Dreptul muncii
Recuperarea cheltuielilor de scolarizare efectuate de o institutie publica convenite de parti prin act aditional la contractul individual de munca .
Art.6 alin 7 din OG.nr.12/2008 ; art. 969 C. civ.
Prin senitnta civila nr. 454/8.05.2014 pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. 2626/116/2013 a fost admisa actiunea formulata de reclamantul S.J.U. Calarasi impotriva paratei V. G.; a fost obligata parata la plata catre reclamant a sumei de 132.698 lei reprezentand c/val. cheltuielilor de personal ocazionate cu pregatirea profesionala.
Pentru a pronunta aceasta solutie , instanta a retinut ca parata V.G. a incheiat cu reclamantul contractul individual de munca nr. 1112/ 8.12.2008 insotit de actul aditional nr. 1 /8.12.2008 care prevedea obligativitatea paratei de a lucra in cadrul unitati reclamante o perioada de minim 5 ani de la obtinerea specializarii, in caz contrar fiind obligata la plata cheltuielilor de personal ocazionate cu pregatirea profesionala.
Dupa terminarea rezidentiatului, parata si-a depus demisia la data de 22.07.2013 si s-a angajat in cadrul Spitalului O.jud. M.
Urmare demisiei,reclamantul a formulat actiune pentru recuperarea sumelor de bani in baza art. 3 din Actul aditional nr. 1 la CIM 1112/08.12.2008.
Tribunalul, analizand actiunea reclamantului S.J.U. pe baza probelor administrate, a constatat ca este fondata.
Se constata ca de la data demisiei si incetarea relatiilor de munca, clauza de penalizare prevazuta de art. 3 din actul aditional la contractul individual de munca a devenit activa si in ceea ce priveste conditiile grele de lucru, acestea au fost cunoscute de parata inca de la semnarea contractului individual de munca si nu constituie un motiv exonerator de raspundere materiala.
Se sustine ca, in perioada in care parata a activat in cadrul paratului, acesta nu a facut nici un fel de cheltuiala cu pregatirea sa profesionala, deoarece salariul lunar a fost achitat in schimbul activitatii prestate, iar fondurile pentru plata salariilor medicilor rezidenti proveneau de la bugetul de stat. Totodata se sustine ca pentru a angaja raspunderea materiala, prejudiciul trebuie sa fie material, efectiv, real, direct, cert si actual, imputarea daunelor eventuale, virtuale ori ipotetice fiind inadmisibila.
Aceasta abordare a paratei este gre?ita deoarece in cauza raspunderea este contractuala si nu delictuala cum in mod eronat apreciaza parata.
De?i parata a contestat plata tuturor drepturilor de catre angajator, ulterior a renuntat la efectuarea unei expertize pentru a putea fi dovedita aceasta situatie. Totodata se constata ca paratei nu i-au fost incalcate dreptul la munca si reclamantul nu i-a restrans in nici un mod exercitiul drepturilor sale.
Desi parata afirma ca in speta, clauza cuprinsa in art. 3 din Actul aditional este nula, apararea nu poate fi retinuta deoarece nu face dovada ca s-a constatat prin hotarare judecatoreasca existenta vreunei clauze nelegale care sa atraga nulitatea absoluta a acesteia. Clauza referitoare la plata acestei despagubiri este in concordanta cu dispozitiile art.6 alin 7 din OG.nr.12/2008 intrucat pregatirea in specialitate a paratei s-a facut cu scoaterea din productie (in centrul universitar ales) si nicidecum in cadrul S.j.u. Calarasi.
Tribunalul apreciaza ca actul aditional intervenit intre parti isi produce efectele juridice in cauza, atata timp cat dispozitiile legale in baza carora a fost incheiat art.6 alin 7 din OG.nr.12/2008 erau in vigoare la data incheierii sale, iar in timpul cat actul aditional a fost in fiinta, nu s-a constatat prin hotarare judecatoreasca existenta vreunei clauze nelegale care sa atraga nulitatea absoluta a acestuia.
Potrivit probelor administrate in cauza, Tribunalul retine ca intimata a dovedit faptul ca si-a respectat obligatia asumata prin contractul individual de munca, respectiv aceea de a achita in conditiile legii cheltuielile pentru pregatirea in specialitatea medicului rezident pe intreaga perioada a stagiului si de a-i mentine acestuia postul vacant pe timpul cursului de specializare,depunand la dosar inscrisurile doveditoare.
Totodata, reclamantul a probat faptul ca recurenta nu si-a indeplinit obligatia asumata prin actul aditional la contractul individual de munca nr. 1112/2008, respectiv aceea de a lucra in unitate cel putin 5 ani de la data confirmarii sale ca medic in specialitatea neonatologie.
Astfel, reclamantul a demonstrat ca parata a avut initiativa denuntarii unilaterale a contractului individual de munca, de vreme ce a solicitat expres prin cererea formulata la data de 22.07.2013, incetarea raporturilor de munca prin demisie.
In consecinta, avand in vedere dispozitiile imperative ale art.6 alin 7 din OG.nr.12/2008 in vigoare la data incheierii contractului de munca si a actului aditional, precum si faptul ca actul aditional are putere de lege intre partile contractuale potrivit art. 969 C. civ., Tribunalul constata ca cererea de obligare a paratei la plata unei despagubiri egale cu sumele cheltuite cu pregatirea sa profesionala, este fondata si va fi admisa.