1. Constatarea nulitatii clauzelor din contractul individual de munca privind formarea profesionala. Distinctie fata de rezolutiune. Dovada cheltuielilor
Nerespectarea de catre angajator a numarului de ore pentru pregatirea practica nu poate conduce la nulitatea anexei si a actului aditional din 2006, pentru ca, pe de o parte, aceste imprejurari sunt ulterioare incheierii celor doua acte juridice, iar nulitatea este o cauza de ineficacitate a actului juridic ce trebuie sa preexiste sau sa fie concomitenta cu incheierea actului juridic respectiv, iar, pe de alta parte, sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii obligatiilor asumate de una dintre partile actului juridic este rezolutiunea sau rezilierea conventiei.
Recurentul nu a solicitat rezilierea contractului individual de munca pentru nerespectarea obligatiilor asumate de angajator cu privire la conditiile desfasurarii perfectiunii profesionale.
Nicio dispozitie legala nu obliga angajatorul sa justifice in fata salariatului costurile pregatirii sau perfectionarii profesionale. Salariatul, avea posibilitatea de a nu accepta conditiile propuse de angajator si sa nu semneze actul aditional. Prin semnarea lor, si-a manifestat acordul cu privire la obligatiile ce ii reveneau, acest acord nemaiputand fi retras prin invocarea nulitatii celor doua acte juridice in scopul de a se sustrage platii despagubirilor catre fostul angajator.
Decizia civila nr.4481/R din 17.06.2009
Prin recursul inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale la data de 28.04.2009, recurentul DC a criticat sentinta civila nr.6366/15.10.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a sustinut, in esenta, ca clauzele inserate in anexa nr.3 si actul aditional din 2008 la contractul individual de munca sunt lovite de nulitate, fiind incheiate cu scopul fraudarii legii. Recurentul a mai sustinut ca cele doua procese-verbale din 01.03.2004 si 10.01.2006 au fost intocmite pro causa, ulterior incheierii celor doua acte aditionale pentru a le crea acestora o aparenta de legalitate, nefiind respectate dispozitiile art.1182 Cod civil pentru a fi opozabile recurentului si prevederile art.17 alin.4 din Legea nr.53/2003.
Recurentul a mai aratat ca nu a efectuat integral pregatirea practica, iar clauzele contractului colectiv de munca unic la nivelul ramurii transporturilor pe anii 2002-2004 prevazute de art.85 lit.e nu au fost respectate.
In drept, recurentul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod pr.civila.
Asupra recursului, Curtea retine urmatoarele:
Reclamantul-recurent a sesizat Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a cu o cerere avand ca obiect constatarea nulitatii partiale a clauzelor prevazute in contractul individual de munca, inregistrat la 18.03.2004, inserate in anexa 3 a acestui contract si a celor inscrise in actul aditional din 2006 referitor la formarea profesionala.
Anexa nr.3 cuprinde prevederi referitoare la formarea profesionala pentru pilotarea tipurilor de aeronave SAAB 340 si obligatia reclamantului ca timp de 5 ani sa nu determine din culpa sau proprie initiativa incetarea raporturilor de munca, in caz contrar urmand a plati angajatorului o despagubire in cuantum de 18.000 dolari SUA.
Aceasta anexa la contractul individual de munca a fost semnata la data de18.03.2004.
In anul 2006 a fost intocmit si semnat de parti un act aditional la contractul individual de munca referitor la conditiile in care urma sa se desfasoare pregatirea pentru pilotarea aeronavelor tip FOKKER - 100. Actul aditional a prevazut obligatia pentru reclamant de a-si continua activitatea ca salariat al intimatei timp de 5 ani, in caz contrar urmand sa plateasca despagubiri in cuantum de 30.000 Euro.
Instanta de fond a respins aceste pretentii, admitand in parte doar capetele cererii completatoare referitoare la plata orelor suplimentare pentru intervalul cuprins intre 09.08.2004 - 20.06.2007.
In motivarea capetelor de cerere avand ca obiect nulitatea clauzelor, Tribunalul Bucuresti a aratat ca au fost respectate elementele esentiale pentru incheierea contractelor, respectiv capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
Intr-adevar aceste conditii au fost intrunite, imprejurarea ca elementele specifice pregatirii nu au fost respectate de catre angajator neputand conduce la constatarea nulitatii conventiei, ci la rezilierea acesteia, pretentie ce nu a fost formulata de catre reclamantul-recurent.
Recurentul sustine teoria cauzei ilicite, fiind evident nemultumit de perioada de 5 ani in care trebuia sa isi continue activitatea ca salariat al intimatei sau, in caz contrar, sa plateasca despagubiri.
In acest sens este de remarcat faptul ca art.85 lit.e din Contractul colectiv de munca unic la nivelul ramurii transporturi pe anii 2002-2004 este eronat interpretat de recurent ca stabilind un termen maxim pentru angajatii care absolva un curs de perfectionare. Dimpotriva acest termen este cel minim, aceasta clauza neimpiedicand partile, de comun acord, sa stabileasca o durata mai mare. O asemenea posibilitate trebuie recunoscuta angajatorului pentru ca acoperirea unor cursuri de perfectionare costisitoare poate cere un interval mai mare de 3 ani, in functie de complexitatea si costurile necesitate de parcurgerea etapelor cursurilor de perfectionare.
Nu exista niciun motiv pentru a se constata nulitatea celor doua acte aditionale la contractul individual de munca semnat de parti in anul 2004.
Frauda la lege invocata de recurent cu privire la modul de intocmire al celor doua procese-verbale nu reprezinta o sustinere intemeiata.
Recurentul afirma ca angajatorul nu a respectat termenul de 15 zile prevazut de art.17 din Legea nr.53/2003 la momentul redactarii celor doua procese-verbale. Ceea ce ignora recurentul sunt dispozitiile art.17 alin.2 din legea nr.53/2003 care enumera situatiile pe care angajatorul trebuie sa le aduca la cunostinta angajatului printre care nu se regasesc mentiuni referitoare la pregatirea profesionala. Prin urmare, angajatorul nu avea obligatia de a-l informa in scris pe recurentul-reclamant asupra intentiei de a incheia actul aditional din 2006. Cat priveste anexa nr.3, aceasta este parte integranta a contractului initial, ce priveste conditiile realizarii perfectionarii profesionale, imprejurare fata de care nu se impunea informarea prealabila.
Mai mult decat atat, interpretarea data de aparatorul recurentului dispozitiilor art.17 alin.4 din Legea nr.53/2003 nu are nicio legatura cu intentia legiuitorului expusa in articolul mentionat. Astfel, dispozitiile legale prevazute de art.17 alin.4 din Legea nr.53/2003 obliga angajatorul doar la incunostintarea scrisa a salariatului, urmand apoi ca intr-un termen de 15 zile sa fie incheiat actul aditional la contract, ceea ce inseamna ca termenul de 15 zile este legat de data in care trebuia semnat actul aditional, nicidecum de momentul la care trebuie incunostintat salariatul inainte de semnarea actului aditional.
Prin urmare, incunostiintarea scrisa (de care, fata de obiectul celor doua conventii consemnate in anexa 3 si in actul aditional din 2006, nici nu era nevoie) a salariatului se putea face chiar si in ziua semnarii actului aditional, nicio prevedere legala neinterzicand acest lucru.
Recurentul sustine existenta fraudei la lege raportat la cele doua procese-verbale din01.03.2004, respectiv 10.01.2006, fata de nerespectarea dispozitiilor art.1182 Cod civil, trecand sub tacere faptul ca acest text de lege nu este aplicabil celor doua inscrisuri. Dispozitiile Codului civil referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un inscris sub semnatura privata pentru a avea data certa se regasesc in capitolul 9 al Codului civil, al carui titlu este "Despre probatiunea obligatiilor si a platii".
Pe cale de consecinta, dispozitiile art.1182 Cod civil pot fi aplicabile doar inscrisurilor sub semnatura privata care contin o obligatie, dovada unei plati sau existenta unei creante, iar nu inscrisurilor sub semnatura privata care consemneaza existenta unei imprejurari, respectiv informarea angajatului cu privire la pregatirea profesionala.
Dispozitiile art.1182 Cod civil nu au nicio legatura cu cele doua procese-verbale criticate, de altfel, pentru prima oara in recursul reclamantului.
Semnarea actului aditional din 2006 nu poate conduce la nulitatea anexei nr.3 la contractul individual de munca semnat in anul 2004 pentru ca motivele de nulitate sunt prevazute de lege si au in vedere cauze intrinseci actului juridic pretins a fi nul. Astfel, asa cum si instanta de fond a aratat in considerentele sentintei recurate, cauzele nulitatii sunt: lipsa capacitatii de a contracta, lipsa consimtamantului, lipsa obiectului sau un obiect ilicit, lipsa cauzei sau o cauza ilicita.
Acestor motive de nulitate li se adauga frauda la lege si, ca o conditie extrinseca pentru anumite conventii sau acte juridice, nerespectarea formei autentice pe care trebuie sa o imbrace actul juridic in cauza.
Pentru a fi nula anexa nr.3 a contractului, trebuie ca motivele de nulitate sa se regaseasca in conditiile intrinseci ale respectivei anexe, un act ulterior incheiat 2 ani mai tarziu neputand conduce la nulitatea anexei. Nulitatea trebuie sa existe sau sa fie concomitenta cu momentul incheierii actului lovit de nulitate.
Sustinerea recurentului vadeste necunoasterea continutului si conditiilor sanctiunii nulitatii actului juridic. Nicio dispozitie legala nu impiedica angajatorul sa incheie cu salariatul sau mai multe intelegeri referitoare la conditiile in care urmeaza sa se desfasoare perfectionarea profesionala, recurentul neindicand de altfel vreun text de lege care sa interzica existenta mai multor acte juridice avand acelasi continut referitor la drepturile si obligatiile partilor legate de desfasurarea perfectionarii profesionale.
Pretinsa nerespectare de catre angajator a numarului de ore pentru pregatirea practica nu poate conduce la nulitatea anexei si a actului aditional din 2006, pentru ca, pe de o parte, aceste imprejurari sunt ulterioare incheierii celor doua acte juridice, iar nulitatea este o cauza de ineficacitate a actului juridic ce trebuie sa preexiste sau sa fie concomitenta cu incheierea actului juridic respectiv, iar, pe de alta parte, sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii obligatiilor asumate de una dintre partile actului juridic este rezolutiunea sau rezilierea conventiei. Rezilierea conventiei nu se confunda cu nulitatea, imprejurare pe care trebuia sa o cunoasca avocatul redactor al cererii de chemare in judecata si a cererii de recurs, aceste institutii juridice studiindu-se in cadrul ramurii de drept civil in primii doi ani de facultate.
Niciun moment recurentul nu a solicitat rezilierea contractului individual de munca pentru nerespectarea obligatiilor asumate de angajator cu privire la conditiile desfasurarii perfectiunii profesionale, desi aceasta era singura modalitate viabila, cat timp partile se mai aflau in raporturi juridice (pana la momentul demisiei) de a se putea constata o cauza de ineficacitate a celor doua acte juridice.
Asa cum Curtea si instanta de fond au aratat nu exista motive de nulitate, nicio dispozitie legala neobligand angajatorul sa justifice in fata salariatului costurile pregatirii sau perfectionarii profesionale. Salariatul, respectiv recurentul-reclamant, avea posibilitatea de a nu accepta conditiile propuse de angajator si sa nu semneze anexa nr.3 si actul aditional din 2006. Prin semnarea lor, reclamantul-recurent si-a manifestat acordul cu privire la obligatiile ce ii reveneau, acest acord nemaiputand fi retras prin invocarea nulitatii celor doua acte juridice in scopul de a se sustrage platii despagubirilor catre fostul angajator.
Apreciind ca prin sentinta recurata Tribunalul Bucuresti a realizat o corecta analiza a probelor administrate in cauza, hotararea instantei de fond continand temeiurile de fapt si de drept care au fundamentat solutia pronuntata, nesubzistand motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civila, Curtea, in temeiul dispozitiilor art.312 Cod pr.civila, va respinge ca neintemeiat recursul.