Infractiuni grave. Cerere de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea. Mentinerea temeiurilor care au stat la baza luarii masurii arestarii. Incheiere de admitere a cererii. Netemeinicie.
Cod procedura penala: art. 136 alin. 1 , art.139 alin. 1 , art. 148 lit. f)
Conventia europeana a drepturilor omului : art. 8
Potrivit art. 139 alin. 1 C. proc. pen., masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii respective.
In contextul in care actele dosarului nu releva imprejurarea ca au intervenit elemente noi de natura a justifica sustinerea ca punerea in libertate a inculpatelor nu mai prezinta pericol pentru ordinea publica, urmeaza a se respinge cererea de inlocuire a masuri arestari preventive cu cea a obligarii de a nu parasi localitatea.
Orice detentie provizorie conforma legii implica prin natura sa si o restrangere a dreptului la viata privata si familiala. Simplul fapt al arestarii in aceeasi cauza a ambilor parinti, nu poate constitui o ingerinta nejustificata in viata de familie atata timp cat aceasta ingerinta vizeaza protejarea unui interes public, fiind respectate exigentele art. 8 din CEDO.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie – Decizia penala nr.170/19 noiembrie 2009
Prin Incheierea penala pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia penala la 16.11.2009 in dosar nr. 3845/107/2009 s-a dispus, printre altele, admiterea cererilor formulate de inculpatele C.E.M. si S.N.G. si in baza art. 139 Cod procedura penala s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive luata fata de acestea cu masura obligarii de a nu parasi tara, cu impunerea respectarii masurilor prev. de art. 145/1 Cod procedura penala .
In baza art. 145/1 rap. la art. 145 alin. 2/2 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatelor ca in caz de incalcare a obligatiilor ce le revin se va lua fata de acestea masura arestarii preventive.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut, in esenta, de catre tribunal, ca temeiurile avute in vedere cu ocazia luarii masurii preventive a arestarii nu s-au modificat in ce priveste indiciile comiterii faptelor de catre inculpate, insa tribunalul a avut in vedere criteriul de evaluare a pericolului pentru ordinea publica pe care-l reprezinta inculpatele la acest moment, prin raportare la elementele prevazute la art. 136 al.8 Cod procedura penala
In speta, prin arestarea inculpatelor, colectivitatea din care face parte si opinia publica, in general, a luat act de faptul ca cei care vor savarsii fapte similare, vor fi privati de libertate, ca de la momentul arestarii preventive a inculpatelor si pana in prezent organul de urmarire penala a administrat probe, dosarul fiind trimis la instanta, astfel ca desfasurarea ulterioara a procesului penal nu ar avea de suferit prin lasarea inculpatelor in libertate cu impunerea unor obligatii si masuri care se circumscriu art. 136 alin.1 lit.c raportat la art. 145 Cod procedura penala.
Inculpatele au in intretinere copii minori iar sotii lor sunt de asemenea arestati preventiv, acestea sufera de diferite afectiuni si nu au antecedente penale. Se impune a se lua in considerare totodata necesitatea ocrotirii minorilor privati de prezenta ambilor parinti pe o perioada considerabila (din punctul de vedere al interesului superior al copiilor), precum si obligatia statului de a lua toate masurile legale pentru ocrotirea vietii de familie, ingerinta trebuind sa fie proportionala cu scopul urmarit, conform art. 8 din CEDO.
Totodata, Tribunalul a apreciat ca de la momentul arestarii si pana in prezent, trecand aproape 6 luni, impactul asupra opiniei publice si a comunitatii din care inculpatele fac parte s-a estompat iar acestea au inteles consecinta savarsirii pe viitor a acelorasi fapte pentru care sunt cercetate, iar impunerea obligatiilor prevazute de art. 145 Cod procedura penala constituie o garantie a bunei desfasurari a procesului penal cu inculpatele in stare de libertate.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs in termen, motivat DIICOT – Serviciul Teritorial Alba Iulia, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitandu-se casarea incheierii atacate si rejudecand cauza respingerea cererilor de inlocuire a masurii arestarii preventive formulate de catre inculpatele C. E.M. si S. N. G., motivandu-se, in esenta, ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a se admite cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive luata fata de cel doua susnumite inculpate.
In drept, se invoca dispozitiile art. 139, 141 Cod procedura penala.
Prin Decizia penala nr. 170 din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel – Sectia pentru cauze cu minori si de familie a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia, a casat incheierea penala atacata numai sub aspectul solutionarii cererilor de inlocuire a masurii arestarii preventive formulate de inculpatele C. E.M. si S. N. G. si rejudecand cauza in aceste limite, a respins cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive formulate de susnumitele inculpate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut urmatoarele considerente :
In conformitate cu dispozitiile art. 139 Cod procedura penala, masura arestarii preventive luata se inlocuieste cu o alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
Conform art. 148 lit. f) Cod procedura penala masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata exista indicii temeinice ca inculpatii ar fi savarsit faptele pentru care sunt cercetati, fapte pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea lor in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
In speta, in faza de urmarire penala, in conformitate cu dispozitiile art. 136 lit. d) Cod procedura penala s-a luat fata de inculpatele C.E.M. si S.N.G. masura arestarii preventive, avand in vedere temeiurile inscrise la art. 143 si art. 148 lit. f) Cod procedura penala, masura ce a fost prelungita si apoi mentinuta in conditiile legii.
Masura arestarii preventive fata de inculpate s-a luat la data de 29 aprilie 2009, iar prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia emis la data de 14.08.2009, s-a dispus, printre altele, trimiterea in judecata a inculpatelor C.E.M. si S.N.G. pentru comiterea infractiunilor de initiere, constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a) si b) pct.5 din aceeasi lege si inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continuata, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 C.pen., cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.
S-a retinut, ca situatie de fapt, in esenta, ca cele doua numite inculpate, alaturi de alti inculpati, in perioada 2007-2008 s-au constituit intr-o grupare infractionala organizata, care a actionat pe raza judetelor Alba, Hunedoara, Sibiu si Arad, in scopul obtinerii de venituri ilicite prin savarsirea infractiunii de inselaciune cu consecinte grave.
In fapt, inculpatii, prezentandu-se sub diverse nume fictive drept reprezentanti ai unor firme straine sau colectionari au dat anunturi prin mai multe publicatii ca sunt interesati sa achizitioneze masini de cusut de diferite marci cu mari sume de bani. Dupa ce victimele ii contactau le solicitau acestora diferite sume de bani, pe care sa-i depuna in conturi pe care le deschideau anterior la mai multe banci, sub pretextul procurarii unor acte de autenticitate a masinilor de cusut precum si pentru achitarea mai multor taxe, pretinzand ca fara achitarea acestor sume de bani nu se puteau perfecta vanzarile. Ulterior, dupa ce victimele transferau sumele solicitate in conturile indicate de inculpati, acestia nu se mai prezentau pentru perfectarea vanzarilor si nu mai raspundeau la telefoane. In scopul savarsirii acestor fapte inculpatii se foloseau de telefoane cu cartele pre-paid nenominalizate precum si de mai multe inscrisuri falsificate, care sa intareasca convingerea victimelor ca ofertele sunt serioase si ca dupa indeplinirea conditiilor solicitate de inculpati urma ca victimele sa incheie tranzactiile si sa-si primeasca sumele de bani convenite pentru vanzarea masinilor de cusut.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel constata ca in cauza temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive a celor doua inculpate nu s-au schimbat si impun in continuare privarea de libertate a acestora, apreciindu-se ca lasarea in libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica, de natura sa aduca atingere desfasurarii procesului penal, in raport de natura si gravitatea faptelor, de reactia comunitatii in raport de circumstantele reale retinute drept cadru al comiteri faptelor pentru care inculpatele au fost trimise in judecata, de caracterul organizat al acestor activitati ilicite desfasurate de catre inculpate, de starea de pericol creata prin vatamarea adusa patrimoniului unui numar de peste 1700 de persoane, prin mijloace frauduloase de catre membri grupului, precum si de limitele de pedeapsa prevazuta de lege.
Asa fiind, Curtea nu-si poate insusi argumentul instantei de fond referitor la disparitia pericolului concret pentru ordinea publica pe care il prezinta lasarea inculpatelor in libertate.
Mai mult decat atat, prin Decizia penala nr. 159 din 22 octombrie 2009, dosar nr. 1281/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia a casat in parte incheierea penala pronuntata la data de 20.10.2009 de Tribunalul Alba, urmarea a admiterii recursului procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. si, rejudecand cauza in fond, a respins cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive formulata de acelasi inculpate C.E.M. si S.N.G., cu motivarea ca, cercetarea inculpatelor in stare de libertate, in stadiul actual al procesului, ar crea o rezonanta negativa in randul opiniei publice, o stare de neincredere in actul de justitie, date fiind, complexitatea deosebita a cauzei, multiplele acte infractionale de care membrii gruparii sunt acuzati. Ori, de la data pronuntarii acestei decizii penale, nu au aparut imprejurari noi care sa justifice o alta masura.
Curtea nu poate impartasii opinia instantei de fond ca punerea inculpatelor in libertate, in acest moment procesual, prin luarea unei masuri alternative detentiei provizorii se justificata prin argumentele de ordin familial si lipsa de antecedente penale, intrucat acestea trebuiau interpretate in mod corelat cu temeiurile de fapt si de drept ce justificau mentinerea masurii arestarii preventive, in continuare, luand in considerare mai cu seama natura activitatii infractionale a grupului organizat, conditiile concrete in care acesta s-a desfasurat, multitudinea si complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost expuse in actul de inculpare.
Faptul ca inculpatele sufera de o serie de afectiuni nu justifica admiterea cererii de inlocuire a masurii arestarii preventive, deoarece afectiunile prezentate de acestea nu sunt afectiuni de natura a nu le permite sa suporte regimul privativ de libertate, aspecte relevate de inscrisurile aflate la dosarul de fond.
Cercetarea inculpatelor in stare de libertate in stadiul actual al procesului ar crea o rezonanta sociala negativa in randul opiniei publice, o stare de neincredere in actul de justitie data fiind complexitatea deosebita a cauzei, multiplele acte infractionale de care membrii gruparii sunt acuzati.
Examinand situatia inculpatelor pe taramul art. 8 din CEDO, Curtea retine totodata ca detentia provizorie a acestora, cel putin pentru moment, intruneste exigenta proportionalitatii intre scopul legitim urmarit si dreptul la viata de familie.
Orice detentie provizorie conforma legii implica prin natura sa si o restrangere a dreptului la viata privata si familiala. Simplul fapt al arestarii in aceeasi cauza a ambilor parinti, nu poate constitui o ingerinta nejustificata in viata de familie atata timp cat aceasta ingerinta vizeaza protejarea unui interes public, asa cum este in cauza.
In atare situatie era de constatat ca nu sunt indeplinite conditiile inlocuirii masurii arestarii preventive cu cea a obligarii de a nu parasii tara, iar prima instanta, facand aplicarea art. 139 si art. 145 alin. 1 Cod procedura penala, a pronuntat sub acest aspect o solutie nelegala si netemeinica.
Retinand asadar ca in speta exista in acest moment motive suficiente si pertinente pentru mentinerea inculpatelor in stare de arest si ca durata acestuia este una rezonabila in raport de complexitatea cauzei si diligenta depusa de autoritati, Curtea in temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala a admis ca fondat recursul declarat de DIICOT – Serviciul Teritorial Alba Iulia, a casat incheierea penala atacata si a respins cererilor de inlocuire a masurii arestarii preventive formulate de inculpatele C.E.M. si S.N.G. .