nici o motivare, prin incheierea din 18.10.2006.
In legatura cu aceasta exceptie, invocata inca de la debutul litigiului in 2004, trebuie de observat faptul ca, pana in prezent, nici o instanta nu a solutionat cererea de repunere in termen formulata de contestator si nici nu s-a pronuntat motivat asupra exceptiei propriu-zise in afara Tribunalului Botosani a carui hotarare, insa, a fost casata (sentinta civila nr. 447/07.03.2005, desfiintata prin decizia civila nr. 847 din 22.11.2005 a Curtii de Apel Suceava) cu unicul motiv ca prima instanta a retinut gresit existenta autoritatii lucrului judecat cu privire la chestiunea tardivitatii, aceasta fiind, de altfel, singura problema de drept a carei rezolvare lega instanta de trimitere conform prevederilor art. 315 alin. 1 Cod proc. civila.
In consecinta, chestiunea tardivitatii a fost si ramane o situatie de fapt care trebuie stabilita in raport de probele dosarului, nefiind incident, sub acest aspect, art. 315 alin. 1 Cod proc. civila.
Referitor la fondul pricinii, recurenta a aratat ca tribunalul si-a intemeiat solutia anularii deciziei de imputare pe dispozitiile art. 287 Codul muncii actual, conform caruia sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, retinand ca in lipsa documentatiei pe care se intemeiaza actul de imputare, unitatea nu a facut dovada legalitatii si temeiniciei actului prin care a fost antrenata raspunderea materiala.
Recurenta considera principial eronata concluzia instantei de fond pentru urmatoarele considerente:
- raspunderea materiala, in speta, a fost antrenata sub vechiul cod al muncii, prin emiterea unei decizii de imputare adoptata, la randul sau, pe baza actului constatator al pagubei, respectiv referatul contabilitatii;
- prejudiciul imputat provine din avansuri spre decontare acordate contestatorului - conducator auto pe o masina cu care se executau transporturi internationale de marfuri - pentru carburanti, taxe de drum, diurna, cazare s.a., avansuri ce trebuiau justificate cu acte la revenirea din fiecare cursa.
Regimul juridic al avansurilor spre decontare este reglementat de Regulamentul operatiunilor de casa prin Decretul nr. 209/1976.
Conform art. 34 din Regulament, titularul de avans este obligat ca, in termenul stabilit pentru justificarea avansului, sa intocmeasca si sa depuna in compartimentul contabil al unitatii care i-a acordat avansul, decontul de cheltuieli, in care inscrie toate documentele justificative si le anexeaza la acesta, iar conform art. 36 din acelasi act normativ, avansurile se considera justificate numai cu valoarea documentelor valabile.
In fine, conform art. 38 din regulament, daca titularul de avans nu justifica avansul sau nu a depus - ca si in speta - sumele ramase neachitate la termenele stabilite ori pana la intocmirea statului de salarii, aceste sume (in cazul de fata totalizeaza 76.336.694 lei vechi), inclusiv penalitatile prevazute la alin. 1, 3, 4, se retin din salariul titularului de avans, pe baza dispozitiei conducatorului compartimentului cu atributii financiar contabile.
Faptul ca nu s-a urmat aceasta procedura este nerelevant, deoarece este vorba de o procedura speciala - constand in retineri directe din salariu - stabilita de lege exclusiv in favoarea unitatii angajatoare, astfel ca prevederile art. 38 din Regulament nu inlocuiesc dispozitiile de drept comun referitoare la raspunderea materiala din vechiul sau actualul Cod al muncii. De altfel, emitentul deciziei nici nu ar fi putut opera retinerile din salariu cata vreme contestatorul a parasit societatea, anterior atragerii raspunderii sale materiale si a refuzat sa se prezinte, la invitatiile ce i s-au facut, pentru a justifica avansurile primite.
Rezulta din reglementarile speciale din materia avansurilor spre decontare ca, odata primite avansurile, titularul acestora are obligatia legala de a depune decontul insotit de acte justificative si de a restitui sumele necheltuite sau nejustificate legal.
Prin urmare, fata de aceste reglementari speciale, prima instanta a facut o gresita aplicare a art. 287 Codul muncii, intervenind, fara temei, sarcina probei.
Dupa cum s-a dovedit, prejudiciul provine din avansuri nedecontate, astfel ca actul constatator al pagubei il constituie referatul sefului contabilitatii, act depus la dosar, situatie in care contestatorul avea dreptul, dar si obligatia legala, sa produca dovezi ca a justificat avansurile primite, justificari pe care era dator sa le faca, cu ani in urma, cand era invitat la sediul societatii si refuza sa se prezinte.
Intervertind gresit sarcina probei in acest litigiu, instanta a anulat o decizie de imputare - temeinica, legala si devenita titlu executoriu, prin comunicare, de cca. 3 ani de zile - prin luarea in considerare a simplei afirmatii facuta de contestator, in sensul ca nu a produs pagube unitatii, dupa care nu s-a mai prezentat la proces si a refuzat sa raspunda la interogatoriul admis ca mijloc de proba de catre tribunal.
Examinand recursul de fata, curtea il constata neintemeiat pentru considerentele ce se vor retine in continuare.
Astfel, cu privire la tardivitatea formularii contestatiei impotriva deciziei de imputare nr. 769 din 18.09.2002 emisa de fosta S.C. "L."S.R.L. Botosani, cum corect recurenta a retinut in motivele de recurs, aceasta chestiune a fost irevocabil rezolvata prin decizia nr. 847 din 22.11.2005 a Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale. In considerentele susmentionatei decizii, prin care s-a admis recursul declarat de contestatorul B. D. impotriva sentintei nr. 447 din 7.03.2005 a Tribunalului Botosani - sectia civila, s-a casat sentinta si s-a trimis cauza pentru rejudecare pe fond la aceeasi instanta, s-a retinut, din actele dosarului, inclusiv dosarul executional nr. 1013/2003, ca nu rezulta dovada comunicarii efective a deciziei de imputare nr. 769/2002, asa cum impun dispozitiile art. 108 alin. 3 din vechiul Cod al Muncii (Legea nr. 10/1972), in vigoare la data emiterii deciziei. Or, cata vreme, in mod irevocabil s-a statuat ca decizia de imputare nr. 769/2002 nu a fost comunicata contestatorului B.D. in conditiile legale susmentionate, reiterarea in prezentul recurs a exceptiei de tardivitate a formularii contestatiei impotriva deciziei de imputare apare ca fiind superflua, instanta de recurs nemaifiind tinuta sa examineze din nou aceeasi exceptie.
Cu prilejul judecarii recursul, curtea, din oficiu, a pus in discutia partilor, pe cale de exceptie, aspectul daca decizia de imputare nr. 769/2002 a fost emisa in temeiul legal de 60 de zile prevazut de art. 108 alin. 2 din vechiul Cod al muncii. Din actele dosarului nr. 1386/C/2004 al Tribunalului Botosani - sectia civila, se constata ca cel imputernicit sa emita decizia de imputare este informat de producerea de catre B. D. a prejudiciului in suma de 76.226.694 lei (ROL) prin referatul contabilului sef al fostei S.C."L."S.R.L. Botosani din 2.07.2002 (inregistrat la registratura unitatii sub nr. 1297 din aceeasi data) - fila 84 din dosarul nr. 1386/C/2004 al Tribunalului Botosani.
Potrivit prevederilor art. 108 alin. 2 din vechiul Cod al muncii: "termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data cand cel in drept sa emita decizia a luat cunostinta de producerea pagubei".
In cauza, cel in drept sa emita decizia de imputare a luat la cunostinta de producerea pagubei prin referatul nr. 1297 din 2.07.2002, dar a emis decizia de imputare la data de 18.09.2002, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut de art. 108 alin. 2 din vechiul Cod al muncii. Cum exceptia de tardivitate a emiterii deciziei de imputare nr. 769/18.09.2002 este data in cauza, orice alta analiza vizand existenta in sarcina contestatorului a elementelor raspunderii materiale este neavenita.
Sentinta nr. 391 din 4.04.2007 a Tribunalului Botosani - Sectia civila apare ca fiind legala, dar cu motivarea din precedent si cu respectarea intrutotul a principiului potrivit caruia uneia din partile din proces nu i se poate face o situatie mai grea in propria cale de atac.
Fata de cele de mai sus, curtea, avand in vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul declarat in cauza.