Codul de procedura civila, art. 598 - art. 601
Sechestrul judiciar este masura asiguratorie care consta in indisponibilizarea bunurilor ce formeaza obiectul litigiului sau, in conditiile legii, a altor bunuri, prin incredintarea pazei acestora unei persoane numita administrator-sechestru. Sediul materiei se afla in continutul dispozitiilor art. 598 - art. 601 Cod procedura civila.
Din dispozitiile textelor de lege sus-enuntate se desprind urmatoarele conditii necesare pentru infiintarea sechestrului judiciar:
a) sa existe un proces asupra proprietatii sau a altui drept real principal, asupra posesiei unui bun proprietate comuna;
b) sa existe o cerere in acestr sens a celui interesat, masura neputand fi dispusa din oficiu;
c) masura sa fie necesara pentru conservarea dreptului (art. 598 Cod procedura civila) sau pentru liberarea debitorului (art. 599 pct. 1 Cod procedura civila) ori sa existe temerea ca bunul va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual (art. 599 alin. 2 Cod procedura civila) sau creditorul sa invedereze insolvabilitatea debitorului ori ca are motive temeinice sa banuiasca ca debitorul va fugi, se va sustrage de la urmarire sau va deteriora bunul (art. 599 alin. 3 Cod procedura civila).
Simplul fapt ca exista un proces avand obiectul prevazut in art. 598 Cod procedura civila nu este suficient pentru a aplica masura sechestrului judiciar, ci trebuie sa se dovedeasca faptul ca masura este necesara pentru conservarea dreptului.
Procedura de aplicare a acestei masuri agiguratorii este reglementata de art. 600 - art. 601 Cod procedura civila.
In cazuri urgente, presedintele instantei va putea numi, prin incheiere irevocabila data fara citarea partilor, un administrator provizoriu pana la solutionarea cererii de sechestru judiciar (art. 601 Cod procedura civila), textul fiind de stricta interpretare. In caz de admitere a cererii, instanta il va putea obliga pe reclamant la darea unei cautiuni (art. 600 teza a II-a Cod procedura civila) in conditiile art. 7231 alin. 2 Cod procedura civila. Ca atare, necesitatea depunerii unei cautiuni ca si cuantumul acesteia, este lasata la aprecierea instantei.
Daca sechestrul judiciar este aplicat asupra unui imobil, masura asiguratorie va fi inscrisa in cartea funciara.
In caz de admitere a cererii de sechestru judiciar, instanta este obligata sa desemneze administratorul-sechestru, aceasta nefiind doar o facultate, lasata la aprecierea sa.
Predarea bunului catre administratorul-sechestru o face executorul judecatoresc care se va deplasa la losul situarii bunului si-l va da in primire acestuia, pe baza de proces-verbal.
Administratorul-sechestru poate face toate actele de conservare si administrare bun, in sensul ca va incasa orice venituri si sume datorate si va plati datorii cu caracter curent.
Daca administrator judiciar va fi numita o alta persoana decat detinatorul, instanta va fixa, pentru activitatea depusa, o suma drept remunerare, stabilind totodata si modalitatile de plata (art. 600 alin. 1 Cod procedura civila).
Este cunoscut ca persoana desemnata administrator-sechestru poate fi:
- persoana desemnata de parti de comun acord;
- in caz de neintelegere intre parti, persoana desemnata de instanta, care poate fi chiar detinatorul bunului (art. 600 alin. 2 Cod procedura civila).
Persoana desemnata de instanta, in caz de neintelegere intre parti, trebuie sa nu fie interesata in cauza deoarece administratorul judiciar este un mandatar judiciar, pentru ca si atunci cand este ales de parti, numirea lui o face instanta.
Prin cererea formulata la data de 10.01.2008 si inregistrata sub nr.144/118/2008 la Tribunalului Constanta, reclamantii A.O.G. si A.C. au solicitat, in temeiul art. 598 -. 601 Cod procedura civila, punerea sub sechestru judiciar a imobilului vila "C", situat in Techirghiol, str. I.T. nr. 6 si desemnarea unui administrator - sechestru care sa nu reprezinte paratele din dosar sau Primaria Techirghiol, care, prin coniventa frauduloasa au instrainat aceasta vila in timp ce pe rol se aflau actiunea in revendicare si actiunea pentru anularea contractului de leasing a vilei.
Au sustinut reclamantii ca imobilul le-a fost restituit in deplina proprietate si posesie prin sentinta civila nr. 460/2001 a Tribunalului Constanta, irevocabila la 7.05.2007, pronuntata in contradictoriu cu SC C. SA, SC D.C. SRL si Primaria Techirghiol, iar la data de 08.08.2007, cand reclamantii au pus in executare sentinta nr.460/2001, au constatat ca vila a fost vanduta in anul 2002 catre SC D.C. SRL.
Reclamantii au mai sustinut ca exista riscul revanzarii vilei Craiova in scopul de a li se bloca intrarea in posesia ei. Acestia sunt amenintati ca vila va fi vanduta unor cetateni straini, cu care nu se va reusi indeplinirea procedurii de citare intr-un eventual litigiu.
Parata SC D.C. SRL, prin intampinare, a solicitat respingerea cererii sustinand ca este proprietara imobilului in litigiu - constructie si teren - conform contractului de vanzare-cumparare nr. 1331/4.11.2002, respectiv nr. 4419/20.11.2002 (rectificare). In cauza ce face obiectul dosarului nr.783/118/2007, a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantilor la plata contravalorii constructiilor si imbunatatirilor aduse vilei C. Acest demers judiciar reprezinta, conform sustinerilor paratei, o garantie in plus ca nu intentioneaza sa instraineze imobilul niciunui tert si, nicidecum , unor cetateni straini.
La data de 31.01.2008 reclamantii au precizat cadrul procesual, sustinand ca are calitatea de parata Societatea Comerciala D.C. SRL si au solicitat a nu fi desemnati administratori sechestru SC C. SA, SC D.C. SRL sau Primaria Techirghiol.
Prin incheierea nr.425/2008 pronuntata de Tribunalul Constanta a fost admisa cererea formulata de reclamanti in contradictoriu cu parata SC D.C. SRL, s-a dispus punerea sub sechestru judiciar a imobilului vila Craiova situata in orasul Techirghiol, pana la solutionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr.7983/118/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia comerciala, au fost obligati reclamantii la plata unei cautiuni de 2.000 lei, s-a dispus inscrierea de indata a sechestrului judiciar in cartea funciara si s-a incredintat paratei SC D.C. SRL paza bunului. A fost obligata parata la plata sumei de 2.208 lei reprezentand cheltuieli de judecata catre reclamanti.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca in cauza sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru instituirea sechestrului. In ceea ce priveste existenta pe rol a unui proces cu privire la proprietatea sau posesia unui bun imobil, reclamantii au facut dovada investirii instantei cu actiunea al carei obiect il constituie nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr.1331/4.11.2002 prin care parata SC D.C. SRL a cumparat Vila C., astfel cum rezulta din certificatul nr.7983/118/2007/7.02.2008.
S-a apreciat ca modul in care, in timp, au fost transferate dreptul de folosinta si dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu justifica instituirea masurii sechestrului judiciar, iar faptul ca parata, in cauza ce face obiectul dosarului nr. 7983/118/2007, a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantilor la plata imbunatatirilor aduse imobilului nu este de natura a dovedi ca o eventuala instrainare a bunului este imposibila.
Instanta a motivat ca nu pot fi retinute contractele depuse de parata in scopul de a dovedi ca nu intentioneaza a instraina un bun aflat in exploatare turistica deoarece unul dintre contracte a incetat in anul 2007, iar contractul nr.1/12.02.2008 nu prevede obligatii ferme ale paratei SC D.C. SRL.
Paza bunului sechestrat a fost incredintata, conform art.600 alin.2 Cod procedura civila, paratei SC D.C. SRL in a carei posesie se afla imobilul.
Impotriva sentintei mentionate au declarat recurs atat parata cat si reclamantii.
Recurenta parata a criticat hotararea primei instante ca fiind nelegala si netemeinica, sustinand ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.596 - 601 Cod de procedura civila coroborat cu art.1632 Cod civil.
Fiind vorba de o masura grava, reclamantul trebuie sa dovedeasca, in mod concret, necesitatea instituirii sechestrului, respectiv fie ca partea care detine bunul il deterioreaza, fie ca exista primejdia de a-l instraina, aspecte ce nu au fost probate.
A mai aratat recurenta ca nu se impune instituirea sechestrului judiciar deoarece societatea exploateaza, conform legii, de 14 ani imobilul Vila C. in activitati de turism social, a renovat integral imobilul care se afla in anul 1994 intr-o avansata stare de degradare, instituirea sechestrului ar constitui un grav neajuns in activitatea societatii prin perturbarea procesului de exploatare turistica, nu exista pericol de instrainare sau de degradare, utilizarea imobilului in circuitul turistic social fiind o garantie a stabilitatii raporturilor juridice cu bunul.
Recurentii reclamanti au criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegala sub aspectul incredintarii pazei bunului sechestrat paratei, precum si in ceea ce priveste neacordarea cheltuielilor de judecata, invocand disp. art.304 pct.9 si 6 Cod de procedura civila.
Au sustinut recurentii ca instanta a aplicat gresit art.600 alin.2 Cod de procedura civila care prevad ca numai atunci cand partile nu se inteleg asupra persoanei care urmeaza sa fie administrator sechestru, bunul poate fi incredintat chiar detinatorului. In tot cursul procesului parata nu s-a opus ca sa fie numit administrator sechestru persoana indicata de reclamanti, astfel ca instanta a nesocotit principiul contradictorialitatii si a incalcat dreptul la aparare al reclamantilor deoarece nu a pus in discutia partilor acceptarea sau neacceptarea administratorului propus.
Mai mult, au aratat recurentii, cererea lor de numire a unui administrator care sa nu reprezinte parata este intemeiata intrucat parata, desi notificata si chiar parte in litigiul de revendicare a vilei, in timpul litigiului a preluat bunul in leasing, aducandu-i modificari, iar in timp ce se derula procesul de anulare a contractului de leasing a cumparat vila, fara a face public contractul de vanzare cumparare. Incredintarea pazei vilei ii ofera paratei posibilitatea de a face in continuare modificari si chiar de a vinde bunul fara certificat de sarcini si inregistrarea actelor in cartea funciara.
Cu privire la cheltuielile de judecata, recurentii au aratat instanta a incalcat disp. art.274 alin.1 Cod de procedura civila intrucat nu a acordat aceste cheltuieli desi erau dovedite.
Analizand cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul declarat de parata este nefondat, iar recursul declarat de reclamanti este intemeiat in parte, numai in ceea ce priveste critica referitoare la obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Astfel, in mod corect s-a apreciat de catre prima instanta ca in cauza sunt indeplinite conditiile art.598 Cod de procedura civila si ale art.1632 pct.1 Cod civil pentru instituirea sechestrului judiciar. In acest sens, s-a dovedit existenta unui proces cu privire la proprietatea bunului, precum si faptul ca atitudinea pe care parata a avut-o pe tot cursul procesului de revendicare justifica temerea reclamantilor ca bunul ar putea fi instrainat, zadarnicind astfel punerea in executare a hotararii ce s-ar putea obtine.
Faptul ca recurenta parata foloseste imobilul de 14 ani si ca a efectuat o serie de imbunatatiri la imobil, precum si imprejurarea ca vila este inclusa in programul turistic social nu constituie suficiente argumente pentru a inlatura suspiciunile legate de o posibila instrainare a acesteia.
In ceea ce priveste numirea administratorului sechestru, Curtea retine ca, potrivit art.600 alin.2 Cod de procedura civila, "Paza bunului sechestrat va fi incredintata persoanei desemnate de parti de comun acord, iar in caz de neintelegere, unei persoane desemnate de instanta, care va putea fi chiar detinatorul bunului."
Astfel cum rezulta din intampinarea formulata si din apararile prezentate la cuvantul pe fond, parata s-a opus in totalitate luarii masurii sechestrului judiciar sustinand ca numirea unui administrator sechestru ar bulversa activitatea societatii comerciale. Fata de aceasta atitudine, este cert ca nu ar fi putut exista o intelegere a partilor cu privire la persoana ce urma a fi desemnata administrator, situatie in care instanta a procedat la incredintarea bunului paratei, in calitate de detinator al acestuia.
Masura luata de instanta este legala si temeinica deoarece are in vedere interesele ambelor parti. Pe de o parte, puterile administratorului-sechestru sunt limitate de art.600 alin.3 Cod procedura civila la actele de conservare si administrare a imobilului, la incasarea veniturilor si sumelor datorate si la plata datoriilor, astfel ca temerea recurentilor reclamanti ca incredintarea pazei vilei ii ofera paratei posibilitatea de a face in continuare modificari si chiar de a vinde bunul nu este justificata. Pe de alta parte, trebuie sa se aiba in vedere si faptul ca, pana la solutionarea litigiului de fond, activitatea comerciala a societatii parate nu trebuie impiedicata.
Cu privire la cheltuielile de judecata solicitate primei instante, critica recurentilor reclamanti este intemeiata.
In temeiul art.274 Cod de procedura civila, partea cazuta in pretentii este obligata sa suporte cheltuielile de judecata. Desi reclamantii au facut dovada cheltuielilor pricinuite de proces, instanta de fond a omis sa se pronunte asupra lor.
Pentru considerentele expuse, Curtea admite recursul declarat de reclamanti, in baza art.312 alin.1 Cod de procedura civila, si modifica in parte incheierea in sensul obligarii paratei la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanti. Se mentin celelalte dispozitii ale sentintei. Apreciind ca motivele invocate de recurenta parata sunt nefondate, instanta de control respinge recursul acesteia ca atare.