Potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala durata masurii obligarii de a nu parasi tara este limitata in timp doar atunci cand a fost luata in cursul urmaririi penale, pentru faza de judecata neexistand o limitare in timp.
(Curtea de Apel Suceava - d.p. nr.425 din 26.09.2007) Prin incheierea din data de 17 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. 5/314/2004 s-a revocat masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara, prev. de art.1451 Cod procedura penala, luata fata de inculpatul C.I., prin incheierea de sedinta din 18 mai 2005 a Judecatoriei Suceava data in dosar nr. 8176/2004 si mentinuta, in conformitate cu art. 350 al. 1 Cod procedura penala, prin sentinta penala nr. 237/23.03.2007 pronuntata de aceeasi instanta in dosar nr. 5/314/2004.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Targu Mures au fost trimisi in judecata in stare de arest preventiv, inculpatii :
- C.I., pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. si ped. de art. 189 al. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, prev. si ped. de art. 321 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal si loviri sau alte violente, prev. si ped. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;
- T.R., pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. si ped. de art. 189 al. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, prev. si ped. de art. 321 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, loviri sau alte violente, prev. si ped. de art. 180 al. 2 Cod penal si distrugere, prev. si ped. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, si
- K.J., pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. si ped. de art. 189 al. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, prev. si ped. de art. 321 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal si loviri sau alte violente, prev. si ped. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Masurile preventive au fost dispuse prin Incheierea Camerei de Consiliu nr. 525 din data de 23 aprilie 2004 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc, in baza carei au fost emise mandatele de arestare preventive nr. 3, 4 si 5 din aceeasi data, pe o perioada de 30 de zile pentru primii doi inculpati si pe o durata de 29 de zile pentru cel din urma.
Masurile preventive au fost prelungite succesiv pana la data de 19.07.2005 si mentinute ulterior, in baza art. 3002 Cod procedura penala rap. la art. 160b Cod procedura penala de catre instanta competenta.
Dupa admiterea cererii de stramutare, prin incheierea nr. 5478 din 25.10.2004 a I.C.C.J. Bucuresti, cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava, sub nr. 8176/02.11.2004, instanta care, prin incheierile din 05.11.2004, 17.12.2004, 11.02.2005 si 25.03.2005, a dispus mentinerea masurii arestarii preventive in baza aceluiasi temeiului legal inainte amintit.
Prin incheierea din data de 18 mai 2005 pronuntata de Judecatoria Suceava in dosar nr. 8176/2004, in baza art. 139 al. 1 Cod procedura penala s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive luata fata de cei trei inculpati mai sus-mentionati, cu masura obligarii de a nu parasi tara prev. de art. 1451 Cod procedura penala masura ce a fost mentinuta, in conformitate cu art. 350 al. 1 Cod procedura penala, prin sentinta penala nr. 237/23.03.2007 pronuntata de aceeasi instanta in dosar nr. 5/314/2004.
Prin sentinta penala nr. 237/2007 pronuntata de Judecatoria Suceava, inculpatul C.I. a fost condamnat pentru :
- lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 7 ani inchisoare, parte vatamata fiind K.M.;
- ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani inchisoare;
- lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni inchisoare, parte vatamata fiind I.L..
In baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani inchisoare.
In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata durata arestarii preventive a inculpatului de la 23.04.2004 si pana la data de 18.05.2005.
In baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a, b,c Cod penal, cu titlu de pedeapsa accesorie.
In baza art. 350 alin. 1 Cod procedura penala, s-a mentinut masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara, prev. de art. 1451 Cod procedura penala, luata fata de inculpat prin incheierea din 18 mai 2005 a Judecatoriei Suceava.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatii, dosarul fiind inregistrat pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 5/314/2004.
La termenul de judecata din data de 17.09.2007, avocat F.L., pentru inculpatul C.I., a solicitat instantei revocarea masurii obligarii de a nu parasi tara, considerand ca la acel moment aceasta nu se mai justifica a fi mentinuta.
Tribunalul Suceava a considerat ca in cauza nu se mai impune mentinerea masurii restrictive de libertate, respectiv aceea a obligarii de a nu parasi tara, luata fata de inculpatul C.I., apreciind ca buna desfasurare a procesului penal ar putea fi asigurata si in aceste conditii.
Astfel, in conformitate cu art. 25 din Constitutia Romaniei, dreptul la libera circulatie in tara si strainatate este garantat, fiecarui cetatean fiindu-i asigurat dreptul de a-si stabil domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni in tara, iar potrivit art. 53 din legea fundamentala, restrangerea unor drepturi sau a unor libertati poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica, cu conditia ca aceasta masura sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o.
Tribunalul a apreciat ca mentinerea fata de inculpatul C.I. a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara nu ar reprezenta o masura proportionala cu situatia care a determinat-o, intrucat restrangerea, in continuare, a libertatii de circulatie ar depasi durata rezonabila la care se refera art. 5 pct. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Suceava, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului, se arata ca mentinerea masurii se impunea pentru a fi atins scopul procesului penal si pentru a se asigura prezenta inculpatului la termenele stabilite de instanta in vederea audierii lui, daca se considera necesar. De altfel, in conformitate cu recomandarile formulate de C.S.M. prin adresa nr. 6425/56/2007 inaintata instantelor de judecata, audierea inculpatilor la instantele de apel este necesara chiar daca acestia au fost condamnati de catre instanta de fond.
Referitor la persoana inculpatului si conduita acestuia in societate, faptul ca inculpatul C.I. a fost condamnat in prezenta cauza pentru infractiuni grave si mai mult decat atat, a mai fost trimis in judecata in alte cauze pentru infractiuni de criminalitate organizata si coruptie, precum si pentru tentativa de omor. Pe de alta parte, asa cum se poate observa din cuprinsul dosarului, dupa inlocuirea masurii arestarii preventive, inculpatul nu s-a mai prezentat in fata instantei de judecata, aspect ce evidentiaza atitudinea indiferenta a acestuia fata de institutiile statului insarcinate cu infaptuirea actului de justitie.
Se arata ca, atata timp cat in cauza se constata ca sunt indeplinite conditiile cumulative cerute de lege, referitoare pe de o parte la limitele de pedeapsa prevazute pentru infractiunile comise, iar pe de alta parte la existenta unor probe temeinice, masura preventiva luata fata de inculpat apare ca fiind legala si temeinica. Temeiurile care au fost avute in vedere la luarea acestei masuri nu pot fi apreciate ca fiind inexistente, atata timp cat in cauza procesul penal nu este incheiat si atata timp cat la instanta de apel s-a solicitat administrarea de probe in apararea inculpatului. Revocarea masurii obligarii de a nu parasi tara, inlatura garantia ca inculpatul nu se va sustrage de la judecata, in conditiile in care acesta nu se prezinta in fata instantei.
Mai mult decat atat, cererea de revocare a fost formulata foarte aproape de pronuntarea unei hotarari de catre instanta de apel, existand posibilitatea ca hotararea acestei instante sa mentina dispozitiile hotararii instantei de fond si astfel, inculpatul sa aiba posibilitatea sa paraseasca tara pentru a se sustrage fie de la judecarea cauzei in instanta de recurs, fie de la executarea unei eventuale pedepse.
Curtea a constatat ca recursul este intemeiat.
Potrivit dispozitiilor art. 136 Cod procedura penala, in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea inculpatului de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una din masurile preventive prevazute de lege.
Initial, fata de acesta a fost luata masura arestarii preventive care ulterior a fost inlocuita cu masura obligarii de a nu parasi tara, considerandu-se ca desi pana la acea data detentia provizorie nu a depasit un termen rezonabil, in intelesul art. 5 pct. 3 din C.E.D.O., acordarea unei noi prelungiri ar depasi acest termen.
Potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala durata masurii obligarii de a nu parasi tara este limitata in timp doar atunci cand a fost luata in cursul urmaririi penale (art. 1451 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 2 Cod procedura penala), pentru faza de judecata neexistand nici o reglementare expresa, ceea ce inseamna ca aceasta masura poate dura chiar si pana la sfarsitul procesului.
Dispozitiile art. 5 pct. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, invocate de recurent se refera la durata rezonabila a procedurii in cazul persoanei arestate sau detinute, instantele facand aplicarea acestor dispozitii cu ocazia revocarii masurii arestarii preventive.
Potrivit disp. art. 2 alin. 3 din Protocolul nr. 4, exercitarea dreptului la libera circulatie si de a parasi tara poate face obiectul unor restrangeri prevazute de lege si care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altor persoane.
In ultimii ani, instanta europeana a precizat conditiile in care aplicarea de catre autoritatile nationale a unei masuri ce constituie o limitare a libertatii de circulatie este compatibila cu disp. art. 2 paragraf 3 din Protocolul nr. 4, in special privind caracterul ei necesar intr-o societate democratica si respectarea raportului de proportionalitate intre asemenea masuri si scopul urmarit prin dispunerea lor.
In speta, limitarea dreptului la libera circulatie apare ca fiind necesara pentru buna desfasurare a procesului penal, in cazul in care instanta va aprecia ca fiind absolut necesara prezenta inculpatului putand apela la institutia mandatului de aducere, neexistand nici un mijloc procedural pentru a asigura prezenta inculpatului in situatia in care acesta nu s-ar afla in tara.
La aprecierea acestui caracter, Curtea va avea in vedere si pozitia inculpatului care nu s-a mai prezentat la nici un termen de judecata dupa punerea sa in libertate.
De asemenea, Curtea considera ca exista proportionalitate intre aceasta masura si scopul urmarit - asigurarea unei bune desfasurari a procesului penal si impiedicarea sustragerii inculpatului de la judecata ori de la executarea pedepsei - mai ales ca din interpretarea dispozitiilor art. 1451 Cod procedura penala, rezulta ca organul care a dispus aceasta masura poate incuviinta parasirea tarii daca ratiuni urgente ar impune aceasta.
In concluzie, Curtea a apreciat ca, dat fiind ca nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luarii masuri, iar aceasta apare ca fiind necesara si proportionala cu scopul urmarit, cererea de revocare a masurii obligarii de a nu parasi tara apare ca fiind neintemeiata.