Codul de procedura fiscala, reglementeaza in capitolul VI din Titlul VIII masurile asiguratorii, printre care sechestrul asiguratoriu (art. 125 alin 2), necesitatea inscrierii acestuia in cartea funciara (alin 7), opozabilitatea fata de terti ( alin 8).
Opozabilitatea fata de terti a sechestrului si nulitatea actelor de dispozitie efectuate dupa inscrierea lui au drept scop asigurarea executarii creantei bugetare si lipsirea de efecte a actelor prin care debitorul bugetar si-ar crea sau mari o stare de insolvabilitate.
Creditorul bugetar nu poate invoca in favoarea sa aceste dispozitii in speta deoarece vanzarea locuintei catre reclamanta s-a facut in temeiul unui act normativ, obligatia de a vinde fiind impusa anterior datei inscrierii sechestrului, de catre instanta de judecata in sarcina debitorului bugetar , care nu avea posibilitatea de a se sustrage de la executarea obligatiei de a vinde si de a ignora puterea de lucru judecat a sentintei civile 24021/13.11.2001.
Prin actiunea inregistrata la data de 17.03.2006 reclamanta C.M a chemat in judecata paratele SC COREMI SA reprezentata de lichidatorul judiciar SC RECO REORGANIZARE SRL, Administratia Finantelor Publice (A.F.P.) a Mun. Craiova si Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Dolj, solicitand instantei sa dispuna radierea sechestrului asigurator instituit de AFP Craiova asupra camerei (garsonierei) nr. 45, situata in Craiova, strada Henri Coanda, nr. 85, Camin 4B, judetul Dolj, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr. 24021/13.11.2001, definitiva si irevocabila, Judecatoria Craiova a obligat-o pe parata SC COREMI SA, sa-i vanda acesteia locuinta.
Existenta dreptului sau de proprietate a fost constatata prin sentinta civila nr. 4273/26.04.2005 a Judecatoriei Craiova si a platit pretul de 10.500.000 lei, suma fiind consemnata la CEC pe numele si la dispozitia fostului proprietar.
Ministerul Finantelor Publice a infiintat sechestru asigurator asupra camerei nr. 45, pentru executarea datoriei bugetare a debitoarei SC COERMI SA., desi camera este proprietatea reclamantei.
Prin sentinta civila nr.10072/02.07.2007, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta C.M, ca fiind neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca in luna iulie 2003 a fost notat in cartea funciara nr. 30180 a localitatii Craiova, sechestrul instituit de AFP Craiova asupra camerei nr.45 ce constituie locuinta reclamantului.
Reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu prin s.c. nr. 4273/26.04.2005 a Judecatoriei Craiova, deci ulterior sechestrarii imobilului , astfel ca l-a dobandit cu sarcini. Cum, la data dobandirii dreptului de proprietate asupra imobilului, acesta era sechestrat legal, instanta a constatat ca nu s-au schimbat imprejurarile , inscrierea in C.F. a sechestrului corespunzand realitatii , motiv pentru care , nefiind indeplinite conditiile prevazute de art.36 din Legea 7/1996, prima instanta a respins cererea.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat apel reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In apel, fata de modificarile aduse prin OMF 266/2007, s-a dispus citarea in calitate de intimat a Administratiei Finantelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii.
Prin decizia civila 213 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj s-a admis apelul, s-a schimbat in tot sentinta civila atacata, in sensul ca s-a radiat sechestrul inscris in Cartea Funciara asupra camerei 45 din Caminul 4B, situat in str.Henri Coanda, nr.85.
Pentru a se pronunta astfel tribunalul a retinut ca vanzarea locuintei catre reclamanta s-a facut in temeiul unei hotarari judecatoresti, anterioara datei la care s-a infiintat sechestrul si a unui act normativ, astfel ca dispozitiile art. 37 din OG nr. 61/2002 (art. 125 din OG nr. 92/2003) care sanctioneaza cu nulitatea instrainarile ulterioare luarii masurii asiguratorii, nu sunt aplicabile.
In conditiile in care vanzarea s-a facut silit de catre instanta, cunoscandu-se instituirea sechestrului, nulitatea absoluta nu mai opereaza, iar opozabilitatea fata de terti ramane fara efect juridic, ceea ce presupune ca reclamantei, ca dobanditor de buna credinta, in temeiul unei obligatii legale constatata prin hotarare judecatoreasca, nu i se poate opune existenta unei masuri asiguratorii asupra imobilului.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Economiei si Finantelor - Administratia Nationala de Administrare Fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Dolj, motivand ca masura luata se intemeiaza pe dispoz. art. 136 din codul de procedura fiscala, care da dreptul organelor de executare fiscala sa porneasca executarea silita atunci cand debitorul nu plateste datoria catre bugetul de stat.
S-a sustinut ca AFPM Craiova a instituit sechestru la 31.11.2001 si nu a putut trece la evaluarea si valorificarea acestuia pentru ca unitatea debitoare a intrat in faliment.
S-a criticat decizia aratandu-se ca nu au fost respectate cerintele art. 150 alin 6 c.proc.fiscala si, intrucat obligatia fiscala nu a fost stinsa prin plata, sechestrul nu poate fi radiat iar creditorul bugetar poate urmari bunul in mainile oricui s-ar afla.
S-a aratat, de asemenea, ca nu au fost respectate prev. art. 34 si 36 din legea 7/1996.
Recursul nu este fondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Din modul in care instantele de fond au analizat actiunea si s-au pronuntat asupra ei rezulta ca s-au pus in discutie prevederile art. 35 si 36 din legea 7/1996, care reglementeaza actiunea pentru rectificarea cartii funciare. O astfel de calificare a actiunii nu a fost criticata in recurs, dimpotriva, recurenta si-a intemeiat o part din critici pe aceste prevederi , sustinand ca au fost gresit aplicate, intrucat nu sunt indeplinite conditiile impuse de textul legal.
Potrivit art. 35 din legea 7/1996, se poate cere rectificarea cartii funciare in cazul in care cuprinsul acesteia nu mai corespunde cu situatia reala a imobilului. Hotararea pronuntata in apel a constatat, practic, faptul ca inscrierea din cartea funciara nu mai corespunde situatiei actuale a imobilului, fiind in acest sens respectate prev. art. 36 punctul d) din legea 7/1996.
Instanta trebuie sa se pronunte daca se poate mentine inscrisa in cartea funciara masura sechestrului asiguratoriu luata la cererea creditoarei administratia financiara, pentru datoria bugetara a fostului proprietar al imobilului sau daca, dimpotriva, actualul proprietar are dreptul sa ceara radierea acestei inscrieri.
Reclamanta invoca faptul ca intre adevaratul proprietar al imobilului si creditorul care a solicitat inscrierea sechestrului nu exista un raport obligational.
La data cand sechestrul a fost inscris in cartea funciara, iulie 2003, Judecatoria Craiova pronuntase sentinta civila nr. 24021/13.11.2001 prin care SC COREMI SA a fost obligata sa vanda reclamantei locuinta in litigiu , in executarea unei obligatii legale, prevazuta de legea 85/1992.
Intre vanzator si cumparator nu s-a incheiat un act de vanzare cumparare care sa exprime vointa concordanta a partilor de a vinde si, respectiv, cumpara, ci s-a executat o obligatie stabilita prin lege in sarcina unitatii detinatoare a locuintei. Existenta dreptului de proprietate al cumparatoarei a fost constatata prin hotarare judecatoreasca pronuntata in anul 2005, adica dupa notarea sechestrului in cartea funciara.
La data cand a fost infiintat sechestrul asiguratoriu erau in vigoare dispoz. art. 33 din OG 61/2002, care dadeau dreptul creditorului bugetar de a dispune ca masura asiguratorie sechestrul asupra bunurilor mobile sau imobile proprietatea debitorului. Potrivit art. 37 din acelasi act normativ, inscrierea sechestrului asigurator face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, dobandesc un drept asupra imobilului iar actele de dispozitie incheiate dupa inscrierea sechestrului in cartea funciara sunt lovite de nulitate.
La data formularii actiunii, acest act normativ era inlocuit de codul de procedura fiscala, care reglementeaza in capitolul VI din Titlul VIII masurile asiguratorii, printre care sechestrul asiguratoriu (art. 125 alin 2), necesitatea inscrierii acestuia in cartea funciara (alin 7), opozabilitatea fata de terti ( alin 8).
Opozabilitatea fata de terti a sechestrului si nulitatea actelor de dispozitie efectuate dupa inscrierea lui au drept scop asigurarea executarii creantei bugetare si lipsirea de efecte a actelor prin care debitorul bugetar si-ar crea sau mari o stare de insolvabilitate.
Creditorul bugetar nu poate invoca in favoarea sa aceste dispozitii in speta deoarece vanzarea locuintei catre reclamanta s-a facut in temeiul unui act normativ, obligatia de a vinde fiind impusa anterior datei inscrierii sechestrului, de catre instanta de judecata in sarcina debitorului bugetar , care nu avea posibilitatea de a se sustrage de la executarea obligatiei de a vinde si de a ignora puterea de lucru judecat a sentintei civile 24021/13.11.2001.
In aceste conditii reclamanta nu este numai un dobanditor de buna credinta, ci si titularul unui drept legal de a cumpara si nu i se poate opune existenta unei masuri asiguratorii asupra imobilului, luata dupa ce instanta a dispus vanzarea locuintei.
Recurenta a invocat faptul ca sechestrul se poate ridica doar la cererea creditorului, dupa ce obligatia fiscala a fost stinsa, potrivit art. 126 din codul de procedura fiscala , insa aceasta aparare este inlaturata de dreptul actualului proprietar al imobilului de a cere radierea din cartea funciara a mentiunilor care nu corespund realitatii , cat timp recurenta nu poate urmari silit locuinta iar instrainarea nu poate fi lovita de nulitate in conditiile legii speciale.
Ca urmare, vanzarea locuintei catre reclamanta nu s-a facut cu scopul de a sustrage locuinta de la urmarirea silita si nici nu a avut loc dupa ce sechestrul a fost aplicat, ci a fost dispusa prin hotarare judecatoreasca anterior lunii iulie 2003, caz in care dispozitiile legislatiei fiscale mai sus aratate nu sunt aplicabile.
In consecinta, apreciind ca tribunalul a facut o corecta aplicare a dispozitiilor codului de procedura fiscala , ale OG 61/2002 si ale art. 35 din legea 7/1996, hotararea atacata fiind legala, iar motivele de recurs nu sunt intemeiate, potrivit art. 312 C.p.c. recursul se va respinge ca nefondat. Se va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
4