IMPOZIT PE VENITUL OBTINUT DIN TRANSFERUL PROPRIETATILOR IMOBILIARE DIN PATRIMONIUL PERSONAL. SITUATIILE IN CARE NU SE DATOREAZA IMPOZITUL PREVAZUT LA ART. 77 ALIN. 1. TRANSMISIUNEA DREPTULUI DE PROPRIETATE SI AL DEZMEMBRAMINTELOR CU TITLU DE MOSTENIRE.
Decizia civila (irevocabila) nr. 496/14.05.2009
Prin sentinta civila nr. 130 CF din 27.11.2008 Tribunalul Neamt a admis actiunea formulata de reclamanta C.A. in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Neamt si, in consecinta a anulat decizia nr. 36 din 23.01.2008 emisa de parata si decizia de impunere cu nr. 76616 din 30.10.2007 emisa Administratia Finantelor Publice Piatra Neamt.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantei i-a fost emisa decizia de impunere in baza art. 771 din Legea nr. 571/2003, ca urmare a transferului proprietatii imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007. S-a stabilit ca reclamanta datoreaza cu titlu de impozit suma de 2628 lei pentru venitul in suma de 87.610 lei, realizat din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal.
Prin iesirea din indiviziune nu a operat un transfer de proprietate nici in si nici din patrimoniul reclamantei. Iesirea din indiviziune, asa cum a fost realizata prin hotararea de expedient in care s-a luat act de invoiala partilor, nu are efect translativ de proprietate, ci efect declarativ. Transferul dreptului de proprietate nu a operat in timpul iesirii din indiviziune, ci in momentul in care cele doua coindivizare au dobandit impreuna dreptul de proprietate asupra terenului.
In termen legal impotriva hotararii tribunalului, parata Directia Generala a Finantelor Publice Neamt a formulat prezentul recurs in motivarea caruia a aratat urmatoarele:
Cadrul legal care a stat la baza emiterii deciziei nr. 76616/30.10.2007 si a calcularii impozitului de 2.628 lei este art. 771 alin. 1 si 4 din Codul fiscal. pentru aplicarea acestui text au fost emise Normele metodologice reglementate de Hotararea Guvernului nr. 1861/2006 pentru modificarea Normelor metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004; din acest act normativ este de retinut pct. 1512 care reglementeaza aplicarea art. 771 alin., la lit. i) si art. 1555 care reglementeaza aplicarea art. 771 alin. 4, la lit. i).
Din aceste dispozitii rezulta ca actul de partaj voluntar sau judiciar este supus impozitarii, chiar daca nu reprezinta un transfer de proprietate, impozitarea acestuia fiind reglementata expres de lege.
Intrucat in cauza, prin sentinta civila nr. 2679/21.06.2007 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt s-a dispus iesirea din indiviziune a reclamantei C.A. si a M.C., hotarare ce reprezinta un act de partaj, impozitul se determina la valoarea masei partajabile si se suporta de copartajanti proportional cu cota detinuta din dreptul de proprietate la data dobandirii fiecarui imobil care compune masa partajabila.
Nu are relevanta faptul ca prin iesirea din indiviziune nu a operat un transfer de proprietate in conditiile in care pct. 1512 din Hotararea Guvernului nr. 1861/2006 prevede in mod expres si obligatoriu impozitarea actului de partaj voluntar. De altfel, nu s-a sustinut niciodata ca actul de partaj reprezinta un transfer de proprietate, ci doar faptul ca iesirea din indiviziune constatata prin sentinta civila nr. 2679/21.06.2007 reprezinta un act de partaj judiciar care este impozabil potrivit prevederilor legale mentionate. In jurisprudenta partajul este definit ca fiind operatiunea prin care coproprietarii, in scopul de a individualiza drepturilor lor de proprietate, inlocuiesc partile indivize ce le aveau in bunurile comune cu parti distincte, compuse din bunuri determinate.
Recursul nu este fondat.
Art. 771 – 773 din Codul fiscal reglementeaza impozitul pe venitul obtinut din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal. Art. 771 alin. 1 reglementeaza transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, prin acte juridice intre vii, a constructiilor si a terenurilor aferente acestora, precum si a terenurilor de orice fel fara constructii; art. 77 alin. 2 prevede care sunt situatiile in care nu se datoreaza impozitul prevazut la alin. 1, iar art. 771 alin. 3 reglementeaza transmisiunea dreptului de proprietate si al dezmembramintelor cu titlul de mostenire, iar. In concret, la alin. 3 se prevede ca (3) pentru transmisiunea dreptului de proprietate si a dezmembramintelor acestuia cu titlul de mostenire nu se datoreaza impozitul prevazut la alin. (1), daca succesiunea este dezbatuta si finalizata in termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. In cazul nefinalizarii procedurii succesorale in termenul prevazut mai sus, mostenitorii datoreaza un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
Impozitarea veniturilor din mosteniri este reglementata, in primul rand, de art. 42 lit. j) din Codul fiscal, text potrivit caruia in intelesul impozitului pe venit, nu sunt impozabile sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire ori donatie. Pentru proprietatile imobiliare, in cazul mostenirilor si donatiilor se aplica reglementarile prevazute la art. 771 alin. 2 si 3. Rezulta, asadar, ca regula este caracterul neimpozabil al veniturilor din mosteniri ori donatii, exceptie facand proprietatile imobiliare in cazul carora se aplica dispozitiile art. 771 alin. 2 si 3 din Codul fiscal. Fiind de stricta interpretare, exceptiile nu pot extinse, astfel ca, in cazul mostenirilor ori donatiilor nu se pot aplica dispozitiile art. 771 alin. 1 din Codul fiscal.
Pe de alta parte, aplicabilitatea alin. 1 al art. 771 din Codul fiscal este exclusa si pentru faptul ca acest text se refera expres la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, prin acte juridice intre vii. Ori, potrivit art. 786 din Codul civil, partajul este un act juridic declarativ de drepturi, astfel incat fiecare dintre fostii copartasi este considerat proprietar exclusiv al bunului care i-a revenit in urma impartelii de la momentul in care s-a nascut indiviziunea. Prin partaj nu se realizeaza un transfer al dreptului de proprietate, ci se constata, cu efect retroactiv, drepturi preexistente.
Nefiind aplicabile dispozitiile alin. 1 al art. 771 din Codul fiscal nu pot fi aplicabile prevederile din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, astfel cum au fost modificate prin Hotararea Guvernului nr. 1861/2006, respectiv pct. 1512 lit. i) invocat de recurenta.
Chiar daca s-ar retine aplicabilitatea alin. 1 al art. 771 din Codul fiscal este de constatat ca, desi este dat in aplicarea unui text de lege care se refera la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia prin acte juridice intre vii, pct. 1512 lit. i) si pct. 1555 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (in urma modificarii prin Hotararea Guvernului nr. 1861/2006) adauga la lege, reglementand situatia partajului voluntar - care presupune o transmisiune anterioara cu titlu de mostenire - ca un act juridic intre vii. Aceasta in conditiile in care chiar la pct. 1512 lit. e) este definit transferul dreptului de proprietate si a dezmembramintelor acestuia ca fiind instrainarea prin acte juridice intre vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembramintelor acestuia indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizeaza acest transfer: vanzare-cumparare, donatie, renta viagera, intretinere, schimb, inclusiv in cazul in care transferul de realizeaza printr-o hotarare judecatoreasca. Tocmai pentru a inlatura aceasta stare de nelegalitate creata de legiuitorul secundar, prin Hotararea Guvernului nr. 1195/2007 a fost abrogat atat pct. 1512 lit. i), cat si pct. 1555 alin. 4, iar la pct. 1543 alin. 4 s-a prevazut expres ca in cazul partajului judiciar nu se datoreaza impozit.
In concluzie, singura situatie in care mostenitorii datoreaza impozit calculat la valoarea masei succesorale – atunci cand nu exista una din situatiile prevazute la alin. 2 al art. 771 din Codul fiscal – este cea prevazuta de alin. 3 al art. 771, respectiv pentru transmisiunea dreptului de proprietate si a dezmembramintelor acestuia cu titlu de mostenire in cazul nefinalizarii procedurii succesorale in termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. Insa, in aceasta situatie impozitul datorat nu este cel de 3% stabilit de organul fiscal prin decizia de impunere, ci impozitul de 1% prevazut de art. 771 alin. 3 din Codul fiscal.
Fata de cele ce preced, curtea de apel constata ca nu exista motive de casare ori de modificare a hotararii recurate.