Afirmatia ca cei trei inculpati ar pregati savarsirea unei noi infractiuni nu mai poate fi dovedita in cauza si nu mai poate justifica privarea in continuare de libertate a inculpatilor.
In ce priveste pericolul generat pentru ordinea publica de lasare in libertate a celor trei inculpati, curtea constata ca acest pericol trebuie raportat la alte elemente decat cele retinute cu ocazia primei arestari intrucat in caz contrar s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat, iar in prezenta cauza, la acest moment procesual, acesta s-a schimbat ca temei procedural diminuandu-se acest pericol, atat ca urmare a scurgerii timpului, cat si ca efect al administrarii unei mari parti a probatoriilor, probatorii din care nu a rezultat vreun element esential care sa intareasca consistenta probatoriilor propuse in acuzare.
Asa cum CEDO a statuat in mai multe hotarari pronuntate impotriva Romaniei, nu inculpatii au obligatia sa justifice periodic ca elementele cauzei s-au schimbat, ci organul judiciar care realizeaza ingerinta in exercitiul dreptului la libertate individuala, in prezenta cauza, instantele de judecata au obligatia sa justifice cu ocazia fiecarei mentineri a arestarii preventive, respectiv cu ocazia fiecarei noi perioade de privare de libertate dispusa, de ce subzista nevoia concreta a mentinerii ingerintei asupra dreptului fundamental si care sunt motivele concrete care ar impiedica buna desfasurare a judecatii cu inculpatii in libertate, eventual sub imperiul unor obligatii si garantii dispuse de instanta potrivit legii.
In prezenta cauza, nu se mai justifica de ce s-ar impune in mod concret privarea de libertate a inculpatilor pentru inca o perioada de 60 de zile, si nici care sunt motivele concrete care ar impiedica buna desfasurare a judecatii in lipsa pastrarii inculpatilor in stare de arest preventiv.
Se constata, in plus, ca in mod evident, buna judecata a cauzei ar putea avea loc si daca inculpatii nu s-ar afla in stare de arest preventiv si sub imperiul unei alte masuri preventive mai putin restrictive, respectiv aceea a obligarii de a nu parasi tara, iar aceasta evidenta a constatarii rezulta din faptul ca inainte de sesizarea instantei prin rechizitoriu, pe o perioada de 30 de zile, inculpatii au respectat aceeasi masura dispusa fata de ei si obligatiile impuse de lege.
Se constata, de asemenea, ca procesul nu treneaza din culpa inculpatilor si nu a fost impiedicat in perioada cat acestia s-au aflat in libertate, iar perioada de arestare preventiva raportata la temeiurile concrete retinute cu ocazia ultimei masuri de arestare dispusa fata de acestia nu mai indeplineste conditia termenului rezonabil.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca, prin incheierea din 8.04.2010, pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul penal nr. 6235/118/2009, s-a dispus, in baza art. 3002 cod procedura penala rap. la art. 160b al.3 cod procedura penala, mentinerea masurii arestarii preventive fata de inculpatii M.D.M., D.D.L. si D.G.
In baza art.139 al.1 cod procedura penala, in ref. la art.1451 cod procedura penala, s-a respins, ca nefondata cererea formulata de inculpatii M.D.M., D.D.L. si D.G.N. de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inculpatii au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunilor prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit. i cod penal si de art.323 al.1 cod penal in privinta inculpatului M.D.M., pentru savarsirea infractiunilor prev. de art.26 rap. la art.20 rap. la art.174-175 lit. i cod penal, de art.323 al.1 cod penal si de art.279 al.1 cod penal in privinta inculpatilor D.D.L. si D.G.N.
Masura arestarii preventive s-a dispus fata de inculpati prin incheierea de sedinta din 09.07.2009 a Tribunalului Constanta, care a fost mentinuta prin decizia penala nr.418/P/14.09.2009 a Curtii de Apel Constanta, in conditii de legalitate si temeinicie cu respectarea atat a conditiilor de forma cat si a celor de fond.
S-a apreciat ca, in actualul stadiu procesual, cand cercetarea judecatoreasca se afla in derulare, se audiaza martori din lucrari, se are in vedere ca sunt indeplinite in continuare cerintele prevazute de art.3002 cod procedura penala rap. la art.160 b al.3 cod procedura penala, in sensul ca subzista temeiurile care au determinat initial luarea masurii de exceptie a arestarii preventive fata de inculpati la data de 09.07.2009 si se impune privarea de libertate a acestora.
Fata de disp.art.143 al.1 cod procedura penala prin raportare la art.681 cod procedura penala si la art.5 par.1 lit. c CEDO, s-a apreciat ca la dosar sunt date suficiente care justifica in mod rezonabil suspiciunea ca fiecare dintre inculpati ar fi savarsit infractiunile pentru care sunt cercetati, existand in continuare indicii temeinice, in sensul de motive verosimile, ale comiterii faptelor, si care sunt apte de a sustine mentinerea masurii arestarii preventive dispusa fata de inculpati, cu atat mai mult cu cat perioada de timp scursa, nu a depasit un termen rezonabil.
In ceea ce priveste cazul de arestare preventiva prevazut de art.148 al.1 lit. f cod procedura penala, retinut initial, acesta nu a disparut si ramane incident si in actualul stadiu procesual deoarece fiecare dintre inculpati este cercetat pentru savarsirea unor infractiuni grave sanctionate exclusiv cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani iar prin lasarea in libertate a acestora s-ar crea in prezent un pericol concret pentru ordinea publica.
Riscurile punerii in libertate a inculpatilor ar rezulta din natura si gravitatea deosebita a faptelor, imprejurarile concrete in care se retine in rechizitoriu ca s-ar fi actionat, prin utilizarea unei arme de foc, din care s-a tras de mai multe ori, la ore tarzii din noapte, si in loc public, intr-un cartier de blocuri de locuinte, la orele de odihna, cauzandu-i-se victimei leziuni grave ce i-au pus acesteia viata in primejdie prin hemoragie interna si externa, in zone vitale ale corpului, necesitand pentru vindecare un an de zile de ingrijiri medicale, modul de concepere si de transpunere in practica a dezideratului infractional, numarul participantilor, imprejurarea ca au fost vizate valori sociale supreme precum dreptul la viata si la integritatea fizica si psihica ,,impactul social puternic negativ al faptelor, sentimentul de neliniste, de teama, de insecuritate ce s-ar crea, in prezent, in randul colectivitatii ca persoane cercetate pentru astfel de fapte, prin utilizarea de arme, ar putea fi lasate in stare de libertate, limitele de pedeapsa fixate de textele de lege incriminatoare pentru respectivele infractiuni, circumstantele personale ale fiecarui inculpat.
Este adevarat ca pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare, fiecare dintre inculpati beneficiaza conform art.52 cod procedura penala si art.6 par.2 din CEDO de prezumtia de nevinovatie si de regula judecarii persoanei in stare de libertate, dar existenta unor anumite imprejurari particulare au prioritate in protejarea precumpanitoare a ordinii publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, fata de interesul individual, privarea de libertate a inculpatilor aparand sub acest aspect necesara si proportionala in raport de scopul urmarit..
S-a apreciat ca, in speta, nu sunt satisfacute cerintele prev. de art.139 al.1 cod procedura penala, nefacandu-se dovada ca au intervenit modificari esentiale ale temeiurilor initiale, care sa isi aiba corespondent in materialul probator de la dosar.
Intervalul de timp scurs de la data luarii masurii arestarii preventive nu poate conduce in mod automat, ca unic criteriu, si la inexistenta temeiurilor initiale, fiind necesar a se retine si alte criterii precum gravitatea faptelor, pericolul concret reprezentat de lasarea in libertate a inculpatilor, rezonanta sociala negativa, valorile sociale deosebit de importante lezate si ocrotite de normele penale.
Impotriva sus-mentionatei incheieri au formulat recurs inculpatii M.D.M., D.D.L. si D.G.N., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:
In mod gresit instanta de fond a mentinut masura arestarii preventive a inculpatilor, apreciind in mod eronat ca subzista temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive a acestora.
In acest sens se releva ca, la dosarul cauzei nu exista indicii temeinice care sa conduca la concluzia ca cei trei inculpati sunt autorii faptelor retinute in sarcina lor, neexistand nici un mijloc de proba care sa conduca la aceasta concluzie.
Se solicita a se avea in vedere ca fata de inculpati s-a dispus prin hotarare definitiva, inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara, moment la care s-a apreciat ca acestia nu mai prezinta pericol pentru ordinea publica.
Ulterior, la luarea masurii arestarii preventive de catre instanta de judecata, s-a avut in vedere ca temei al arestarii dispozitiile art.148 lit."f" si lit."c" Cod procedura penala.
Se arata ca, referitor la dispozitiile art.148 lit."c" Cod procedura penala, judecatorul a stabilit ca nu este incident in cauza si aceasta in raport de declaratia martorului P.F.S., data in fata instantei de judecata care a sustinut in cursul urmaririi penale ca ar fi fost solicitat de catre inculpatul D.D.L. pentru a-i suprima viata partii vatamate.
Inlaturarea acestui temei care a stat la baza luarii masurii arestarii preventive ar reprezenta o schimbare a temeiurilor care au determinat luarea acestei masuri fata de inculpati, astfel incat, sunt indeplinite conditiile impuse de art.139 cod procedura penala, pentru inlocuirea masurii arestarii preventive.
Referitor la incidenta in cauza a disp.art.148 lit."f" Cod procedura penala, se releva ca acest temei a stat la baza arestarii initiale a inculpatilor, moment la care s-a avut in vedere gravitatea faptelor comise, modul in care au actionat inculpatii si, in raport de acestea, insecuritatea creata pentru comunitate.
Aceste aspecte nu mai pot motiva mentinerea masurii arestarii preventive intrucat o instanta a apreciat, prin hotarare definitiva, ca acest pericol pentru ordinea publica, raportat la elementele precizate de instanta de fond, nu mai subzista, nefiind posibil sa se retina din nou ca temei al arestarii, dispozitiile art.148 lit."f" Cod procedura penala.
Se putea constata ca presupunerea initiala nu mai subzista pentru ca a fost audiat martorul T. care este tocmai persoana localizata in zona comiterii faptei.
S-a stabilit prin probe ADN ca inculpatii nu au pus mana pe arme, existand si dovada ca T. s-a aflat in Constanta, de altfel acesta recunoaste singur acest fapt, ori, daca aceasta persoana - T. - poate fi lasata in libertate si sa aiba calitatea de martor, s-ar putea aprecia ca, pot fi lasati in libertate si inculpatii impotriva carora nu exista probe.
Solicita sa se constate ca, masura arestarii preventive a inculpatilor nu se mai justifica si ca, subzistenta dispozitiilor art. 148 lit. "f" cod procedura penala nu poate fi privita prin prisma pericolului social generic al faptei.
Se face trimitere si la comportamentul procesual al inculpatilor care, dupa ce au fost pusi in libertate si s-a dispus rearestarea, s-au prezentat singuri la organul de politie.
Examinand legalitatea si temeinicia susmentionatei incheieri din perspectiva criticilor formulate, precum si din oficiu, Curtea constata:
In cauza, pe timpul urmaririi penale, fata de inculpati s-a dispus luarea masurii arestarii preventive de catre Tribunalul Constanta, prin incheierea nr. 163 din 11.12.2008, retinandu-se ca temei concret dispozitiile art. 148 lit. f cod pr. penala in sensul ca, gravitatea faptelor ce fac obiectul inculparii, constituie o justificare a privarii de libertate a celor trei inculpati.
Masura arestarii preventive dispusa in prima etapa fata de inculpati a fost prelungita ulterior, iar la data de 29 aprilie 2009, prin incheierea nr. 48/P, pronuntata de Curtea de Apel Constanta, s-a constatat ca, in cauza, temeiurile concrete retinute cu ocazia luarii in prima etapa a masurii arestarii preventive, s-a schimbat, diminuandu-se pericolul concret pentru ordinea publica, generat de o eventuala lasare in libertate a inculpatilor, in conditiile in care nu s-a reusit pe timpul urmaririi penale demonstrarea prezentei inculpatilor in Municipiul Constanta in data savarsirii faptei, iar indiciile puternice existente la inceputul luarii masurii arestarii preventive nu s-au transformat in probe si in acest context, nu se justifica presupunerea rezonabila ca inculpatii sunt autorii faptei.
In raport de aceasta motivare, prin incheierea susmentionata, Curtea de Apel Constanta a stabilit cu putere de lucru judecat, ca s-a diminuat pericolul social generat de lasarea in libertate a inculpatilor, raportat in principal la gravitatea faptelor de care sunt acuzati si raportat la imposibilitatea de a consolida presupunerea rezonabila constata la luarea masurii arestarii preventive in probe temeinice, in special in ce priveste acuzatia vizand savarsirea infractiunii de tentativa de omor.
Ca atare, prin aceasta hotarare s-a casat incheierea recurata si s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatilor cu masura obligarii acestora de a nu parasi tara, pe o perioada de 30 de zile, impunandu-se in sarcina inculpatilor obligatiile prevazute de lege.
Ulterior, fara a se invoca ca inculpatii au incalcat cu rea credinta masura de obligare de a nu parasi tara sau vreuna din obligatiile impuse de instanta, pe temeiuri noi, la solicitarea procurorului, prin incheierea de sedinta din 09.07.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta s-a dispus in principal arestarea preventiva a celor trei inculpati, retinandu-se ca temeiuri concrete dispozitiile art. 148 lit. c si f cod pr. penala, in sensul ca, fata de inculpati exista suspiciunea concreta ca ar pregati savarsirea unei noi infractiuni in raport de memoriul formulat de numitul P.F.S., din care rezulta ca inculpatul D. i-ar fi cerut sa se implice in savarsirea unei noi infractiuni si apreciindu-se si ca lasarea in libertate in acest context a inculpatilor ar prezenta un pericol pentru ordinea publica.
Aceasta masura a arestarii preventive, dispusa ulterior si avand temeiuri noi fata de prima dispozitie de arestare preventiva a fost mentinuta succesiv pe timpul judecatii in prima instanta, apreciindu-se ca nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere cu ocazia arestarii.
Curtea retine ca elemente esentiale pentru pronuntarea prezentei decizii urmatoarele aspecte:
In cauza, in prezenta faza procesuala, nu se mai poate justifica privarea in continuare de libertate a celor trei inculpati prin raportare la temeiul concret retinut cu ocazia primei arestari preventive dispusa fata de inculpati intrucat elementul vizand diminuarea acestui pericol si modificarea temeiului a fost constatat cu putere de lucru judecat prin incheierea nr. 48/P din 29 aprilie 2009 a Curtii de Apel Constanta.
Ca atare, curtea in prezentul recurs va verifica subzistenta temeiurilor concrete vizand arestarea preventiva numai in raport de cele retinute prin incheierea pronuntata de Tribunalul Constanta in data de 9.07.2009.
In raport de aceste temeiuri se constata pe de o parte ca temeiul prevazut de art. 148 lit. c cod pr. penala, nu mai subzista intrucat acesta se intemeia factual pe afirmatiile numitului P.S.F., continute intr-un memoriu adresat unui alt organ de urmarire penala decat cel care a instrumentat prezenta cauza.
Dupa audierea nemijlocita de catre instanta de fond investita cu judecarea cauzei a acestei persoane, s-a constatat ca titularul memoriului nu mai sustine cele afirmate ci invedereaza instantei ca cele declarate in memoriu s-au datorat unei promisiuni a procurorului B. ca-l va ajuta sa fie pus in libertate.
Ca atare, afirmatia ca cei trei inculpati ar pregati savarsirea unei noi infractiuni nu mai poate fi dovedita in cauza si nu mai poate justifica privarea in continuare de libertate a inculpatilor.
In ce priveste pericolul generat pentru ordinea publica de lasare in libertate a celor trei inculpati, curtea constata ca acest pericol trebuie raportat la alte elemente decat cele retinute cu ocazia primei arestari intrucat in caz contrar s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat, iar in prezenta cauza, la acest moment procesual, acesta s-a schimbat ca temei procedural diminuandu-se acest pericol, atat ca urmare a scurgerii timpului, cat si ca efect al administrarii unei mari parti a probatoriilor, probatorii din care nu a rezultat vreun element esential care sa intareasca consistenta probatoriilor propuse in acuzare.
Asa cum CEDO a statuat in mai multe hotarari pronuntate impotriva Romaniei, nu inculpatii au obligatia sa justifice periodic ca elementele cauzei s-au schimbat, ci organul judiciar care realizeaza ingerinta in exercitiul dreptului la libertate individuala, in prezenta cauza, instantele de judecata au obligatia sa justifice cu ocazia fiecarei mentineri a arestarii preventive, respectiv cu ocazia fiecarei noi perioade de privare de libertate dispusa, de ce subzista nevoia concreta a mentinerii ingerintei asupra dreptului fundamental si care sunt motivele concrete care ar impiedica buna desfasurare a judecatii cu inculpatii in libertate, eventual sub imperiul unor obligatii si garantii dispuse de instanta potrivit legii.
In prezenta cauza, prima instanta nu a mai justificat la acest termen de ce s-ar impune in concret privarea de libertate a inculpatilor pentru inca o perioada de 60 de zile, si nici care sunt motivele concrete care ar impiedica buna desfasurare a judecatii in lipsa pastrarii inculpatilor in stare de arest preventiv.
De asemenea, prima instanta nu a dat relevanta cuvenita declaratiei date de catre numitul P.S.F. in fata instantei si a dat relevanta declaratiei numitului T.L., in raport de pericolul concret pentru ordinea publica retinut, desi aceasta declaratie mai fusese valorificata cu ocazia primei masuri a arestarii preventive dispusa si ca urmare a intrarii in puterea lucrului judecat nu mai putea fi valorificata in prezentul stadiu ca si motiv concret de mentinere a arestarii preventive.
Se constata, in plus, ca in mod evident, buna judecata a cauzei ar putea avea loc si daca inculpatii nu s-ar afla in stare de arest preventiv si sub imperiul unei alte masuri preventive mai putin restrictive, respectiv aceea a obligarii de a nu parasi tara, iar aceasta evidenta a constatarii rezulta din faptul ca inainte de sesizarea instantei prin rechizitoriu, pe o perioada de 30 de zile, inculpatii au respectat aceeasi masura dispusa fata de ei si obligatiile impuse de lege.
Se constata, de asemenea, ca procesul nu treneaza din culpa inculpatilor si nu a fost impiedicat in perioada cat acestia s-au aflat in libertate, iar perioada de arestare preventiva raportata la temeiurile concrete retinute cu ocazia ultimei masuri de arestare dispusa fata de acestia nu mai indeplineste conditia termenului rezonabil.
Toate aceste elemente conduc la concluzia ca incheierea primei instante este nelegala intrucat, in mod gresit, s-a dispus mentinerea masurii arestarii preventive fata de cei trei inculpati desi temeiurile concrete avute in vedere cu ocazia luarii acesteia erau schimbate.
Ca atare, curtea, in baza art.385 in.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedura penala, va admite recursurile formulate de recurentii inculpati: D.D.L., D.G.N. si M.D.M., va casa, incheierea de sedinta din 08.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosar nr.6235/118/2009 si rejudecand va dispune: in baza art.139 alin.1 cod procedura penala, inlocuirea masurii arestarii preventive privind pe inculpatii D.D.L., D.G.N. si M.D.M. cu masura obligarii de a nu parasi tara, prev. de art.145 ind.1 cod procedura penala.
In baza art.145 ind.1 alin.2 in ref. la art.145 alin.1 ind.1 cod procedura penala,
Va impune inculpatilor respectarea obligatiilor prev. de art.145 alin.1 ind.1 lit. a, b, c si d cod procedura penala, respectiv:
Sa se prezinte la instanta de judecata, ori de cate ori sunt chemati,
Sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea, respectiv, Postul de Politie al comunei Foltesti, jud. Galati pentru inculpatul D.G.N., si Politia Municipiului Galati pentru inculpatii D.D.L. si M.D.M.
Sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei de judecata.
Sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
In baza art.145 alin.1 ind.2 cod procedura penala va dispune respectarea de catre inculpati a obligatiei de a nu se apropia de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, coinculpati, martori, experti si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect.
Face aplicarea art.145 alin.2 ind.1 cod procedura penala, cu privire la comunicarea prezentei.
Conform art. art.145 alin.2 ind.2 cod procedura penala
Va atrage atentia inculpatilor ca, in caz de incalcare a obligatiilor impuse se va lua masura arestarii preventive.
Va dispune punerea de indata in libertate a inculpatilor de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr.9/09.07.2009, pentru inculpatul M.D.M., nr.10/09.07.2009 pentru inculpatul D.D.L. si nr.11/09.07.2009 pentru inculpatul D.G.N., emise de Tribunalul Constanta daca nu sunt retinuti sau arestati in alta cauza.
In baza art.192 alin.3 cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de catre stat vor ramane in sarcina acestuia.