Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Hotararea de declansare a procedurii de dizolvare voluntara.
Hotararea de declansare a procedurii de dizolvare voluntara este susceptibila de a fi atacata cu opozitie de catre persoanele interesate ce pretind ca au fost prejudiciate efectiv iar prejudiciul nu poate fi inlaturat decat prin anularea hotararii de modificare a actului constitutiv conf.disp.art.199 alin.2 din Legea nr.31/1990 in ref.la art.61 alin.1 din lege.
Dizolvarea voluntara a societatii comerciale nu este de natura a impiedica persoanele interesate sa promoveze cerere de reorganizare judiciara si/sau faliment intrucat potrivit disp. art. 254 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 "lichidarea nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii".
Prin sentinta civila nr.1542/COM/2004 Tribunalul Constanta - Sectia comerciala a respins cererea formulata de opozanta S.C. U. SA Constanta in contradictoriu cu parata S.C. T. SA privind opozitia impotriva hotararii nr.1/08.08.2003 a AGEA S.C. T. S.A.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca disp.art.226 al.3 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale invocate de oponenta nu sunt aplicabile in cauza, deoarece se refera la opozitia formulata impotriva hotararii asociatiilor prin care acestia au revenit asupra dizolvarii voluntare a societatii, iar nu asupra hotararii de dizolvare insesi.
A motivat instanta ca nu poate fi retinuta nici incidenta prevederilor art.61 al.1 din LSC intrucat prin hotararea de dizolvare a societatii nu se aduce o modificare a actului constitutiv, aceasta hotarare avand ca efect incetarea personalitatii juridice a societatii. Oricum, oponenta s-a limitat doar la a afirma ca are o creanta impotriva opozantei, creanta care nu este constatata printr-un inscris insusit de parte sau printr-o hotarare judecatoreasca fara sa faca referire la celelalte elemente de admisibilitate ale opozitiei (prejudiciu, interes), iar acestea nu rezulta din actele dosarului.
Impotriva sentintei mentionate a declarat recurs reclamanta S.C. U. SA Constanta care a criticat solutia primei instante ca fiind nelegala si netemeinica. A sustinut recurenta ca in mod gresit a interpretat instanta ca textul art.226 al.3 din Legea nr.31/1990 reglementeaza exclusiv dreptul creditorilor de a face opozitie impotriva hotararii prin care se revine asupra hotararii de dizolvare luate initial intrucat o astfel de distinctie nu rezulta din textul de lege. De asemenea, este gresita si vadit contrara legii interpretarea instantei de fond privind incidenta disp.art.61 al.1 care nu ar putea fi retinute. A aratat recurenta ca dizolvarea voluntara a unei societati constituite pe durata nedeterminata reprezinta o modificare a actului constitutiv astfel ca urmeaza a fi inlaturate si aceste considerente ale primei instante.
Pe fond, a sustinut recurenta ca a facut dovada ca este prejudiciata prin hotararea de dizolvare intrucat a fost evinsa in totalitate de un bun imobil cumparat de la parata, prin hotarare jduecatoreasca irevocabila, obligatia de garantie pentru evictiune a paratei este evidenta, certa si determinata, parata a refuzat sa-si indeplineasca obligatiile desi a fost notificata in acest sens, iar dizolvarea voluntara a paratei o impiedica sa promoveze actiune in justitie pentru obtinerea titlului executor si sa solicite deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995.
Analizand cauza sub aspectul motivelor invocate Curtea a apreciat ca recursul este nefondat, raportat la urmatoarele considerente:
Astfel, reclamanta a formulat in temeiul disp.art.61,62 si 226 al.3 din Legea nr.31/1990 republicata si modificata prin Legea nr.161/2003 opozitie impotriva Hotararii nr.1/08.08.2003 a A.G.E.A. S.C. T. SA Constanta.
Prin hotararea mentionata s-a aprobat declansarea procedurii de dizolvare voluntara a societatii. Avand in vedere ca dizolvarea societatii reprezinta o modificare a actului constitutiv conform disp.art.199 al.2 din Legea nr.31/1990, in cauza sunt aplicabile disp.art.61 al.1 din lege potrivit cu care "hotararile asociatiilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot fi atacate cu opozitie de catre creditorii sociali si de catre alte persoane prejudiciate prin aceste hotarari", opozitia formulata de S.C. U. SA Constanta fiind in aceste conditii admisibila.
Pe fond, instanta de recurs a apreciat ca reclamanta nu a facut dovada ca prin hotararea de dizolvare a societatii parate a fost prejudiciata, iar prejudiciul suferit nu poate fi inlaturat altfel decat prin anularea hotararii. Faptul ca reclamanta a fost evinsa de bunul cumparat de la parata, iar aceasta din urma este tinuta sa raspunda pentru evictiune nu constituie un motiv suficient pentru a se reveni asupra dizolvarii societatii. Nu se poate aprecia ca o continuare a activitatii societatii parate, contrar vointei asociatiilor, este de natura a inlatura eventualul prejudiciu invocat de reclamanta.
De asemenea, nu este retinuta apararea recurentei potrivit cu care dizolvarea voluntara a paratei o impiedica sa promoveze cerere de reorganizare judiciara si/sau faliment intrucat potrivit disp.art.254 al.4 din legea nr.31/1990 "lichidarea nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii".
Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele de recurs invocate sunt nefondate, s-a dispus respingerea recursului ca atare in baza disp.art.312 al.1 Cod pr.civila.
Decizia civila nr.203/com/2004