DREPT CIVIL. LEGEA NR. 10/2001. REFUZUL ENTITATII SESIZATE CU SOLUTIONAREA NOTIFICARII DE A INCLUDE TERENURILE DIN LITIGIU PE LISTA BUNURILOR CE POT FI ATRIBUITE IN COMPENSARE CONFORM ART. 1 ALIN. 5 DIN LEGE
Legea nr. 10/2001 - art. 1 alin. 1 si 5, art. 2 si art. 26;
Art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia
Europeana a Drepturilor Omului.
In speta, s-a facut dovada ca exista bunuri pe care, in mod nejustificat, intimatul refuza sa le ofere in compensare, iar instanta in aplicarea dispozitiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 40/2001, este chemata a stabili obligatia de acordare a terenurilor solicitate in compensare.
Intimatul nu a contestat niciodata imposibilitatea restituirii terenurilor solicitate in compensare, iar faptul ca ele nu se regasesc specificate in cadrul procedurii reglementate de art. 1 alin. 5 din lege, nu inlatura competenta instantei de a dispune.
Caracterul reparator al masurilor dispuse de legiuitor impune asigurarea unei egalitati valorice intre imobilul preluat abuziv de stat si cel acordat in compensare, cerinta indeplinita in speta. DECIZIA CIVILA NR.8/2012-A
din 2 februarie 2012 ( dosar nr. 914/35/2010)
Prin Decizia civila nr. 5/C/14.01.2010 pronuntata de Curtea de Apel O, s-a admis ca fondat apel civil declarat de paratii PRIMARIA MUNICIPIULUI O, INSTITUTIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O in contradictoriu cu reclamantii V A si V M impotriva sentintei civile nr. 258/C din 14 iunie 2009 pronuntata de Tribunalul B, pe care a desfiintat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul B, retinandu-se ca instanta de fond nu ar fi analizat aceste capete de cerere, care impuneau implicit improcesarea numitei F I, iar criticile apelantilor reclamanti fiind fondate.
De asemenea a mai retinut ca instanta a dispus obligarea Primarului Municipiului O, la emiterea unei decizii prin care sa acorde reclamantilor despagubiri constand in bunuri, fara ca din actele dosarului sa reiasa ca ar exista bunuri ce sa poata fi atribuite prin compensare, nefiind solicitate probe in acest sens, si fara ca reclamantii sa fi precizat ca doresc acordarea de bunuri in compensare.
De asemenea a retinut ca instanta de fond a acordat altceva decat s-a solicitat, respectiv, a dispus acordarea de despagubiri dupa F I desi reclamantii au solicitat acordarea acestora dupa F K.
Mai mult de atat, din declaratia aflata in copie la dosar fond - fila 32 - data de H I - E - nascuta F - tradusa din limba engleza - fila 33 - se retine ca aceasta la data de 25.11.2003 era in viata si i-a imputernicit pe reclamanti sa o reprezinte pentru restituirea imobilului, dupa care il va dona .
Cu privire la problema juridica Curtea de Apel O, a retinut ca este insa aceea ca reclamantii nu au formulat notificare in numele acesteia ci in nume propriu, ca mostenitori ai lui F K, astfel ca, raportat la cele expuse, nu justificau calitatea de persoane indreptatite la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 10/2001, mai mult, aceasta imputernicire este ulterioara formularii notificarii, si chiar prezentul litigiu nu s-a formulat de acestia in calitate de mandatari ci de legatari universali dupa defunctul F K, criticile apelantei fiind intemeiate.
Pentru aceste considerente a fost admis ca fondat apelul declarat de Primaria Municipiului O si cererea de aderare la apel formulata de V A si V M, motiv pentru care a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecarea la instanta de fond.
Prin sentinta civila nr.177/C din 7 iunie 2010, Tribunalul B a admis actiunea formulata de reclamantii V A si V M, in contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI O si in consecinta:
A dispus anularea deciziei 4614/22.08.2008 emisa de Primarul Municipiului O.
A constatat ca reclamantii sunt persoane indreptatite la acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul inscris in CF. 9257 O, sistata, nr. topo 3006/1 si 3007/1 ulterior transcris in CF. 25.867 Oradea, care a apartinut fostului proprietar tabular F C.
A obligat intimatul sa emita o decizie, prin care sa acorde reclamantilor despagubiri pentru imobilul sus mentionat.
A obligat intimatul sa plateasca reclamantilor 2.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond, avand in vedere criticile retinute de Curtea de Apel O, a constatat urmatoarele:
In sedinta publica din 31.05.2010, reclamantii au invederat instantei ca nu au alte acte sau cereri de formulat si au solicitat cuvantul in fond, aratand ca solicita admiterea actiunii, anularea dispozitiei nr. 4614/22.08.2008, a se constatat ca sunt indreptatiti la masuri reparatorii pt. suprafata de teren de 70 m.p., aferent apartamentului nr. 3, care a apartinut antecesorului lor F K, fost membru C.A.P.; cu cheltuieli de judecata.
Imobilul inscris in CF nr. 9257 O, nr. top. 3006/1 si 2007/1, in natura casa si teren a format dreptul de proprietate al numitilor F K in cota de 1 parti si al numitei F I - 3 parti din 1 in calitate de mostenitori ai fostei proprietare I F - B , respectiv sot si nepoata de fiu, drepturi intabulate in anul 1980 - foaia B nr. 5 - 6, restul cotei de 1 fiind proprietatea lui F K ca bun comun.
Ulterior, la data de 21.10.1980 - B 8 - s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Roman in baza Decretului nr. 223/1974 asupra cotei de 3/8 parti din imobil, apartinand lui F I.
Din certificatul de mostenitor nr. 802/1988 emis de Notariatul de Stat O - fila 28 dosar fond - s-a retinut ca F K a decedat la 04.02.1988, iar reclamantii sunt mostenitorii acestuia, ca legatari universali.
Cererea - notificare formulata de acestia in baza Legii nr. 10/2001, pentru restituirea imobilului in litigiu a fost respinsa prin dispozitia nr. 4614/20.08.2008 emisa de Primarul Municipiului O, cu motivarea ca nu s-a dovedit calitatea de fost proprietar sau mostenitor al acestora.
Instanta de fond a opinat ca din cele expuse mai sus, se retine ca imobilul in litigiu in intregime a apartinut lui F I, nascuta K, din care cota de 5/8 parti a revenit lui F K iar 3/8 parti nepoatei de fiu a acesteia F I. Cota nepoatei a trecut insa in proprietatea Statului Roman in baza Decretului nr. 223/1974, iar aceasta preluare constituie o preluare abuziva in sensul art. 2 din legea 10/2001.
Prin sentinta civila 6937/18 decembrie 1980 a Judecatoriei Oradea a fost admisa actiunea formulata de reclamantul F C impotriva Statului Roman si in consecinta s-a dispus sistarea de indiviziune asupra imobilului inscris in C.F. 9257 O, cu nr. topo. 3006/1 si 3007/1, in sensul ca i s-a atribuit reclamantului imobilul cu nr. topo. 3006/1/I si 3007/1/I, in natura reprezentand , 2 camere si dependinte, iar imobilele cu nr. topo. 3006/1/II si 3007/1/II, au fost atribuite Statului Roman, terenul ramanand in indiviziune.
Astfel F C a dobandit in proprietate apartamentul 1, iar Statul Roman apartamentele 2 si 3.
Din testamentul autentificat cu nr. 5521/1982 rezulta ca F K a testat intreaga sa avere mobila si imobila in favoarea numitilor V A si V M.
In raport de sustinerile reclamantilor si declaratia aflata in copie la dosar fond - fila 32 - data de H I - E - nascuta F - tradusa din limba engleza - fila 33 , prima instanta a retinut ca aceasta a fost data - 25.11.2003, si i-a imputernicit pe reclamanti sa o reprezinte pentru restituirea imobilului, dupa care il va dona, insa este vorba de apartamentul cu nr. 2 si nu ap. 3 din litigiu cum gresit a retinut instanta superioara, apartament care nu a intrat niciodata in proprietatea ei personala.
S-a mai retinut totodata ca reclamantii nu au formulat notificare in numele acesteia, ci in nume propriu, ca mostenitori ai lui F K, astfel ca, au calitate de persoane indreptatite la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 10/2001.
In sedinta publica din 31.05.2010, reclamantii fiind prezenti si-au precizat actiunea cu ocazia acordarii cuvantului in fond, in sensul ca au solicitat anularea deciziei nr.4614 /22/08.2008, emisa de Primarul Municipiului O, a constata ca sant indreptatitii la acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul inscris in CF.9257 O, sistata, nr. top.3006/1 si 3007/1 ulterior transcris in CF individual 25867 O, care a apartinut fostului proprietar F C, a obliga intimatul sa emita o decizie prin care sa acorde reclamantilor despagubiri pentru imobilul din litigiu ap.nr.3, cu cheltuieli de judecata in suma de 2000 lei.
S-a opinat de prima instanta ca, prin principiul disponibilitatii se intelege faptul ca partile pot determina existenta procesului, continutul procesului prin stabilirea cadrului procesual, in privinta obiectului si a participantilor la proces, a faptelor si etapelor pe care procesul le parcurge.
Dreptul partilor de a determina limitele procesului este, in principiu, neingradit, ceea ce inseamna ca, instanta este obligata sa se pronunte numai cu privire la ceea ce s-a cerut ( art.129 alin. ultim Cod procedura civila), neputand sa se pronunte asupra unui lucru care nu s-a mai cerut de parti, sa dea mai mult decat s-a cerut sau sa nu se pronunte asupra unui lucru cerut.
Fata de acest principiu al disponibilitatii, instanta de fond a analizat actiunea reclamantilor doar in raport de cele precizate, in sedinta publica amintita mai sus amintita,
Astfel, prima instanta a gasit-o intemeiata, si admitand-o a dispus anularea deciziei nr.4614 /22/08.2008, emisa de primarul Municipiului O, constatand ca reclamantii sant indreptatiti la acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul inscris in CF.9257 O, sistata, nr. top.3006/1 si 3007/1 ulterior transcris in CF individual 25867 O, care a apartinut fostului proprietar F C, si a obligat intimatul sa emita o decizie/dispozitie prin care sa acorde reclamantilor despagubiri, pentru cota de 5/8, din imobilul din litigiu respectiv ap.nr.3.
In baza art. 274 Cod procedura civila, instanta a obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 2000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte, au declarat apel V A si V M, solicitand admiterea apelului, casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecata, in motivarea cererii de apel, apelantii formuland urmatoarele critici:
-reclamantii nu au cerut niciodata masuri reparatorii prin despagubiri, atat in fata primei instante, in fata instantei de apel si in fata instantei de trimitere, au cerut imobilul in speta, preluat de stat, masuri reparatorii prin acordarea in compensarea de alte bunuri sau servicii, au cerut ca Primarul Municipiului O sa fie obligat de a trimite notificarea lor, impreuna cu toate actele anexate Administratiei Imobiliare O, in vederea solutionarii notificarii lor;
-imobilul in speta, vandut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 asa cum a stabilit Curtea de Apel O prin Decizia nr.150 din 2007R, in timpul procesului a fost demolat, astfel ca, persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, pentru valoarea de piata corespunzatoare imobilului, se acorda dupa caz, masuri reparatori prin echivalent, ce se propun prin dispozitia motivata a primarului alin.2 al art.20 a legii;
-in cazurile prevazute la alin.2, masurile reparatorii prin echivalent constau in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit legii, cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv;
-din modul de redactare a textului legii se instituie o ierarhie in acordarea masurilor reparatorii prin echivalent, astfel, textul legal se refera la propunerea de acordare a despagubirilor numai in situatia in care masura compensatorii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita, ceea ce inseamna ca se instituie, obligatia imperativa de a acorda persoanei indreptatite al carei bun nu poate fi restituit in natura in principal bunuri sau servicii in compensare, numai in subsidiar, in cazul in care aceasta masura nu este posibila sau nu este acceptata de persoana indreptatita, se vor propune despagubiri in conditiile speciale;
-acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale nu este acceptata de catre ei si ca atare nu poate fi impusa de instanta, deoarece numai unitatea detinatoare, in patrimoniul caruia se afla bunul, respectiv Administratia Imobiliara O poate stabili daca anumite bunuri sunt disponibile si pot fi acordate in compensare, au solicitat ca prima instanta sa dispuna Primariei Municipiului O sa trimita notificarea lor Administratiei Imobiliare O si in conformitate cu principiul disponibilitatii prevazut de art.129 pct.6 Cod procedura civila, instanta este obligata sa se pronunte asupra celor solicitate.
In drept, invoca art.129 pct.6 Cod procedura civila, art.282 Cod procedura civila.
Intimata, Primaria Municipiului O, prin intampinare a solicitat respingerea apelului ca fiind neintemeiat si nelegal, aratand ca, hotararea judecatoreasca nr.6937/1980 pronuntata de Judecatoria O a fost adoptata cu respectarea legilor in vigoare in aceea perioada, constituind titlu valabil de trecere a imobilului in proprietatea Statului Roman si potrivit testamentului autentificat sub nr.5521/1982 F K a testat asupra averii mobile si imobile care se gasea in patrimoniul sau la data decesului, in favoarea numitilor V A si V M, iar din certificatul de mostenitor nr.802/1988 rezulta ca apartamentul nr.1 din imobilul situat in Oradea, strada S B, nr. 30 a fost transmis prin mostenire numitilor V A si M si deoarece petentii au solicitat restituirea apartamentului nr. 3 din imobil si nu au facut dovada calitatii de persoane indreptatite la restituirea acestuia, aspect retinut prin decizia civila nr.150/2007-R pronuntata de Curtea de Apel O s-a propus respingerea notificarii acestora. In ceea ce priveste posibilitatea acordarii de despagubiri in bunuri, precizeaza ca Primaria municipiului O nu detine bunuri care sa poata fi acordate in compensare, administrarea patrimoniului municipiului Oradea se realizeaza de catre Administratia Imobiliara O si nu de catre Primarul Municipiului O, bunurile care pot fi acordate in compensare in temeiul Legii nr.10/2001 sunt puse la dispozitia primarului de catre Administratia Imobiliara si numai in situatia in care administratia pune la dispozitia Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 bunuri care pot fi acordate in compensare, pot face o propunere in acest sens petentilor, respectiv de a primi alte bunuri in compensare si acordarea masurilor reparatorii in echivalent se realizeaza in acord cu prevederile Legii nr.247/2005 de catre Autoritatea Nationala pentru Stabilirea Despagubirilor.
Ulterior, apelantii si-au precizat cererea de apel si au solicitat, pentru acoperirea valorii de evaluare a apartamentului nr.3 de 27.000 EURO si pentru a nu fi pagubiti cu valoarea de 15.729 EURO, potrivit principiului disponibilitatii, acordarea in compensare:-terenul cuprins in CF nr.5041 O, cu nr.top.5547/5 cu o suprafata de 223 m.p., in valoare evaluata de 6021 EURO (27 EURO/m.p.);- din terenul cuprins in CF nr.5041 O, cu nr.top.5546/2 in suprafata de 999 m.p., teren cu valoarea evaluata la 20.949 EURO (21 EURO/m.p.), in total 26.970 EURO, iar din terenul cu nr.top.5546/2 -cu o suprafata de 1933 m.p., solicita 250 m.p.
Examinand sentinta apelata, prin prisma motivelor din apel cat si din oficiu, instanta de apel constata urmatoarele:
Prin Dispozitia nr.4614 din 22.08.2008, - contestata in prezentul proces - a fost respinsa notificarea formulata de V A si V M, inregistrata la Primaria Municipiului O sub nr.127083 din 22 mai 2001, retinandu-se ca notificatorul nu a facut dovada calitatii de fost proprietar sau de mostenitor al proprietarului tabular al imobilului solicitat.
Notificarea anterior mentionata a avut ca obiect restituirea in natura a imobilului reprezentand apartamentul 3 si terenul de 174 m.p., inscris in CF nr.9257 O cu nr.top.3006/1 si 3007/1, transcris ulterior in CF nr.25867 O.
In cursul procesului de fata, reclamantii au precizat ca nu mai solicita restituirea in natura a apartamentului si a terenului, conform solicitarii din notificare, deoarece pe parcursul procesului apartamentul 3 a fost demolat, sens in care au solicitat obligarea Primarului Municipiului O la masuri reparatorii prin echivalent.
In referatul cuprinzand fundamentarea Dispozitiei Primarului municipiului O -contestata in instanta - s-a retinut ca initial imobilul revendicat a fost proprietatea tabulara a numitilor F K si F I, cota de proprietate a acesteia din urma a trecut in proprietatea Statului Roman in baza Decretului nr.223/1974, iar ulterior, prin sentinta civila nr.6937/1980 a Judecatoriei O s-a sistat starea de indiviziune asupra imobilului in sensul atribuirii catre F C a apartamentului nr.1 din imobil si Statului Roman apartamentele nr.2 si 3.
Apelantii contestatori sunt legatari universali, instituiti de F K prin testamentul autentificat sub nr.5521 din 21.06.1986 de fostul Notariat de Stat Judetean B, acesta decedand la data de 4.02.1988, iar ulterior a fost intocmit certificatul de mostenitor nr.802/1988 datat 3 mai 1998, prin care s-a stabilit ca mostenitorii defunctului sunt V A si V M, in calitate de legatari.
Prin sentinta criticata de reclamanti -neapelata de intimatul parat - s-a dispus anularea deciziei nr.4614/22.08.2008 emisa de acesta, s-a constatat ca reclamantii sunt persoane indreptatite la masuri reparatorii pentru imobilul care a apartinut fostului proprietar tabular F C cu obligarea intimatului sa emita decizie prin care sa acorde reclamantilor despagubiri pentru imobilul din litigiu.
Dat fiind ca hotararea nu a fost atacata si de catre paratul din cauza, dispozitia instantei de fond, de anulare a deciziei primarului si respectiv de stabilire a calitatii reclamantilor de persoane indreptatite la acordarea masurilor reparatorii pentru imobilul ce a apartinut defunctului F C, nu pot fi cenzurate in calea apelului exercitat doar de catre partile reclamante, prin urmare ramane de verificat daca este intemeiata nemultumirea acestora privind faptul ca nu le-au fost acordate bunuri in compensare pentru imobilul aflat in discutie.
Prin probatoriul administrat in actuala faza procesuala s-a facut dovada ca terenurile solicitate de catre apelantii reclamanti in compensare sunt libere de sarcini, ele nu au facut obiectul legilor reparatorii, - nici a Legii nr.18/1991 si nici a Legii nr.10/2001, prin urmare nu exista nici un impediment juridic pentru a fi date in compensare.
In sprijinul concluziei mai sus enuntate, prezinta relevanta raportul de expertiza intocmit in cauza de expert inginer S G E, care a identificat cele doua terenuri solicitate in compensare, respectiv cel situat pe nr.top.5547/5 cu suprafata de 223 m.p. si respectiv pe nr.top.5546/2 cu suprafata de 250 m.p., ambele inscrise in cartea funciara nr.5041 O.
Prin raportul de expertiza efectuat in cauza de expertul S G E, amintit mai sus, pe langa identificarea terenurilor cerute in compensare, s-a efectuat si evaluarea acestora, astfel suprafata de 223 m.p., de pe nr.top. 5547/5 a fost evaluata la 26.209 lei (6.021 EURO), iar suprafata de 250 m.p. de pe nr.top.5546/2 la 22.853 lei (5.250 EURO). De precizat ca valoarea terenului situat pe nr.top.5546/2 a fost stabilita la 21 EURO/m.p., in raport de care valoarea suprafetei de teren -de 749 m.p. - solicitata in plus in compensare la termenul din 21.11.2011, alaturi de cele pretinse initial -, este de 15.749 EURO.
Concluziile raportului de expertiza nu au fost contestate de partea intimata, in conditiile dispozitiilor art.212 alin.2 din Codul de procedura civila, astfel in urma comunicarii lucrarii de specialitate, alaturi de adresa emisa in 21.11.2011 (fila 109) aceasta parte nu a inteles a formula obiectiuni ori a solicita expertiza contrarie.
In acelasi context, este important a se reliefa ca valoarea imobilului reprezentand in natura apartamentul nr.3 situat in O, pe strada S S, pentru care instanta de fond a constatat ca, reclamantii sunt persoane indreptatite la acordarea de masuri reparatorii, este de 114.500 lei (27.000 EURO) astfel cum apare specificat in raportul de expertiza extrajudiciara intocmit de expertul evaluator, S D-N, necontestat de partea intimata.
Relevanta prezinta totodata si raspunsul intimatului la solicitarea instantei, inserat in actele nr.273022 din 29.11.2011, respectiv din 23.12.2011, potrivit cu care terenul solicitat in compensare nu a facut obiectul legilor reparatorii.
Data fiind situatia expusa, refuzul intimatului de a include terenurile aflate in discutie pe lista bunurilor ce pot fi atribuite in compensare conform articolului 1 alin. 5 din Legea nr.10/2001, este nejustificat.
Oferirea de bunuri in compensare este o masura reparatorie prevazuta prin art.II alin.8 si art.26 din Legea nr.10/2001, insa acordarea masurii nu este lasata de legiuitor la aprecierea discretionara a entitatii sesizate cu solutionarea notificarii.
Prin Decizia nr.XX din 19.03.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie -Sectiile Unite s-a statuat asupra plenitudinii de jurisdictie a instantei de judecata competente in solutionarea contestatiilor formulate in aplicarea art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, avandu-se in vedere numai refuzul nejustificat de a raspunde la notificare, insa aceeasi competenta are instanta si atunci cand nu este posibila restituirea in natura, insa pot fi acordate in compensare bunuri sau servicii.
Prin articolul 1 alin.1 , alin.5 din Legea nr.10/2001 este impusa obligatia afisarii lunare a tabelului bunurilor sau serviciilor ce pot fi oferite in compensare, iar din inscrisurile comunicate la solicitarea instantei de apel rezulta ca Administratia Imobiliara O nu are identificate terenuri disponibile care sa faca obiectul compensarii in conditiile prevazute de art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.247/2005 (filele 17-21 din dosarul Curtii de Apel O), insa intimatul nu a contestat niciodata imposibilitatea restituirii terenurilor solicitate de apelanti prin compensare, iar faptul ca acestea nu se regasesc specificate in cadrul procedurii reglementate de art.1 alin.5 din lege nu inlatura competenta instantei de a dispune.
In cazul in care in speta s-a facut dovada ca exista bunuri pe care, in mod nejustificat, intimatul refuza sa le ofere in compensare, instanta, in aplicarea dispozitiilor legale anterior citate, este chemata a stabili obligatia de a acorda teren in compensare.
In stabilirea justei si echitabilei despagubiri a persoanelor indreptatite si a exigentelor impuse de norma art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale, in speta, s-a procedat la determinarea prin expertize tehnice a valorii bunurilor supuse operatiunii de compensare, valorile acestora fiind cuantificate la sumele despre care se face vorbire mai jos.
Caracterul reparator al masurilor dispuse de legiuitor impune asigurarea unei egalitati valorice intre imobilul preluat abuziv de stat si cel acordat in compensare, cerinta indeplinita in speta, valoarea imobilului preluat de stat fiind estimata la 27.000 EURO, iar valoarea suprafetelor de teren solicitate in compensare se cifreaza la 27.000 EURO (6.021 EURO suprafata de 223 m.p. -nr.top.5547/5, 20.979 EURO, suprafata de 250 m.p.+749 m.p. -nr.top.5546/2).
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art.296 din Codul de procedura civila, a admite apelul, a schimbat in parte sentinta in sensul ca l-a obligat pe intimat sa atribuie reclamantilor in compensare terenurile urmatoare: suprafata de 223 m.p. situata pe nr.top 5547/5 din CF nr.5041 O si suprafata de 999 m.p. situata pe nr.top.5546/2 din CF nr.5041 O, fiind astfel inlaturata dispozitia de obligare a intimatului sa emita decizie privitoare la despagubiri pentru imobilul preluat de stat.
Totodata, au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Intimatul, caruia ii apartine culpa procesuala, a fost obligat in temeiul dispozitiilor art.274 din Codul de procedura civila, la plata sumei de 1.576,03 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand valoarea onorariului pentru expertize, conform chitantelor in valoare de:- 301,70 lei, 778,33 lei si respectiv 496 lei.