Lipsa rol activ al judecatorului. Art.129 (4) si (5) Cod
procedura civila.
(Casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei).
Judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala pentru aflarea adevarului si aplicarea corecta a legii. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
Decizia civila nr.372/R/14.02.2008
Constata ca prin sentinta civila nr. 265/18.06.2007 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantii V. A. si V. E. F. in contradictoriu cu parata SC Crimson Com SRL.
S-a constatat ca raporturile de munca dintre reclamanta V. A.si parata au incetat la 30.11.2005 prin demisia reclamantei.
S-a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 250.016.000 ROL net, iar reclamantului V. E. F. suma de 104.031.000 ROL net, reprezentand drepturi salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2004-14.10.2005.
S-au respins ca neintemeiate celelalte capete de cerere.
S-au compensat in totalitate cheltuielile de judecata ale partilor.
Reclamantii si parata au declarat recurs impotriva sentintei precitate.
In motivarea recursului celor dintai, s-au exprimat, in esenta, urmatoarele critici:
1. Gresit s-a respins capatul de cerere avand ca obiect constatarea incetarii raporturilor de munca dintre reclamantul V.E.F.si parata prin demisie la data de 30.11.2005.
Contrar celor retinute de instanta, la dosar exista cererea de demisie trimisa prin fax, cat si dovada expedierii prin posta a acestei cereri.
In plus, in cuprinsul raportului de expertiza se mentioneaza aceeasi imprejurare.
2. Eronat s-a respins capatul de cerere privind obligarea paratei la efectuarea cuvenitelor modificari in carnetele de munca ale reclamantilor, desi art. 40 lit. h din Codul Muncii prevede ca angajatorii au obligatia sa elibereze la cerere toate documentele ce atesta calitatea de salariat a solicitantului.
Parata a criticat hotararea sub urmatoarele aspecte:
1. Gresit s-a respins capatul de cerere referitor la incetarea, prin demisie, a raporturilor de munca dintre reclamantul-persoana fizica si parata.
La dosar exista cererea de demisie a acestuia, astfel ca si in cazul sau trebuia sa se constate incetarea raporturilor de munca incepand cu 30.11.2005.
2. Instanta a solutionat eronat capatul de cerere care vizeaza drepturile salariale cuvenite reclamantilor, incalcand principiul rolului activ si aflarii adevarului.
Pe de o parte, in mod inexplicabil s-a respins cererea de completare a raportului de expertiza, in conditiile in care, desi era obligatoriu, experta nu a citat partile pentru expertiza.
Era absolut necesar ca expertul sa efectueze lucrarea la fata locului, intrucat trebuia se cerceteze registrele de casa ale societatii si sa solicite alte documente justificative privitoare la drepturile salariale ale reclamantilor.
Cu toate acestea, instanta a constatat ca nu este necesar ca expertiza sa se efectueze la fata locului.
In speta, statele ce atesta plata salariilor nu sunt semnate de reclamanti in perioada de referinta (2004-2005), acest lucru datorandu-se tocmai reclamantilor, care aveau atributii privind plata salariilor, intocmirea statelor de plata. De aceea, instanta trebuia sa dispuna refacerea raportului de expertiza, ocazie cu care se puteau prezenta alte documente justificative privind achitarea salariilor.
Mai mult, reclamantii au savarsit numeroase actiuni infractionale, prin care au cauzat prejudicii importante paratei.
Nu in ultimul rand, expertul trebuia sa aiba in vedere ca parata a achitat la timp toate obligatiile catre bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale, lucru de neconceput fara plata salariilor.
Nu s-au propus noi dovezi in cauza.
In baza art. 312 alin. 1, 3 si 5 C.proc.civ., Curtea va admite recursurile, va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante, pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.
Astfel, desi in dispozitivul hotararii recurate apare mentiunea potrivit careia au fost respinse ca neintemeiate toate celelalte capete de cerere, deci si cel avand ca obiect efectuarea cuvenitelor modificari in carnetele de munca ale recurentilor-reclamanti, in motivarea sentintei atacate nu exista nici un argument, prin care sa se justifice inlaturarea acestei pretentii.
Practic, instanta de fond nu a motivat in nici un fel respingerea pretentiei in discutie, ceea ce echivaleaza cu nepronuntarea asupra unuia dintre capetele de cerere deduse judecatii.
Aceasta inseamna ca Tribunalul a incalcat dispozitiile imperative ale art. 129 alin. ultim C.proc.civ., potrivit cu care in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii. Totodata, nu a fost respectat nici principiul fundamental al disponibilitatii in procesul civil.
Fie si doar pentru acest considerent se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, intrucat in mod gresit nu s-a intrat in cercetarea fondului pricinii sub aspectul anterior indicat (ceea ce face necesara aplicarea sanctiunii prev. de art. 312 alin. 5 C.proc.civ.), partile neputand fi private de un grad de jurisdictie.
Solutia casarii cu trimitere spre rejudecare este obligatorie si dintr-o alta perspectiva.
Asa cum rezulta din analiza actelor si lucrarilor dosarului de fond, in cauza s-a incuviintat efectuarea unei expertize contabile, insa persoana ce a intocmit respectiva lucrare (expert B. L. V.) nu a inteles ca citeze partile pentru ca acestea sa-si prezinte punctele de vedere si eventual sa infatiseze alte documente justificative decat cele de la dosar, pe baza carora s-a intocmit expertiza.
Ulterior intocmirii raportului de expertiza, recurenta-parata a depus la dosar o alta serie documente si a formulat obiectiuni, prin care a solicitat sa se dispuna refacerea lucrarii, iar expertul sa procedeze la citarea partilor.
Tribunalul a respins insa aceste obiectiuni (cu justificarea ca potrivit art. 208 alin. 1 C.proc.civ., citarea partilor era necesara doar daca lucrarea se efectua la fata locului) si a procedat la judecarea pricinii in aceste conditii.
Aceasta masura a primei instante este nelegala si constituie o incalcare a principiului respectarii dreptului la aparare al partilor si in acelasi timp, se bazeaza pe o eronata interpretare si aplicare a art. 208 C.proc.civ.
Expertiza contabila trebuia efectuata, cu citarea partilor, la sediul recurentei-parate, caci in acel loc se gaseau toate documentele justificative necesare, in temeiul carora expertul putea sa raspunda obiectivelor ce i-au fost fixate.
Mai mult, refacerea raportului se impunea si pentru ca expertul trebuia sa aiba in vedere inscrisurile noi depuse de recurenta-parata dupa intocmirea lucrarii initiale, acte ce puteau fi relevante pentru formularea concluziilor expertizei.
Toate cele ce preced, justifica admiterea ambelor recursuri, casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare la acelasi Tribunal, ocazie cu care, pentru a se asigura o rezolvare justa si unitara a pricinii, vor fi avute in vedere si celelalte aspecte relevate in motivarea recursurilor, printre care si cel din care rezulta ca insasi parata este de acord cu pretentia reclamantului V. E. F.de constatare a incetarii raporturilor sale de munca, prin demisie, la data de 30.11.2005.