Abuz in serviciu medic de familie. Neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunii. Mentinerea in recurs a solutiei de neincepere a urmaririi penale

Prin sentinta penala nr. 306 din 13 noiembrie 2009 a Judecatoriei Medias s-a respins plangerea formulata de petentii V S-Vsi V M, , c/a rezolutiei emisa de Primul procuror al Parchetului de pe langa Judecatoria Medias, in contradictoriu cu invinuita L E C, ca neintemeiata .
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rezolutia procurorului s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de invinuita L E-C, retinand ca potrivit adresei Directiei de Sanatate Publica a Judetului Sibiu, nu exista dispozitii legale in domeniul sanitar care sa stipuleze obligatia medicului de a anunta in prealabil parintii minorilor si nici obligatia obtinerii acordului acestora in cazul efectuarii vaccinarilor cuprinse in campania obligatorie de imunizare. Administrarea vaccinului antirujeolic reprezinta o obligatie pentru medic, prevazuta in mod expres in legislatia speciala in domeniu.
In cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, intrucat intimata nu a incalcat atributiile de serviciu.
Primul procuror a respins plangerea petentului considerand ca aceasta plangere nu este intemeiata, pe motiv ca nu exista dispozitii legale in domeniul sanitar care sa stipuleze obligatia medicului de a anunta in prealabil parintii minorilor si nici obligatia obtinerii acordului acestora in cazul efectuarii vaccinarilor cuprinse in campania obligatorie de imunizare.
Plangerea nu este intemeiata:
Invinuita, in calitate de medic l-a vaccinat pe copilul petentilor in cadrul scolii unde acesta invata.
Nu exista dispozitii legale in domeniul sanitar care sa stipuleze obligatia medicului de a anunta in prealabil parintii minorilor si nici obligatia obtinerii acordului acestora in cazul efectuarii vaccinarilor cuprinse in campania obligatorie de imunizare. Administrarea vaccinului antirujeolic reprezinta o obligatie pentru medic, prevazuta in mod expres in legislatia speciala in domeniu.
Campaniile de imunizare sunt obligatorii si se efectueaza in cadru organizat, respectiv in scoli, pentru copiii cuprinsi in sistemul de invatamant, fara a exista un contract de furnizare de servicii.
Starea de sanatate a copiilor inainte de inceperea vaccinarii se constata printr-un consult prealabil, fiind contraindicata administrarea vaccinului numai in cazuri deosebite : stari febrile sau afectiuni grave ale aparatului respirator, contraindicatii in cazul administrarii de tratamente in cazurile de boli cronice. Reactiile adverse pot aparea atat la copiii sanatosi cat si la cei suferinzi de anumite afectiuni.
Petentii nu au dovedit ca copilul lor suferea de afectiuni vizibile (care puteau fi descoperite la un consult) de natura celor care faceau contraindicata administrarea vaccinului . De asemenea ei nu au dovedit ca copilul lor a suferit reactii adverse de pe urma administrarii vaccinului .
Impotriva acestei sentintei au declarat recurs petentii pe care n u l-au motivat in scris criticand-o pentru motivele inserate in practica.
Tribunalul analizand sentinta atacata prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele constata ca recursul este nefondat.
In ceea ce priveste starea de fapt se constata ca aceasta a fost corect retinuta de catre prima instanta in raport de constatarile procurorului.
Motivul de recurs prin care se sustine ca i-a fost incalcat minorului dreptul la aparare este neintemeiat.
Astfel, la data vaccinarii minorul V I A in varsta de 7 ani, nu avea capacitate de exercitiu, or potrivit art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, pentru cei care nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se fac de reprezentantii lor legali. In cauza de fata minorul a fost reprezentat de cei doi petenti care sunt parintii sai, conform art. 174 alin. 1 Cod procedura penala.
In ipoteza in care ar fi considerat necesar nimic nu-i impiedica sa recurga la o aparare calificata din partea unui avocat, drept de care insa nu au uzat. Codul de procedura penala nu prevede obligativitatea desemnarii unui avocat din oficiu pentru minorul parte vatamata.
Privitor la infractiunea de abuz in serviciu reclamata de parintii minorului, se constata ca intr-adevar nu sunt intrunite elementele constitutive ale acesteia.
In afara de considerentele instantei de fond, tribunalul mai observa ca petentii nu au facut dovada existentei vreunei vatamari efective a intereselor legale ale minorului. Simpla referire la prevederile Legii nr. 46/2003 a drepturilor pacientului fara a proba ca s-a adus o atingere efectiva unui drept sau altul care sa poata constitui urmarea socialmente produsa a infractiunii prevazute de art. 246 Cod penal nu este suficienta pentru a retine existenta infractiunii.
Asa fiind, avand in vedere si prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala recursul a fost respins ca nefondat iar sentinta atacata a fost mentinuta in totalitate.
Ca urmare a respingerii recursului, tinand cont si de prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala petentii au fost obligati sa plateasca statului 160 lei cheltuieli judiciare.