Formarea profesionala. Suportarea cheltuielilor de pregatire profesionala.
Codul muncii: art.193, 195;
Codul Civil: art.969.
Prevederile legale nu interzic incheierea intre partile raportului de munca a unor acte aditionale la contractul individual de munca, care sa prevada obligatia salariatului ce a beneficiat de cursuri de formare profesionala, cu o durata mai mica de 60 de zile, de a munci pentru angajatorul ce a suportat asemenea cheltuieli.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 332/14 februarie 2011.
Prin actiunea de dreptul muncii inregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr.1400/85/2010, reclamanta S.C. „M.S. S.C.S.” Sibiu a chemat in judecata parata L.A.L. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta:
- sa fie obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 1000 EURO, in c/v in lei la data platii, reprezentand cheltuieli efectuate de reclamanta pentru pregatirea si dezvoltarea profesionala a paratei;
- sa fie obligata parata la cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii a aratat ca parata a fost angajata societatii reclamante, in perioada mai 2009 – februarie 2010, conform contractului individual de munca nr.898/11.05.2009, inregistrat la I.T.M. Sibiu, sub nr. 626777/19.05.2009.
La data de 11.06.2009, intre reclamanta si parata s-a incheiat actul aditional la contractului individual de munca al paratei, inregistrat sub nr. 962/11.06.2009, potrivit caruia parata urma sa participe la un curs de formare, dezvoltare si adaptare profesionala, pentru a raspunde cerintelor postului ocupat, curs desfasurat in perioada 30.06.2009 – 18.07.2009.
Prin actul aditional care stipula ca toate costurile pentru cursul de perfectionare urmeaza sa fie suportate de catre angajator, s-a stabilit si obligatia angajatei de a nu avea initiativa incetarii raporturilor de munca cu reclamanta timp de un an de la terminarea cursului, sub sanctiunea suportarii costurilor cursului.
Cum parata si-a inaintat demisia la data de 5 februarie 2010, nerespectand clauza din actul aditional, reclamanta a actionat-o in judecata.
In drept, a invocat disp.art.193 si urm. si 281 si urm. Codul muncii.
Parata L.A.L. a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
Totodata, parata a formulat o cerere reconventionala prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a actului aditional.
In motivarea intampinarii parata a aratat, in esenta, ca desi a semnat actul aditional la contractul individual de munca, in urma cursului nu a deprins aptitudini noi si nu si-a desavarsit in nici un fel pregatirea profesionala.
Pe de alta parte, a aratat ca angajatul nu poate avea initiativa incetarii contractului individual de munca, numai daca durata cursului este mai mare de 60 de zile, conf. art. 195 al.3 Codul muncii.
In drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
Cu privire la cererea reconventionala parata, reclamanta – reconventionala a solicitat sa se constante ca din continutul actului aditional nu rezulta modalitatea de concreta de formare profesionala, fapt care determina nulitatea acestuia.
In drept, a invocat disp. art. 193,194 si 195 Codul muncii.
Prin sentinta civila nr.862/28.09.2010 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr.1400/85/2010, s-au respins actiunea de dreptul muncii formulata de reclamanta S.C. „M.S.” S.C.S. Sibiu impotriva paratei L.A.L. si cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala L.A.L. impotriva paratei reconventional S.C. „M.S.” S.C.S SIBIU.
In motivarea actiunii sale a aratat ca pretentiile partilor din actiunea principala si din cererea reconventionala sunt nefondate.
Astfel, sub un prim aspect a retinut ca obiectul cauzei il constituie acordarea unor despagubiri pentru organizarea de catre reclamanta a unor cursuri de perfectionare in Germania, cursuri ale caror costuri au fost suportate de catre reclamanta si de care a beneficiat si parata.
Din economia art.195 Codul muncii, rezulta ca salariatii care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile, in cond.art.193 al.(2) lit. b si al. (3) nu pot avea initiativa incetarii raporturilor de munca, o perioada de cel putin 3 ani, de la absolvirea cursului.
In speta, din probele administrate instanta a retinut ca reclamanta a putut face dovada doar a unei perioade de 30 de zile de perfectionare (filele X), astfel incat orice alte discutii, cu privire la incadrarea actiunii in dispozitiile art. 194 si 195 Codul muncii, devin de prisos.
Daca perfectionarea nu a durat cel putin 60 de zile, conditie „sine qua non”, prevazuta de lege, pentru admisibilitatea unei actiuni in pretentii fundamentata pe acest text de lege, nu suntem in prezenta unui curs de perfectionare in sensul art. 193 Codul muncii si deci, nu putem vorbi despre despagubiri.
Nici macar „oferta” paratei de a plati despagubiri proportional timpului ramas nelucrat, nu poate fi primita deoarece ea excede cadrului legal stabilit in aceasta materie.
In privinta cererii reconventionale, s-a apreciat de catre prima instanta ca cererea de constatare a nulitatii actului aditional, invocata de parata reclamanta – reconventionala, este nefondata si a respins-o in consecinta.
Astfel, s-a retinut ca actul aditional consfinteste o conventie incheiata intre parti, menita sa creeze cadrul in care urmeaza sa se desfasoare pregatirea profesionala a paratei, reclamanta - reconventionala.
Parata recunoaste ca a semnat actul dar a apreciat ca acesta nu ofera suficiente elemente care sa stabileasca in ce anume consta perfectionarea sa profesionala. Cu privire la aceasta lipsa din actul aditional s-a apreciat ca nu este de natura sa atraga nulitatea actului, atata timp cat acesta face trimitere la perioada si locul in care se va desfasura cursul, celelalte elemente urmand a fi identificate prin programul de curs si tematica.
Pentru aceste considerente, atat actiunea principala cat si cererea reconventionala au fost respinse ca nefondate, in baza art. 193, 194 si 195 Codul muncii.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal de 10 zile prevazut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta S.C. „M.S.” S.C.S. Sibiu criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand modificarea in parte a hotararii, in sensul admiterii actiunii principale.
In dezvoltarea motivelor sale de recurs, a sustinut ca solutia instantei de fond se intemeiaza pe interpretarea si aplicarea gresita a prevederilor art.193 si art.195 Codul muncii.
In acest context, a aratat ca daca art.193 din Codul muncii, lasa la latitudinea angajatorului si a salariatului stabilirea drepturilor si obligatiilor ce le revin in ce priveste formarea profesionala a angajatilor, art.195 reglementeaza situatia speciala in care cursul de formare depaseste 60 de zile, obligatia salariatului de a nu parasi din proprie initiativa unitatea si consecintele ce decurg in cazul in care salariatul incalca aceasta interdictie.
Prin urmare, recurenta reclamanta sustine ca prezenta cauza se circumscrie prevederilor art.193 din Codul muncii, care da posibilitatea partilor ca, de comun acord, sa stabileasca modalitatea concreta de pregatire profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale si orice alte aspecte legate de acest domeniu, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala.
In drept, a invocat art.299 si urm. Cod procedura civila, art.284 si urm. Codul muncii.
Prin intampinarea depusa, intimata parata L.A.L. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarata de reclamanta si mentinerea sentintei pronuntate de prima instanta, cu motivarea ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a art.195 Codul muncii.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod procedura civila, precum si din oficiu, in limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedura civila, Curtea constata ca prezentul recurs este fondat pentru urmatoarele considerente:
Art. 193 din Codul muncii prevede:
„(1) Participarea la formare profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau la initiativa salariatului.
(2) Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.”
In cauza, intre cele doua parti s-a incheiat, l data de 11.06.2009, actul aditional la contractului individual de munca al paratei, inregistrat sub nr. 962/11.06.2009, potrivit caruia parata urma sa participe la un curs de formare, dezvoltare si adaptare profesionala, pentru a raspunde cerintelor postului ocupat, curs desfasurat in perioada 30.06.2009 – 18.07.2009 (f.X)
La art.4 din actul aditional s-a stipulat obligatia angajatei de a nu avea initiativa incetarii raporturilor de munca cu reclamanta timp de un an de la terminarea cursului, sub sanctiunea suportarii costurilor cursului.
In data de 05.02.2010 parata si-a inaintat demisia motiv pentru care reclamant a inaintat prezenta actiune.
Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art.195 alin.1 din Codul muncii, salariatii ce au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile, in conditiile art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala.
Aceste dispozitii legale sunt instituite in scopul protejarii angajatorului, care a suportat cheltuielile legate de formarea profesionala a salariatului pe o durata ce depaseste 60 de zile, si in conditiile in care acesta nu poate beneficia de cunostintele salariatului a carui pregatire a asigurat-o.
Cu toate acestea prevederile legale nu interzic incheierea intre partile raportului de munca a unor acte aditionale la contractul individual de munca, care sa prevada obligatia salariatului ce a beneficiat de cursuri de formare profesionala, cu o durata mai mica de 60 de zile, de a munci pentru angajatorul ce a suportat asemenea cheltuieli, astfel ca interpretarea data art.193 Codul muncii, de catre prima instanta este nelegala, dupa cum in mod corect sustine recurenta.
Mai mult potrivit prevederilor art.193 Codul muncii, participarea salariatului la formarea profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau a salariatului, modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor si orice alte aspecte, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile de formare profesionala se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.
In raport de dispozitiile art.193 Codul muncii, ce prevad in mod expres posibilitatea incheierii intre partile raportului de munca a unor acte aditionale care sa reglementeze inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului fata de angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala a paratei, actul aditional nr.962/11.06.2009 la contractul individual de munca incheiat de recurenta cu intimata este legal si valid, si apt de a produce efecte juridice.
In consecinta, constatand ca parata nu si-a indeplinit obligatia asumata fata de recurenta ce a suportat cheltuielile legate de formarea sa profesionala, de a lucra cel putin 1 an de la terminarea cursului in cadrul societatii, in raport si de dispozitiile art.969 Cod civil, Curtea apreciaza ca in sarcina intimatei parate a luat nastere obligatia alternativa de a suporta cheltuielile de formare in suma de 1000 Euro, la contravaloarea in lei la cursul B.N.R. din ziua platii, cu titlu de despagubiri.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 alin.1 si art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999, Curtea a admis ca fondat recursul declarat de societatea reclamanta si a dispus modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii principale.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
Potrivit art.274 Cod procedura civila, parata intimata a fost obligata sa plateasca reclamantei recurente suma de 2430 lei cheltuieli de judecata la fond si in recurs.