Constributie de asigurari sociale de sanatate.Nelegalitatea partiala a deciziei de impunere. Baza de calcul gresita in stabilirea obligatiei fiscale. Putere de lucru judecat. Caracterul legal al obligatiei de plata a contributiei de asigurari de sanatate Sentinta civila nr. 263/CA din data de 23.02.2015
pronunțată de Tribunalul Brasov

Prin sentinta civila nr. 263/CA-23.02.2015, pronuntata in dosarul nr.4750/62/2013, Tribunalul Brasov a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta P E E, in contradictoriu cu parata Casa de Asigurari de Sanatate si, in consecinta a anulat in parte D.I. nr. 49751/12.06.2012 emisa de parata sub aspectul debitului principal si al accesoriilor pentru anii 2004, 2005 ca prescrise, pentru anii 2006, 2007 fata de existenta altor decizii de impunere si pentru anii 2008-2011 sub aspectul bazei de calcul, a respins restul pretentiilor si a obligat parata sa achite reclamantei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca prin D.I. nr. 49751/12.06.2012 (filele 33-35), parata a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a unei contributii in cuantum de 9.278,87 lei aferenta perioadei 2004-2011 si a unor accesorii (10.210 lei majorari, 2.932,64 lei dobanzi si 1.490 lei penalitati).
Un prim motiv de nelegalitate vizeaza lipsa unui contract incheiat intre reclamanta si parata. Acest motiv este nefondat, avand in vedere pe de o parte imprejurarea ca obligatia de plata a contributiei de asigurari de sanatate este una legala, nu una conventionala, stabilita in baza unui contract. Acest lucru rezulta din dispozitiile art. 208 al. 3 din Leg. 95/2006, potrivit carora "asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii", precum si din dispozitiile art. 257 din acelasi act normativ. Pe de alta parte, instanta are in vedere ca prin solutia pronuntata in dosar 6290/62/2012 s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, ca reclamanta datoreaza contributia de asigurari de sanatate.
Motivul care vizeaza prescriptia este fondat.
Astfel, conform art. 257 al. 8 din Leg. 95/2008, "termenul de prescriptie a platii contributiei de asigurari sociale de sanatate se stabileste in acelasi mod cu cel prevazut pentru obligatiile fiscale".
Dispozitiile art. 91 din OG nr. 92/2003 privind O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, aplicabil in conditiile art. 216 din Legea nr. 95/2006, respectiv art. 9 din OUG nr. 55/2002, prevad "dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel", iar "termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel".
Or, art. 23 din OG nr. 92/2003 stabileste ca "daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza", respectiv, in cauza, creanta fiscala a paratei fata de reclamanta, aferenta anului 2004 s-a nascut la data de 01.01.2005, implinindu-se la data de 01.01.2011 iar pentru anul 2005 s-a nascut la data de 01.01.2006, implinindu-se la data de 01.01.2011. In aceste conditii, Decizia de impunere nr. 49751 emisa la data de 12.06.2012, in privinta creantelor stabilite pentru anii 2004 si 2005 este emisa cu incalcare dispozitiilor legale citate, creanta pentru acesti ani fiind prescrise. Parata, desi a invocat emiterea unui titlu executoriu, nu a facut dovada ca acel titlu a fost emis pentru recuperarea sumelor pretins a fi datorate de reclamanta in perioada 2004-2005. Asadar, nu s-a dovedit interventia unei cauze de intrerupere a termenului de prescriptie.
Nu se poate retine nemotivarea actului administrativ-fiscal contestat cata vreme parata indica temeiul de drept, natura veniturilor, perioada vizata si cota avuta in vedere.
Pentru perioada 2006 si 2007, instanta constata ca parata a mai emis alte doua decizii de impunere, cu nr. 37851 pentru anul 2006 si 37857 pentru anul 2007. Aceste doua decizii de impunere au fost anulate partial prin Decizia nr. 1776/R/10.06.2014 de Curtea de Apel B in dosarul nr. 6290/62/2012 (filele 115-118 dosar) motivat de faptul ca, desi reclamanta datoreaza CAS, aceasta contributie trebuie raportata si calculata in functie de veniturile efectiv realizate de reclamanta, nu in functie de veniturile estimate. De altfel, prin Decizia mentionata, Curtea de Apel B a stabilit ca sumele datorate de reclamanta pentru anii 2006 si 2007 cu titlu de contributie sunt de 1.338 lei si, respectiv, de 1.198 lei.
Avand in vedere aspectele stabilite cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 1776/R/10.06.2014 de Curtea de Apel B (cu privire la faptul ca la calcularea CAS trebuie avute in vedere veniturile nete impozabile realizate de reclamanta, nu cele estimate) si intrucat, din nota de sedinta depusa de parata la data de 13.02.2015 (fila 133), la solicitarea instantei, rezulta ca, la stabilirea contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru perioada vizata de D.I. 49751/12.06.2012, 2008-2011, s-au avut in vedere veniturile estimate ale reclamantei, este evident ca obligatia principala stabilita in sarcina reclamantei, pentru perioada mentionata, este eronata.
Raportat la considerentele expuse, in temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va fi admisa in parte cererea reclamantei si va fi anulata in parte D.I. nr. 49751/12.06.2012 emisa de parata sub aspectul debitului principal si al accesoriilor pentru anii 2004, 2005 ca prescrise, pentru anii 2006, 2007 fata de existenta altor decizii de impunere si pentru anii 2008-2011 sub aspectul bazei de calcul.
Asadar, pentru anii 2008-2011 reclamanta datoreaza contributia de asigurari de sanatate, dar aceasta trebuie stabilita in functie de veniturile efectiv realizate de reclamanta.
Vor fi respinse celelalte pretentii ale reclamantei.
In temeiul art. 453 Cod Procedura Civila, va fi obligata parata si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamanta, constand in taxa de timbru si timbru judiciar.