Nelegalitate. Compunerea instantei de apel dupa casarea cu trimitere spre rejudecare.
Judecatorii care s-au pronuntat intr-o cauza cu ocazia judecarii apelului sunt incompatibili a judeca aceeasi cauza dupa casarea cu trimitere spre rejudecare.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 48/03 mai 2010
Prin sentinta civila nr. 3807 din 5.06.2008 a Judecatoriei Sibiu a fost admisa in parte actiunea civila (completata) in desfacerea casatoriei promovata sub nr. 1311 din 28.02.2008 de reclamanta Z.D. in contradictoriu cu intimatul Z.I. si a fost admisa in parte cererea reconventionala promovata in contradictoriu intre parti, dispunandu-se desfacerea casatoriei partilor din culpa comuna, s-a incuviintat ca reclamanta sa revina la numele avut anterior, i s-a incredintat acesteia spre crestere si educare minora rezultata din casnicie, cu obligarea intimatului la plata unei contributii de intretinere pentru aceasta de 198 lei lunar, s-a incuviintat ca intimatul sa pastreze legaturi personale cu minora, stabilindu-se program de vizitare bilunar si pentru vacante, a fost atribuit beneficiul folosintei locuintei partilor, situata in C. reclamantei si a fost dispusa evacuarea intimatului din acest spatiu; a fost respinsa cererea intimatului privind atribuirea spatiului si au fost compensate cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in esenta ca destramarea relatiilor de casatorie a fost generata de lipsa de comunicare a partilor si de consumul de alcool in exces al intimatului, sub influenta caruia aceasta devenea agresiv atat cu reclamanta, cat si cu minora, ulterior relatia degenerand in agresivitati reciproce. Starea de tensiune dintre parti face imposibila convietuirea impreuna. Este in interesul minorei pastrarea relatiilor de familie cu intimatul, in sarcina acestuia s-a stabilit o obligatie de intretinere corespunzatoare veniturilor realizate si starii de nevoie a minorei.
Impotriva sentintei a declarat apel intimatul, care a criticat stabilirea programului de vizitare a minorei si atribuirea folosintei locuintei.
Prin decizia civila nr. 44 din 30.01.2009 a Tribunalului Sibiu apelul a fost respins ca nefondat, retinandu-se in esenta aspectul culpei, care, atunci cand se recunoaste in sarcina ambelor parti, rezulta din probele administrate in cauza, de obicei, care sot are parte mai mare de vina in destramarea relatiilor de casnicie, fiind evident ca cel care a introdus violenta in relatia de casnicie a fost apelantul, care consuma alcool in exces. In functie de pozitia procesuala a intimatului si de gradul de culpa retinut, apare preferabil ca minora sa fie incredintata mamei si ca programul de vizitare sa fie cel stabilit, in acord cu varsta minorei, cu dorinta acesteia de a pastra legaturi cu tatal sau
In ce priveste locuinta, a fost atribuita partii careia i-a fost incredintat copilul, fiind vorba de „cine are mai mare nevoie” de ea, caci locuinta trebuie sa constituie adapostul copilului, acela care nu are nici o culpa in acest proces.
Cheltuielile de judecata au fost compensate in considerarea culpei mai mari a apelantului in destramarea relatiilor de casnicie.
Prin decizia civila nr. 54 din 4.05.2009 a Curtii de Apel Alba Iulia a fost casata decizia in apel si trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante, retinandu-se faptul ca intimatului nu i s-a respectat dreptul la aparare, caci a depus, dupa incheierea dezbaterilor, o cerere de amanare, justificata de motive medicale si o serie de acte, si apoi alta serie de acte, pana la pronuntare, de care instanta nu a tinut seama.
In rejudecarea apelului, prin decizia civila nr. 18/20.01.2010 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia Civila a fost respins apelul declarat de apelantul Z.I. impotriva sentintei civile nr. 3807 din 5.06.2008 a Judecatoriei Sibiu care a fost pastrata, apelantul fiind obligat la plata catre intimata a sumei de 1950 lei.
In motivarea deciziei Tribunalul a aratat in esenta urmatoarele:
Apelantul a criticat stabilirea programului de vizitare a minorei, modalitatea de atribuire a folosintei locuintei si modul cum s-au compensat cheltuielile de judecata.
Dupa suplimentarea probatoriului a reiesit faptul ca apelantul a fost acela care initia agresiunile, care se exercitau inclusiv asupra copilului. Din probatiune a rezultat ca ambii soti erau agresivi si nu a reiesit lipsa de culpa a apelantului, nici culpa mai mare a intimatei in destramarea relatiei de casatorie.
In ce priveste omiterea vizitei in vacantele de Craciun si Pasti, s-a constatat ca vacantele nu au fost omise, programul facand referire la aceste perioade din an. S-a apreciat ca minora fiind antrenata intr-un stil de viata, nu ar fi potrivit sa fie scoasa din mediul familiar un timp mai indelungat, cu exceptia situatiei cand chiar ea ar cere aceasta.
In ce priveste locuinta, aspectul a fost pus in discutia partilor, dar s-a considerat ca atribuirea locuintei ar fi o masura provizorie, fara impact asupra problemei de fond, si care ar urma a fi transata definitiv in procesul de partaj. S-a apreciat ca acest aspect este subsidiar in raport cu petitele actiunii in desfacerea casatoriei. In contextul litigiului s-a apreciat ca la atribuirea locuintei primeaza ideea ca minora sa aiba asigurata o locuinta. Cum apelantul a cerut ca minora sa fie incredintata intimatei, implicit a acceptat ca locuinta sa fie atribuita acesteia. S-a mai apreciat ca instanta de fond, ca si cea de control, au vegheat la respectarea drepturilor tuturor partilor, la asigurarea egalitatii lor, cu amendamentul ca s-a urmarit si interesul superior al minorei, adica sa aiba conditii de viata si trai acceptabile, ceea ce s-a realizat.
In ceea ce priveste motivarea succinta a solutiei, Tribunalul a aratat ca criteriile privind modul de constituire al considerentelor hotararii judecatoresti nu includ cerinte referitoare la lungime, ci cerinte referitoare la claritate, rationament, logica, etc. Sentinta s-a apreciat a fi succinta, dar clara, in concordanta cu probele administrate in cauza.
In privinta faptului ca imobilul a fost dobandit de la unchiul apelantului, el neavand alta posibilitate de locuit, Tribunalul a aratat ca acestea sunt probleme care vizeaza fondul dreptului, asupra caruia se va statua cu ocazia sistarii devalmasiei asupra bunurilor comune ale partilor, prin hotararea din speta nefiind stabilita decat folosinta temporara a imobilului.
Referitor la cheltuielile de judecata, Tribunalul a aratat ca partile au efectuat cheltuieli de nivel similar, instanta retinand si o oarecare culpa mai mare a apelantului in destramarea casatoriei, conform probelor administrate in cauza. Compensarea s-a facut in mod corect si legal, aplicandu-se prevederile art. 274 si 276 Cod procedura civila.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen, motivat, paratul Z.I. solicitand admiterea recursului si modificarea deciziei civile atacate in sensul incuviintarii unui program de vizitare astfel cum a solicitat in apel, atribuirea beneficiului folosirii locuintei in favoarea sa, stabilirea corecta si legala a contributiei de intretinere pe care o datoreaza minorei in functie de veniturile actuale si compensarea exacta a cheltuielilor de judecata de la instanta de fond, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
In motivarea recursului s-a sustinut de catre recurentul parat ca decizia pronuntata de catre instanta de apel este nelegala si netemeinica deoarece in mod gresit instanta de fond si apoi cea de apel au dispus atribuirea beneficiului locuintei in favoarea reclamantei intimate, desi completarea actiunii a fost tardiva iar probatiunea administrata nu a fost in concordanta cu solutiile pronuntate.
Un alt aspect de nelegalitate si netemeinicie criticat de recurent vizeaza gresita stabilire a pensiei de intretinere la care a fost obligat si nemotivarea instantei de apel a acestui capat de cerere, incalcandu-se disp. art. 304 pct. 6 Cod procedura civila.
In final recurentul parat a criticat modul de compensare a cheltuielilor de judecata in fond si in apel, aratand ca in fapt nu s-a facut nici o compensare, astfel ca si sub acest aspect decizia civila atacata este nelegala.
In drept s-au invocat disp. art. 299 rap. la art. 304 pct. 6,7,8 si 9 Cod procedura civila, art. 274 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa reclamanta intimata Z.D. a solicitat in baza art. 312 al. 1 teza II Cod procedura civila respingerea recursului declarat de paratul Z.I. si in baza art. 274 Cod procedura civila, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
Curtea de Apel in dezbaterea recursului a ridicat din oficiu exceptia prev. de art. 24 al. 1 Cod procedura civila cu raportare la disp. art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
S-a constatat ca decizia pronuntata in apel este nelegala prin raportare la articolele de lege aratate deoarece compunerea instantei de apel dupa casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la Tribunalul Sibiu a fost aceeasi cu prima judecata a apelului.
Fiind un motiv de ordine publica Curtea s-a pronuntat in recurs pe aceasta exceptie.
Fata de cele expuse, in baza art. 312 al. 3 Cod procedura civila s-a admis recursul declarat de paratul Z.I. si s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Sibiu.