Solutionarea cauzelor avand ca obiect partajul bunurilor comune - competenta teritoriala in situatia in care actiunea de divort nu a fost solutionata irevocabil

Atata timp cat actiunea de divort nu a fost solutionata irevocabil, actiunea de impartire a bunurilor comune trebuie solutionata de aceeasi instanta fiind incidente disp. art.17 Cod procedura civila potrivit carora cererile accesorii si incidentale sunt de competenta instantei competente sa judece cererea principala. Caracterul accesoriu al actiunii de partaj se mentine chiar daca actiunea a fost formulata separat de actiunea de divort dar inainte de solutionarea irevocabila a acesteia din urma.
In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Suprema de Justitie - Sectiile unite prin decizia nr.VIII din 21 decembrie 2000 .
Chiar daca prin aceasta decizie s-a rezolvat problema competentei materiale de solutionare a actiunii de partaj bunuri comune in situatia in care o astfel de cerere a fost introdusa concomitent sau separat de actiunea principala, este relevanta interpretarea disp. art.36 din Codul familiei cat si a disp. art. 17 Cod procedura civila.
S-a apreciat astfel ca orice cerere de partajare a bunurilor comune intemeiata pe disp. art. 36 din Codul familiei nu poate fi privita decat ca o cerere accesorie la actiunea principala de divort, indiferent daca a fost formulata odata cu aceasta sau separat.
In interpretarea art. 17 Cod procedura civila s-a retinut ca suntem in situatia extinderii competentei care are loc in cazul in care instanta investita cu o cauza de competenta sa devine competenta sa examineze si cererile accesorii precum si cele incidentale. Aceste cereri extind sfera procesului si au o anumita legatura de conexitate cu actiunea principala, aceasta fiind ratiunea pentru care are loc o prelungire sau prorogare a competentei printr-o dispozitie a legii.
Prin cererea adresata Judecatoriei Radauti reclamanta B.C. l-a chemat in judecata pe paratul B.F. solicitand partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei.
Prin sentinta civila nr.1156 din 20.02.2006 a Judecatoriei Radauti s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a instantei formulata de parat si s-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Suceava pe considerentul ca sentinta prin care s-a declarat desfacuta casatoria nu este definitiva si irevocabila asa incat actiunea de partaj bunuri comune are caracterul unei cereri accesorii la actiunea de divort pentru care competenta teritoriala apartine Judecatoriei Suceava.
Prin sentinta civila nr.3572 din 23.10.2006 a Judecatoriei Suceava s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Radauti si constatandu-se ivit conflictul negativ de competenta dosarul a fost inaintat Tribunalului Suceava pentru stabilirea instantei competente.
Tribunalul Suceava, prin decizia civila nr.10/16.01.2007 a stabilit competenta de solutionare in favoarea Judecatoriei Radauti apreciind ca, atata timp cat in cadrul procesului de divort nu s-a solicitat partajarea bunurilor comune nu se poate retine caracterul accesoriu al acestei cereri , fiind incidente disp. art. 13 al. 1 Cod procedura civila.
Recursul declarat de parat a fost admis prin decizia civila nr. 52/25.04.2007 a Curtii de Apel Suceava - Sectia minori si familie prin care s-a modificat sentinta recurata si in rejudecare s-a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Suceava, retinandu-se ca sunt incidente disp. art.17 Cod procedura civila, cererea de partaj bunuri comune avand caracter accesoriu fata de cerere principala chiar daca aceasta a fost introdusa separat dar nu a fost inca solutionata.