Mentinerea valorii coeficientului de multiplicare prevazut pentru functia de judecator de curte de apel, acordat fostilor judecatori financiari ai Curtii de Conturi, si dupa reluarea acestora de catre instantele judecatoresti Decizie nr. 604 din data de 12.10.2007
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Mentinerea valorii coeficientului de multiplicare prevazut pentru functia de judecator de curte de apel, acordat fostilor judecatori financiari ai Curtii de Conturi, si dupa reluarea acestora de catre instantele judecatoresti
Curtea de Apel Iasi, decizia nr.604 din 12 octombrie 2007
Prin sentinta civila nr.1191 din 14 iunie 2007 Tribunalul Iasi admite in parte actiunea formulata de reclamantele S.E., G.M. si B.S., in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Tribunalul Iasi si Tribunalul Vaslui.
A obligat paratii Tribunalul Iasi si Ministerul Justitiei sa mentina pentru reclamantele G.M. si B.S. indemnizatia de incadrare bruta lunara aferenta coeficientului de multiplicare de 13 pentru perioada 27.04.2004 - 31.03.2006, cu acordarea sporurilor cuvenite, iar incepand cu data de 01.04.2006 acordarea coeficientului cu multiplicare 17, la care sa se adauge sporurile legale cuvenite, cat si acordarea diferentelor salariale rezultate din incadrarea reclamantelor prin acordarea coeficientului de multiplicare 12,5 in loc de 13 pentru perioada 27.04.2004 - 31.03.2006 si de 17 in loc de 15 pentru perioada 01.04.2006 si in continuare, tinandu-se seama de sporurile legale cuvenite actualizate cu indicele de inflatie.
A obligat paratii Tribunalul Vaslui si Ministerul Justitiei sa mentina pentru reclamanta S.E. indemnizatia de incadrare bruta lunara aferenta coeficientului de multiplicare de 13 pentru perioada 27.04.2004 - 31.03.2006, cu acordarea sporurilor cuvenite, iar incepand cu data de 01.04.2006 acordarea coeficientului de multiplicare 17, la care sa se adauge sporurile legale cuvenite, cat si acordarea diferentelor salariale rezultate din incadrarea reclamantelor prin acordarea coeficientului de multiplicare 12,5 in loc de 13 pentru perioada 27.04.2004-31.03.2006 si de 17 in loc de 15 pentru perioada 01.04.2006 si in continuare, tinandu-se seama de sporurile legale cuvenite actualizate cu indicele de inflatie.
A respins cererea privind perioada 1.12.2003 - 26.04.2004, ca fiind prescris dreptul la actiune.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin O.U.G. nr.117 din 24.10.2003 s-a dispus preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti.
Conform sustinerilor, anterior preluarii, reclamantele au indeplinit functia de judecatori financiari in cadrul Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi I., fiind salarizate conform Legii nr.50/1996 si O.U.G. nr.177/2002 avandu-se in vedere coeficientii de multiplicare prevazuti pentru functiile de judecatori in cadrul curtilor de apel, respectiv coeficientul de multiplicare 13 prevazut in capitolul A, pct.17, Anexa 1 la Legea nr.50/1996 si capitolul A, pct.19, Anexa 1 la O.U.G. 177/2002, aspecte necontestate de parati. Dupa preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului Curtii de Conturi in baza O.U.G. nr.117/2003, salarizarea reclamantelor a fost diminuata prin acordarea incepand cu data preluarii a unui coeficient de multiplicare inferior celui avut anterior.
Notiunea de preluare, utilizata de legiuitor in O.U.G. nr.117/2003 nu are corespondent in dreptul muncii si nu poate fi interpretata decat prin analogie cu institutia transferului intreprinderii, al unitatii sau a unor parti ale acesteia, reglementata de Titlul IV, capitolul 5 din Codul muncii.
In lipsa unor norme speciale care sa reglementeze toate drepturile si obligatiile ce fac parte din continutul raportului juridic nascut cu ocazia preluarii, fostilor judecatori financiari le sunt aplicabile regulile de drept comun cuprinse in art.169 Codul muncii privind protectia drepturilor salariatilor in cazul in care se produce un transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre alt angajator, potrivit legii, fiind transferate integral catre cesionar toate drepturile si obligatiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului. O.U.G. nr.117/2003 nu prevede incetarea mandatului judecatorului financiar, ci preluarea acestuia de instantele judecatoresti. In acelasi sens, a fost interpretata si notiunea de preluare utilizata de legiuitor in O.U.G. 53/2005 privind preluarea procurorilor financiari ai Curtii de Conturi de Ministerul Public.
Fata de cele retinute, instanta de fond a admis cererea reclamantelor.
Potrivit dispozitiilor art.283 pct.1 lit. c Codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani in cazul in care obiectul conflictului de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate.
Cum cererea reclamantelor a fost formulata la data de 27.04.2007, instanta a respins cererea privind perioada 1.12.2003-26.04.2004, ca fiind prescris dreptul la actiune.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Ministerul Justitiei, prin reprezentant legal.
Motiveaza recurentul ca hotararea a fost data cu incalcarea art.304 pct.9 Cod procedura civila intrucat instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiei necompetentei materiale.
Prin raportarea la dispozitiile art.42 din O.U.G. 177/2002, act in vigoare la data incadrarii reclamantelor la tribunal si art.36 din O.G. 27/2006 a obiectului dedus judecatii, respectiv acordarea unui alt coeficient de multiplicare decat cel stabilit, coeficient care poate fi modificat numai prin emiterea unui ordin al ministrului justitiei, competenta de solutionare revine Curtii de Apel Bucuresti.
Motiveaza, de asemenea, recurentul ca hotararea pronuntata este netemeinica si nelegala in considerarea faptului ca instanta de fond a dispus in mod eronat respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii.
Nesocotind dispozitiile art.42 din OUG 177/2002 si ale art.36 din OUG 27/2006 reclamantele s-au adresat direct instantei, fara ca mai inainte sa se adreseze Ministerului Justitiei. Instanta de judecata sesizata cu o astfel de cerere nu putea trece la verificarea pretentiilor reclamantilor decat in masura in care, ca urmare a procedurii prealabile s-ar fi refuzat recunoasterea pretentiilor acestora sau modul de rezolvare nu ar fi fost multumitor.
Motiveaza, de asemenea, recurentul ca hotararea este netemeinica si nelegala deoarece a fost data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
Potrivit dispozitiilor art.39 al.3 din OG 177/2002 reclamantii au fost doar salarizati cu coeficientul de multiplicare 13 corespunzator functiei de judecator de curte de apel, pe perioada cat au indeplinit functia de judecatori in cadrul Curtii de Conturi dar nu au avut niciodata recunoscut gradul de judecatori de curte.
In aplicarea art.5 din OUG 117/2003 reclamantii au fost propusi de C.S.M. pentru a fi numiti in functia de judecator la instantele judecatoresti prevazute de art.2 din acelasi act normativ prin decret al Presedintelui Romaniei.
Indemnizatia reclamantelor a fost stabilita pe baza coeficientului de multiplicare corespunzator instantei la care au fost numiti (tribunal) si in functie de vechimea in magistratura, respectiv coeficientul 12,5.
Motivarea instantei de fond in sensul ca reclamantele au fost transferate nu poate fi primita intrucat acestea nu au fost transferate, ele au fost numite prin decret (D.12/2004) ca urmare a aplicarii dispozitiilor art.5 din OUG 117/2003.
Curtea constata urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Exceptia necompetentei materiale a instantei de fond in solutionarea cauzei se vadeste a fi neintemeiata.
In fapt, prin actiunea formulata, reclamantele S.E., G.M. si B.S. au solicitat modificarea coeficientului de multiplicare in baza caruia se calculeaza indemnizatiile salariale, coeficient ce a fost stabilit gresit prin Ordinul Ministrului Justitiei, la nivel de 12,5 in loc de 13 pentru intervalul 01.12.2003 - 31.03.2006, iar incepand cu 01.04.2006 acordarea coeficientului de 17 in loc de 15.
Obiectul vizeaza, asadar, modul de stabilire a drepturilor salariale potrivit art.42 din OUG 177/2004, actiunea fiind calificata ca litigiu de munca.
Prin urmare, competenta de solutionare este cea determinata de art.284 din Codul muncii combinat cu art.2 pct.1 lit. c Cod procedura civila.
In acest context, tribunalul a instanta de fond in materia litigiilor de munca a solutionat in deplina competenta litigiul pendinte.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii este, de asemenea, neintemeiata.
Ordinul Ministrului Justitiei prin care a fost stabilit coeficientul de multiplicare in baza caruia s-a determinat cuantumul salariului, nu a fost emis in calitatea sa de autoritate publica ci in calitatea sa de angajator al reclamantelor, in virtutea raporturilor de munca cu acestea.
Curtea retine, de asemenea, ca salarizarea judecatorilor este data de lege si nu de ordin, astfel incat necontestarea acestuia pe cale administrativa sau judiciara nu poate obstacula accesul la judecator in sensul art.21 din Constitutie, pentru valorificarea drepturilor salariale.
In ceea ce priveste fondul cauzei Curtea retine ca instanta de fond a pronuntat o solutie legala si temeinica.
La data preluarii reclamantelor de catre Ministerul Justitiei, in temeiul OUG 117/2003, reclamantele-intimate, in calitate de judecatori financiari beneficiau de coeficientul de multiplicare 13,00 corespunzator functiilor similare din cadrul Curtilor de apel, potrivit art.39 al.2 din OUG 177/2002 capitolul A pct.18 din anexa la aceasta ordonanta si Legea 50/1996, anexa 1 capitolul A pct.17.
Este adevarat ca reclamantele au fost numite prin Decretul nr.12/2004 al Presedintelui Romaniei (pozitiile 67, 68 si 98) pe functiile de judecator astfel: S.E. la Tribunalul V., iar G. M. si B.S. la Tribunalul I.
Legiuitorul nu s-a preocupat insa a edicta norme speciale privind salarizarea acestor judecatori numiti pe functii la tribunale.
In lipsa unor norme speciale care sa reglementeze drepturile si corelativ obligatiile generate de acest act de preluare a activitatii jurisdictionale si a personalului Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti (OUG 117/2003), prima instanta a facut corect analogia cu institutia "transferului intreprinderii, al unitatii sau a unor parti ale acesteia" si a aplicat spetei dispozitii de drept comun cuprinse in art.169 Codul muncii.
Potrivit acestui text salariatii beneficiaza de protectia drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al unitatii catre un alt angajator, fiind transferate integral catre cesionar toate drepturile si obligatiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului.
Numirea in functia de judecator a reclamantelor ca efect al aplicarii OUG 117/2003, prin decretul prezidential 12/2000 nu a dus la incetarea mandatului acestora, aspect retinut corect de instanta de fond, ci s-a produs doar o preluare a acestora de catre instante, astfel dupa cum rezulta si din titulatura OUG 117/2003 "privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti".
In acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.2525/29 iunie 2006.
Pentru aceste considerente, Curtea in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila a respins recursul Ministerului Justitiei si a mentinut ca legala si temeinica sentinta pronuntata de tribunal.