Decizie de impunere privind venituri din transferul proprietatilor imobiliare. Impozit calculat la valoarea masei partajabile. Nelegalitate.
- art.151/3 din Normele modificate prin Hotararea de Guvern nr. 1195/2007
- art.77/1 din Codul fiscal
Prin Decizia de impunere privind veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 nr.4080304107417/ 11.11.2008 - formular 253, organul fiscal AFP Sector 3 a stabilit, in sarcina reclamantei, un impozit de 4009 lei, calculat la valoarea masei partajabile.
Decizia de impunere a fost emisa la 11.11.2008, data la care erau in vigoare dispozitiile art.151/3 din Normele modificate prin Hotararea de Guvern nr.1195/2007, care prevedeau expres ca nu se datoreaza impozit in cazul partajului voluntar sau judiciar.
Art.77/1 din Codul fiscal, care nu a suportat modificari, prevede ca se datoreaza impozit ,,la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia”. Insa hotararea de partaj precum si partajul voluntar nu reprezinta un act translativ de proprietate, ci are un efect declarativ de drepturi deoarece se transforma o coproprietate comuna in proprietate exclusiva, reclamanta nepierzand sau nedobandind calitatea de proprietar asupra terenului, chiar daca au intervenit cele doua acte declarative de drepturi, astfel ca dispozitiile art.77/1 din Codul fiscal nu sunt aplicabile cauzei. In acest context, normele de aplicare a acestui text nu puteau adauga legii, conform normelor de tehnica legislativa cuprinse in Legea nr.24/2000.
Partajul voluntar nu reprezinta un transfer de proprietate susceptibil de impozitare, in conditiile in care, in urma partajului, nu sunt obtinute drepturi noi in patrimoniul fostilor coproprietari, ci, dimpotriva, acestia detin calitatea de proprietar inca de Ia data dobandirii dreptului de proprietate comuna.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.411/12.02.2010)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la 29.04.2009, reclamanta R. D. a chemat in judecata parata Administratia Finantelor Publice Sector 3 Bucuresti, pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna anularea Deciziei nr.953553/26.01.2009, emisa de intimata, prin care a fost solutionata contestatia impotriva deciziei de impunere nr.253 si exonerarea reclamantei de la plata impozitului stabilit in cuantum de 4.009 lei si obligarea intimatei Ia plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr.2721/14.10.2009, Tribunalul Bucuresti a admis actiunea si a anulat decizia nr.953553/26.01.2009 emisa de parata, precum si decizia de impunere nr.4080304107417/11.11.2008 emisa de parata.
In motivare, prima instanta a aratat ca prin Sentinta civila nr.5938/22.06.2007 depusa la filele 9-12 dosar, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a luat act de tranzactia partilor incheiata cu privire la partajul terenului in suprafata de 10.200 mp intravilan situat in Bucuresti,str. G. P. nr.47-53 sector 3 dobandit in baza legii 18/1991, tranzactie pe care a consfintit-o intre N. l., N. E., L. M., C. V.,R. D., l. P.,P. M., P. C., P. V. si l. E., atribuind in natura, fiecarei parti cate un lot. Reclamanta impreuna cu P. M. si l. P. a primit lotul 3 in suprafata de 1.804,97 mp. Hotararea a devenit irevocabila prin nerecurare la 8.08.2007.
Intre reclamanta P. M. si l. P. a intervenit in data de 7.10.2007 contractul de partaj voluntar incheiat in forma autentica cu nr.977 Ia BNP l. N., prin care fiecare devenea proprietar exclusiv asupra unei suprafete de teren 601,46 mp-depus Ia filele 13-15.
Prin Decizia de impunere privind veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 nr.4080304107417/ 11.11.2008 - formular 253, organul fiscal AFP Sector 3 a stabilit, in sarcina reclamantei, un impozit de 4009 lei, calculat la valoarea masei partajabile.
Contestatoarea s-a adresat, in aceste conditii, intimatei, solicitand anularea deciziei de impunere, contestatia fiind respinsa prin Decizia nr.953553/ 26.01.2009.
Se constata ca aceasta decizie este nelegala si netemeinica. Astfel, in primul rand, se constata ca intimata a retinut gresit imprejurarea ca hotararea de expedient a devenit definitiva si irevocabila la 22.06.2007, data la care erau aplicabile prevederile art.151/2 si 151/5 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotararea de Guvern nr.44/2004, astfel cum au fost modificate prin Hotararea de Guvern nr.1861/2006. Intimata a retinut ca, potrivit acestor dispozitii, date in aplicarea art.77/1 din Codul fiscal, sunt supuse impozitarii actele de partaj voluntar sau judiciar.
Intimata retinuse ca, ulterior, prin Hotararea de Guvern nr.1195/2007, care a intrat in vigoare la 19.10.2007 si prin care s-au modificat din nou Normele metodologice aprobate prin Hotararea de Guvern nr.44/2004, art.151/3 din noile norme prevede ca ,,In cazul partajului judiciar sau voluntar nu se datoreaza impozit”.
Facand trimitere la principiul de drept ,,tempus regit actum”, intimata a apreciat gresit ca tranzactia judiciara este supusa regimului reglementat de Hotararea de Guvern nr.1861/2006, dispozitii conform carora, pentru bunurile comune tranzactionate, contestatoarea datora impozit.
Instanta a apreciat, insa, ca acest principiu trebuie sa guverneze actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilit impozitul. Astfel, decizia de impunere a fost emisa la 11.11.2008, data la care erau in vigoare dispozitiile art.151/3 din Normele modificate prin Hotararea de Guvern nr.1195/2007, care prevedeau expres ca nu se datoreaza impozit in cazul partajului voluntar sau judiciar.
In al doilea rand, oricare ar fi norma metodologica de aplicare a Codului fiscal, in temeiul careia s-ar aprecia asupra necesitatii impozitarii, se constata ca art.77/1 din Codul fiscal, care nu a suportat modificari, prevede ca se datoreaza impozit ,,la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia”. Insa hotararea de partaj precum si partajul voluntar nu reprezinta un act translativ de proprietate, ci are un efect declarativ de drepturi deoarece se transforma o coproprietate comuna in proprietate exclusiva, reclamanta nepierzand sau nedobandind calitatea de proprietar asupra terenului, chiar daca au intervenit cele doua acte declarative de drepturi, astfel ca dispozitiile art.77/1 din Codul fiscal nu sunt aplicabile cauzei. In acest context, normele de aplicare a acestui text nu puteau adauga legii, conform normelor de tehnica legislativa cuprinse in Legea nr.24/2000.
Partajul voluntar nu reprezinta un transfer de proprietate susceptibil de impozitare, in conditiile in care, in urma partajului, nu sunt obtinute drepturi noi in patrimoniul fostilor coproprietari, ci, dimpotriva, acestia detin calitatea de proprietar inca de Ia data dobandirii dreptului de proprietate comuna.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata a aratand ca a fost citata pentru termenul din 02.09.2009, fara a i se comunica si copie a actiunii, fara a se respecta dispozitiile art.1141 alin.2 din Codul de procedura civila care prevede ca „presedintele va dispune in acelasi timp sa se comunice paratului o data cu citatia, copii de pe cerere si de pe inscrisuri, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune intampinare”.
La termenul de judecata din 02.09.2009, parata a solicitat instantei sa-i comunice copie de pe actiune, insa, avand in vedere protestul magistratilor si al personalului auxiliar al Tribunalului Bucuresti, Ia termenul respectiv nu au fost primite inscrisuri Ia dosar si nici nu au fost eliberate acte de Ia dosarele cauzelor, instanta acordand termen Ia data de 14.10.2009.
La termenul din 14.10.2009, instanta a constatat procedura ca fiind legal indeplinita si a acordat cuvantul paratului pe exceptii, probe si fondul cauzei, retinand cauza in pronuntare spre solutionare, parata fiind privata de dreptul de a-si formula aparari si de a solicita sa i se incuviinteze probatoriu.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art.167 alin.5 „partea lipsa la incuviintarea dovezii este obligata sa ceara dovada contrarie Ia sedinta urmatoare, iar in caz de impiedicare, Ia prima zi de infatisare.” De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art.134 „este socotita ca prima zi de infatisare aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii”.
Termenul Ia care instanta a ramas in pronuntare nu poate fi considerat ca fiind prima zi de infatisare intrucat desi parata a fost legal citata, nu era in masura sa puna concluzii intrucat nu cunostea obiectul actiunii.
Mentioneaza, de asemenea, ca in cuprinsul sentintei, instanta precizeaza ca „intimata nu a formulat intampinare, insa a depus Ia dosarul cauzei actele care au stat Ia baza emiterii deciziei contestate”, desi parata nu a depus nici un inscris Ia dosarul cauzei.
In privinta motivului de recurs invocat, Curtea retine ca la dosarul de fond se afla dovada de indeplinire a procedurii de citare cu recurenta din care reiese ca i-a fost comunicata o copie a actiunii.
Pe de alta parte, recurenta, desi legal citata, nu a inteles sa depuna intampinare sau sa solicite probe, astfel ca, in mod legal, prima instanta a considerat cauza in stare de judecata.
Pe fondul cauzei, Curtea retine ca prin sentinta civila nr.5938/22.06.2007 depusa la filele 9-12 dosar, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a luat act de tranzactia partilor incheiata cu privire la partajul terenului in suprafata de 10.200 mp intravilan situat in Bucuresti,str. G. P nr.47-53 sector 3 dobandit in baza legii 18/1991, tranzactie pe care a consfintit-o intre N. l., N. E., L. M., C. V.,R. D., l. P.,P. M., P. C., P. V. si l. E., atribuind in natura, fiecarei parti cate un lot. Reclamanta impreuna cu P. M. si l. P. a primit lotul 3 in suprafata de 1.804,97 mp. Hotararea a devenit irevocabila prin nerecurare la 8.08.2007.
Intre reclamanta P. M. si l. P. a intervenit in data de 7.10.2007 contractul de partaj voluntar incheiat in forma autentica cu nr.977 Ia BNP l. N., prin care fiecare devenea proprietar exclusiv asupra unei suprafete de teren 601,46 mp-depus Ia filele 13-15.
Prin Decizia de impunere privind veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 nr.4080304107417/ 11.11.2008 - formular 253, organul fiscal AFP Sector 3 a stabilit, in sarcina reclamantei, un impozit de 4009 lei, calculat la valoarea masei partajabile.
Decizia de impunere a fost emisa la 11.11.2008, data la care erau in vigoare dispozitiile art.151/3 din Normele modificate prin Hotararea de Guvern nr.1195/2007, care prevedeau expres ca nu se datoreaza impozit in cazul partajului voluntar sau judiciar.
Art.77/1 din Codul fiscal, care nu a suportat modificari, prevede ca se datoreaza impozit ,,la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia”. Insa hotararea de partaj precum si partajul voluntar nu reprezinta un act translativ de proprietate, ci are un efect declarativ de drepturi deoarece se transforma o coproprietate comuna in proprietate exclusiva, reclamanta nepierzand sau nedobandind calitatea de proprietar asupra terenului, chiar daca au intervenit cele doua acte declarative de drepturi, astfel ca dispozitiile art.77/1 din Codul fiscal nu sunt aplicabile cauzei. In acest context, normele de aplicare a acestui text nu puteau adauga legii, conform normelor de tehnica legislativa cuprinse in Legea nr.24/2000.
Partajul voluntar nu reprezinta un transfer de proprietate susceptibil de impozitare, in conditiile in care, in urma partajului, nu sunt obtinute drepturi noi in patrimoniul fostilor coproprietari, ci, dimpotriva, acestia detin calitatea de proprietar inca de Ia data dobandirii dreptului de proprietate comuna.
Din aceste motive, in baza art.3041 si 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.