Renuntarea la judecata cererii de chemare in judecata. Retragerea caii de atac. Distinctie
C.proc.civ., art. 246 alin. (1) (4)
Potrivit art. 246 alin. (1) C.proc.civ., "reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa", iar conform aliniatului 4 al aceluiasi articol "cand partile au intrat in dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte parti".
Din economia textului de lege, rezulta ca trebuie facuta distinctie intre renuntarea, in caile de atac, la judecata cererii de chemare in judecata, caz in care este necesar acordul paratului, conform art. 246 alin. (4) C.proc.civ. si renuntarea la judecata caii de atac, caz in care nu mai este necesar acordul intimatului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 752 din 30 iunie 2009
Prin Incheierea nr. 121 din 19 martie 2009, pronuntata in dosarul nr. 1647.1/55/2005, Tribunalul Arad a luat act de renuntarea intimatului B.S. la judecata apelului formulat impotriva sentintei civile nr. 6241 din 30 noiembrie 2006 a Judecatoriei Arad.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut ca, prin declaratia autentica nr. 108/02.03.2009, apelantul reclamant B.S. a declarat ca renunta la judecata apelului declarat impotriva Sentintei civile nr. 6241 din 30 noiembrie 2006 a Judecatoriei Arad.
Totodata, instanta de apel a avut in vedere ca apelantul reclamant a renuntat la judecata apelului inainte de a se intra in dezbaterea fondului pricinii, astfel incat nu sunt aplicabile dispozitiile art. 246 alin. (4) C.proc.civ., privind acordul celeilalte parti.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs paratii B.A. si C.E., solicitand admiterea recursului, casarea incheierii recurate si trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru continuarea judecatii.
In motivarea recursului, paratii recurenti au invocat dispozitiile art. 304 pct. 5 si 9, art. 312 alin. (1) - (3) si (5) si art. 105 alin. (2) C.proc.civ., sustinand ca incheierea atacata a fost data cu incalcarea unor dispozitii legale imperative, intrucat renuntarea la judecata poate avea loc si in fata instantei de apel sau de recurs, dar cu respectarea restrictiei din art. 246 alin. (4) C.proc.civ.
Prin Decizia civila nr. 752 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de parati impotriva incheierii prin care s-a luat act de renuntarea reclamantului apelant la judecata apelului, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 246 alin. (1) C.proc.civ., "reclamantul poate oricand sa renunte la judecata, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa", iar conform aliniatului 4 al aceluiasi articol "cand partile au intrat in dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoiala celeilalte parti".
In speta de fata, paratii recurenti nu fac distinctia necesara intre renuntarea, in caile de atac, la judecata cererii de chemare in judecata, caz in care este necesar acordul paratului, fiind aplicabile dispozitiile art. 24 alin. (4) C.proc.civ., si renuntarea la judecata caii de atac (in speta, la judecata apelului), aspect care echivaleaza cu o achiesare la hotararea atacata, in acest din urma caz nemaifiind necesar acordul intimatului.
Asadar, dupa introducerea apelului si pana in momentul incheierii dezbaterilor inaintea instantei de apel, apelantul poate oricand sa-si retraga calea de atac declarata, fie in scris sau verbal in fata instantei de apel, fie prin inscris autentic, fara a mai fi necesar consimtamantul intimatului.
Cu alte cuvinte, instanta de apel poate sa ia act de retragerea apelului, in pofida opozitiei intimatului, nefiind aplicabile dispozitiile art. 246 alin. (4) C.proc.civ., care se refera la cererea de chemare in judecata si prevad ca, dupa ce s-a intrat in dezbaterea fondului este necesara invoirea celeilalte parti.
Or, retragandu-si apelul, reclamantul a achiesat la hotararea primei instante, hotarare la care si paratii au achiesat prin aceea ca nu au declarat apel impotriva acesteia.
Astfel, cererea de continuarea judecatii apare lipsita de orice logica juridica, atata timp cat reclamantului nu i se poate agrava situatia in propria-i cale de atac, conform principiului nor reformatio in peius, iar paratilor nu li se poate crea o situatie mai favorabila in apelul declarat de reclamant.