Renuntare la judecata. Acordul paratului.
Cod procedura civila: art. 246.
Renuntarea la judecata este un act de vointa unilateral al partii, neavand importanta ratiunea pentru care partea in cauza a inteles sa formuleze o atare cerere.
Acordul paratului pentru ca aceasta cerere sa-si produca efecte juridice este cerut asa cum cere textul de lege in discutie doar in situatia in care s-a intrat in dezbaterea fondului.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 1046/03 iunie 2013.
Prin actiunea in conflict de munca inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.6481/97/2012, reclamantul B.D. a chemat in judecata paratele S.N.R.F.C.„CFR C.” SA si Reg. de T.F.C.T., actualmente Suc.de Transport Feroviar de Calatori T., solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la achitarea urmatoarelor drepturi salariale cuvenite si neachitate, actualizate cu rata inflatiei pana la data platii:
1. Sporul pentru conditii speciale de munca in cuantum de 25% aferent fiecarei luni din salariul de baza, pentru anii 2009 – 2010;
Obligarea paratei sa elibereze adeverinta din care sa rezulte drepturile salariale acordate in vederea recalcularii pensiei.
In motivarea actiunii, in fapt, reclamantul a aratat ca paratele aveau obligatia de a-i achita lunar un spor pentru conditii speciale de munca in cuantum de 25% din salariul de baza, asa cum este prevazut la art.42 alin.1 lit.a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi, ale carei clauze, conform art.3, produc efecte pentru toti salariatii incadrati in unitatile de transporturi si activitatile conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora, iar la art.2 alin.7 din Contractul Colectiv de Munca se arata ca prevederile acestuia se vor adapta prevederilor Contractului Colectiv de Munca incheiat la nivel superior, acolo unde prevederile minimale acest acestuia nu au fost atinse sau ale caror clauze nu se regasesc incluse.
A mai aratat ca la art.155 din Codul muncii precum si la art.7 alin.1 lit.b din C.C.M. la Nivel de Unitate este stipulat faptul ca salariul cuprinde: salariul de baza, sporuri la salariul de baza, indemnizatii si alte adaosuri.
Mai mult de atat, la art.64 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Unitate este mentionat faptul ca, incepand cu data de 01.04.2001, activitatea desfasurata de personalul de siguranta circulatiei care indeplineste functia de mecanic locomotiva si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor, este incadrata in conditii speciale, in conformitate cu prevederile legale (Legea nr.226/2006, art.1 alin.1 si Anexa 1 pct.7).
Considera ca acest spor constituie un drept salarial si trebuia achitat inaintea celorlalte obligatii, asa cum este prevazut de art.156 din Codul Muncii.
In drept, au fost invocate disp.art.283 alin.1 lit.c, art.155 si 156 din Codul muncii, art.3 si 4 alin.1 lit.a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi, precum si art.2 alin.7, art.7 alin.1 lit.b, art.64 alin.2 si Anexa 5 pct.x din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Unitate.
Paratele au depus intampinare prin care au invocat exceptia prescrierii dreptului material la actiune fata de prev.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii; iar pe fond, respingerea actiunii ca neintemeiata, motivand ca contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel superior se aplica in cazul in care la nivel de angajator nu exista contract colectiv de munca ori in perioada 2008, 2009 si 2010 a existat contract colectiv de munca la nivel de unitate, care nu prevede acordarea sporului pretins. De altfel, nici Legea nr.226/2006 nu reglementeaza acordarea vreunui spor persoanelor care desfasoara activitati in locurile de munca incadrate in conditii speciale, ci doar posibilitatea celor care desfasoara astfel de activitati de a beneficia de reducerea varstei standard de pensionare.
In fine, s-a mai aratat ca acest spor nu este mentionat nici in categoriile de sporuri prev.in Anexa nr.5 la C.C.M la nivel de unitate, aplicabile.
Prin raspunsul la intampinare reclamantul arata ca este angajat al societatii parate in functia de mecanic de locomotiva, iar incepand cu data de 01.04.2001, locul sau de munca a fost incadrat in conditii speciale de munca, conform art.1 alin.1 din Legea ne.226/2006, iar parata nu a respectat nici prevederile legale mai sus mentionate si nici cele ale contractelor colective de munca la nivel de ramura transporturi, valabil pe anii 2006 – 2007, prelungit si pe anii 2008 – 2010 si nu i-a acordat sporul de 25% pentru conditii speciale de munca.
Prin Incheierea civila nr. 1360/LM/21.03.2013 pronuntata de Tribunalul Hunedoara- sectia litigii de munca si asigurari sociale s-a luat act de renuntarea reclamantului la judecarea actiunii civile formulata in cauza.
Pentru a hotari, astfel, prima instanta a avut in vedere faptul ca reclamantul a depus la dosar o cerere prin care arata ca renunta la judecata in prezentul dosar (fila 48) si ca atare s-a facut aplicarea prevederile art. 246 cod procedura civila.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal, parata S.N.T.F.C. CFR., solicitand admiterea recursului, casarea incheierii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara pentru continuarea judecatii actiunii formulata de reclamant.
In expunerea de motive, recurenta sustine ca renuntarea la judecata apare ca fiind lipsita de logica atata timp cat reclamantul a formulat o alta cerere de chemare in judecata impotriva aceleasi societatii la Tribunalul Arad sub dosar nr. 4356/108/2013.
Considera ca ratiunea pentru care reclamantul a renuntat la judecarea prezentei cauzei ar fi solutiile de respingerea a cererilor formulate in dosare similare de aceasta instanta.
Mai invedereaza recurenta ca instanta de fond trebuia sa constate ca nu sunt indeplinite cerintele art. 246 alin.4 cod procedura civila, fiind obligatoriu pentru reclamant obtinerea acordului celeilalte parti din proces.
In drept se invoca art. 304 punct 9 si 304 ind.1 cod procedura civila.
Intimatul a depus note de sedinta in aceasta faza procesuala prin care solicita respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 cod procedura civila in limitele statuate de art. 306 alin.(2) cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila - art. 246 (1) Reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa. (….) (4) Cand partile au intrat in dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte parti.
Renuntarea la judecata este un act de vointa unilateral al partii, ne avand importanta ratiunea pentru care partea in cauza a inteles sa formuleze o atare cerere.
Relevant este ca declaratia partii de renuntare la judecata sa fie facuta in mod expresa, ea neputand fi presupusa.
In contextul in care asa cum reiese din probele dosarului, reclamantul a declarat expres prin cererea scrisa depusa la f.48 ca intelege sa renunte la judecarea cauzei de fata, prima instanta trebuia sa ia act de aceasta renuntare, asa cum de altfel corect a procedat.
Acordul paratului pentru ca aceasta cerere sa-si produca efecte juridice este cerut asa cum cere textul de lege in discutie doar in situatia in care s-a intrat in dezbaterea fondului.
Etapa dezbaterilor debuteaza la prima zi de infatisare, se continua cu administrarea probelor si dureaza pana in momentul in care se pun concluzii finale, in fond.
In speta, cererea de renuntare a reclamantului la judecata a fost formulata prin inscrisul depus la data de 14.05.2013-fila 48, deci inainte de dezbaterea fondului-depunerea concluziilor finale de catre parti in cadrul sedintei de judecata din data de 21.03.2013, asa incat nu ne afla in situatia alin.(4) al art.246 cod procedura civila invocata de recurenta pentru a fi necesar acordul sau.
Fata de cele ce preced, Curtea, in baza art. 312 alin.(1) cod procedura civila a fi respins ca nefondat recursul promovat de parata, mentinand ca legala si temeinica incheierea primei instantei.