Recurs. Infractiuni prevazute in legi speciale
Decizia nr. 109/R/ din 15 februarie 2011
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori
Pentru existenta laturii obiective a infractiunii de parasire a locului accidentului se cer intrunite, cumulativ, urmatoarele conditii: sa exista o situatie premisa, constand in producerea unui accident de circulatie pe drumurile publice, in una din urmatoarele modalitati alternative: rezultatul (urmarea materiala) a accidentului sa constea in moartea sau vatamarea integritatii corporale ori sanatatii vreunui persoane; accidentul, prin el insusi, sa constituie infractiune; accidentul sa fie produs ca urmare a savarsirii unei infractiuni; sa se savarseasca o fapta, comisiva sau omisiva, de parasire a locului accidentului de catre un conducator de autovehicul; fapta sa fie savarsita fara incuviintarea organelor de politie, cu exceptia cazurilor in care parasirea locului accidentului este permisa fara incuviintarea acestora.
Nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni in situatia in care conducatorul auto tamponeaza usor un alt autoturism si ulterior fara sa realizeze acest incident isi continua deplasarea. Prin sentinta penala nr. 7/08.01.2010 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas, inculpatul B.F.D., a fost condamnat, in baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana ce nu poseda permis de conducere prev. si ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 la o pedeapsa de 1 an inchisoare;
In baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala a fost condamnat acelasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului prev. si ped. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 la pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei inchisorii exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal.
In baza art. 81 Cod penal a fost suspendata conditionat executarea pedepsei inchisorii aplicata inculpatului.
In baza art. 71 al. 5 Cod penal pe durata suspendarii executarii pedepsei inchisorii a fost suspendata si executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de incercare de 4 ani, atragandu-i-se atentia inculpatului, in baza art. 359 Cod procedura penala, asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat sa plateasca statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Asa cum rezulta din declaratiile luate inculpatului, acesta a negat in mod constant ca ar fi autorul faptelor ce fac obiectul trimiterii lui in judecata.
Atat in faza urmarii penale, cat si in faza judecatii inculpatul a declarat ca in ziua de 20.10.2007 s-a dus in Negresti Oas de la domiciliul sau situat in comuna Certeze, cu autoturismul marca Audi inmatriculat in Franta sub nr. 8713ZY93 proprietatea parintilor sai si ca pana in Negresti Oas autoturismul a fost condus de martorul O.A., varul lui.
Sustinerea inculpatului potrivit cu care din comuna Certeze pana in Negresti Oas ar fi condus autoturismul martorul O.A. este contrazisa de declaratiile luate martorului O.A. in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti. Acesta a declarat ca in ziua de 20.10.2007 a fost ocupat cu diferite treburi in locuinta sa si ca doar seara in jurul orelor 21-22:00 ar fi fost sunat de inculpat care se afla cu autoturismul in Negresti Oas cand inculpatul i-ar fi cerut sa se deplaseze cu alt mijloc de transport in Negresti Oas cu scopul de a conduce autoturismul lui din Negresti Oas pana in comuna Certeze. El a spus inculpatului ca nu are cu ce se deplasa pana in Negresti Oas si dupa catva timp inculpatul a ajuns la locuinta lui cu autoturismului care era condus de o fata (dupa cum se vedea in continuare aceasta a fost martora M.A.). Pentru ca fata cu care a venit inculpatul era din Negresti Oas si aceasta trebuia sa se intoarca in Negresti Oas a condus el autoturismul inculpatului inapoi in Negresti Oas pentru a o duce pe fata respectiva la domiciliul ei dupa care a revenit in comuna Certeze cu acelasi autoturism condus tot de el in care se afla si inculpatul.
Mai departe inculpatul a declarat ca dupa ce a ajuns in Negresti Oas cu martorul O.A., ar fi dus autoturismul la o spalatorie auto, iar de aici martorul O.A. s-ar fi intors in comuna Certeze cu autoturismul unui cunoscut. El l-a intalnit pe martorul O.V. si l-a rugat pe acesta sa conduca autoturismul de la spalatorie pana in orasul Negresti Oas la un bar, iar martorul a acceptat cererea sa. Dupa ce au ajuns la bar impreuna cu martorul O.V. au consumat alcool. Ulterior pentru ca nici el (deoarece nu avea permis de conducere) si nici martorul (care desi avea permis, consumasera alcool) n-au putut conduce autoturismul, martorul O.V. a hotarat sa o sune pe prietena lui M.A pentru ca aceasta sa conduca autoturismul. Aceasta a raspuns solicitarii martorului si a venit la bar si de aici a condus autoturismul pana la domiciliul ei. In autoturism se afla atat el cat si martorul O.A. Pe drum au intalnit-o pe martora T.A. (prietena inculpatului) si aceasta a urcat si ea in autoturism ducandu-se toti patru la domiciliul martorei M.A..
Atat martora M.A., cat si martorul O.V. confirma sustinerile inculpatului, aratate mai sus.
Dupa ajungerea la domiciliul martorei M.A. inculpatul sustine ca el si prietena lui - martora T.A. - au ramas in strada langa autoturism unde au avut o discutie contradictorie, iar martora M.A. si martorul O.V. au intrat in locuinta martorei M.A., iar dupa putin timp acestea au iesit din locuinta, atragandu-i atentia lui si martorei T.A. sa nu se mai certe ca sunt auziti de trecatorii de pe strada, apoi toti patru au urcat in autoturism si s-au deplasat la domiciliul lui din comuna Certeze. Din Negresti Oas si pana in Certeze autoturismul a fost condus de martora M.A.
Spre deosebire de inculpat martora M.A. a declarat ca dupa ce ea si martorul O.V. au intrat in locuinta ei dupa putin timp s-au uitat pe geam si au constatat ca autoturismul cu care a venit la locuinta ei nu se aflau in strada si nici inculpatul cu martora T.A. L-a sunat pe inculpat sa afle unde a plecat, iar inculpatul i-a spus ca se afla in comuna Certeze. Apoi ea si martorul au chemat un taximetru cu care s-au dus in comuna Certeze. Pe strada unde locuieste inculpatul l-au intalnit pe acesta .
In faza urmarii penale martora a spus ca inculpatul era la volanul autoturismului sau si ca se indrepta spre directia drumului national, iar soferul taximetrului i-a facut semn sa opreasca si inculpatul a oprit. In faza cercetarii judecatoresti martora a spus ca in momentul cand l-au intalnit pe inculpat care se afla in autoturism crede ca autoturismul in care acesta se afla stationa.
De asemenea, martora a aratat ca l-a intrebat pe inculpat cine a condus autoturismul cu care el s-a deplasat din Negresti Oas in comuna Certeze, iar inculpatul i-ar fi spus ca l-a sunat pe varul lui sa vina din comuna Certeze in Negresti Oas pentru ca acesta sa conduca autoturismul pana in comuna Certeze, iar varul sau a acceptat .
Martora M.A. sustine ca l-a mai intrebat pe inculpat unde este martora T.A., iar inculpatul a spus ca nu stie, apoi impreuna cu inculpatul si O.V. a venit in Negresti Oas cu autoturismul inculpatului condus de ea. Dupa ce a ajuns in Negresti Oas inculpatul le-a spus ca martora T.A. se afla acasa la el in comuna Certeze si s-au intors din nou in comuna Certeze au luat-o in autoturism pe martora T.A. si toti patru au plecat la un restaurant in comuna Seini cu acelasi autoturism condus de ea.
Sintetizand aceasta ultima parte a declaratiilor inculpatului si martorei M.A. se poate spune ca in timp ce inculpatul declara ca din fata locuintei martorei M.A. si pana in comuna Certeze autoturismul a fost condus de martora M.A., aceasta il contrazice pe inculpat sustinand ca n-a condus ea autoturismul.
Martorul O.V. ascultat fiind la instanta de fond a declarat si el la fel ca inculpatul, ca ar fi condus martora M.A. autoturismul de la locuinta ei pana in comuna Certeze. Dupa ce a fost confruntat cu martora M.A., martorul O.V. a declarat si el ca nu aceasta a condus autoturismul, ci dimpotriva el si martora s-au deplasat de la locuinta inculpatului in comuna Certeze cu un taximetru.
In faza urmaririi penale martora T.A. a declarat ca in ziua de 20.10.2007 s-a dus de la locuinta sa inspre centrul orasului si in fata locuintei martorei M.A. s-a intalnit cu inculpatul. S-a oprit sa discute cu inculpatul si intrucat au adus in discutie un subiect ce a facut anterior obiectul unei dispute intre ei au inceput din nou sa se certe. Pe fondul discutiilor inculpatul, care era in stare de ebrietate, a devenit nervos si a impins-o de mai multe ori trantind-o de autoturism. Apoi inculpatul i-a cerut sa urce in autoturism sa plece acasa la el in comuna Certeze unde sa continue discutia. Ea a urcat in autoturism pe bancheta fata dreapta, iar inculpatul la volanul autoturismului si s-au deplasat in comuna Certeze acasa la inculpat. Martora declara ca pana in comuna Certeze inculpatul a certat-o intr-una si a lovit-o cu palma peste fata. Dupa ce au ajuns la locuinta inculpatului acesta i-a spus sa ramana in locuinta pana el se duce la bunica lui. Dupa aproximativ 30 de minute inculpatul s-a reintors cu autoturismul condus de martora M.A. In autoturism se afla si martorul O.V. Toti patru au plecat ulterior la un restaurant din orasul Seini. De aici a trimis un mesaj, prin telefonul mobil matusii sale Lucut Irina informand-o unde se afla si cerandu-i sa vina dupa ea.
In faza cercetarii judecatoresti, desi si-a pastrat in cea mai mare parte declaratia data in faza urmaririi penale, martora a revenit asupra afirmatiei potrivit cu care inculpatul ar fi condus autoturismul din Negresti Oas pana in comuna Certeze sustinand ca autoturismul a fost condus de martora M.A. si ca aceasta ar fi determinat-o sa declare nesincer in faza urmaririi penale pentru a nu risca sa raspunda penal pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului dupa ce a auzit ca persoana ar fi reclamat ca autoturismul inculpatului ar fi intrat in coliziune cu autoturismul proprietatea sa, rupandu-i oglinda retrovizoare.
Motivatia revenirii martorei T.A. asupra declaratiei data in faza urmaririi penale nu este insa convingatoare. Chiar daca martora M.A. s-ar fi aflat la volanul autoturismului inculpatului cand acesta a intrat in coliziune cu autoturismul condus de martorul H.V. si aceasta nu a oprit dupa ce coliziunea s-a produs nu exista nici un risc ca martora M.A. sa raspunda penal si sa aiba din acest motiv interesul de a o determina pe martora T.A. sa nu spuna adevarul in faza urmaririi penale. Coliziunea nu s-a soldat cu vatamari corporale, iar martora M.A. n-a savarsit nici o alta infractiune dupa care sa survina parasirea locului accidentului.
In plus versiunea din faza cercetarii judecatoresti a declaratiei martorei T.A. este contrazisa nu numai de declaratia martorei M.A. si ulterior si de cea a martorului O.V., ci si de declaratiile martorilor G.M.M., T.A., E.M. si L.C.I.
Martora T.A. mama martorei T.A. a declarat ca a fost informata de vecina sa despre faptul ca fiica ei a fost lovita de un baiat si obligata sa urce in masina lui, iar apoi a fost informata de martorul H.V. ca un autoturism condus de un baiat in care se afla fiica ei a lovit autoturismul lui. Aceasta stire a inregistrat-o si a anuntat politia. Lucratorii de politie au cautat pe strazile invecinate locului faptei autoturismul inculpatului, dar nu l-au gasit. De asemenea, martora a spus ca a sunat-o pe fiica ei, dar aceasta nu a raspuns la telefon si abia seara a primit un mesaj de la ea ca se afla la un restaurant din orasul Seini. A anuntat politia din Negresti Oas despre mesajul primit care la randul ei au anuntat politia din Seini. Lucratorii de politie din orasul Seini au identificat-o pe fiica ei si au adus-o la sediul politiei de unde aceasta a fost preluata de nepotul ei care s-a dus dupa ea cu autoturismul.
Martorul G.M. a declarat ca in data de 20.10.2007 se afla pe strada Padurii din Negresti Oas si monta geamuri termopan la o locuinta situata pe aceasta strada. Iesind in strada a vazut-o pe martora T.A. care impreuna cu un baiat se afla in fata locuintei martorei M.A. langa un autoturism marca Audi de culoare inchisa ce stationa. Martora se certa cu baiatul, iar acesta a lovit-o si obligat-o sa urce in autoturismul lui, apoi s-a urcat si el la volan si a pornit cu autoturismul din acel loc.
Si martora L.C.I. a declarat ca a aflat de la mama ei ca martora T.A. a fost batuta de inculpat si obligata sa urce in autoturismul lui.
Din examinarea declaratiilor martorilor rezulta ca declaratia data de martora T.A. in faza urmaririi penale se coroboreaza cu declaratiile tuturor celorlalti martori si ca aceasta declaratie este cea care exprima adevarul, in timp ce declaratia data de martora in faza cercetarii judecatoresti a fost inlaturata ca nesincera .
Cu toate ca inculpatul a negat in mod constant ca el ar fi condus autoturismul, acesta asa cum rezulta din declaratia martorului H.V. si din declaratia numitului M.V. (ascultat doar in faza urmaririi penale, intrucat ulterior a decedat) a platit martorului H.V. suma de 500 lei drept despagubire pentru oglinda retrovizoare distrusa. Imediat dupa producerea evenimentului rutier inculpatul a plecat in Franta de unde a trimis unchiului sau - martorul M.V. - suma de 500 lei pentru ca acesta sa-i dea martorului H.V.
Martorul M.V. a relatat ca inculpatul trimitandu-i banii i-ar fi spus ca a lovit autoturismul martorului H.V. si ca trebuie sa-l despagubeasca pe acesta pentru prejudiciu cauzat .
Coroborand declaratiile inculpatului cu cele ale martorilor ascultati instanta de fond a ajuns la concluzia ca este nesincera si declaratia inculpatului potrivit cu care de la locuinta martorei M.A. si pana la locuinta lui din comuna Certeze autoturismul a fost condus de martora.
Probatoriu administrat exclude nu numai conducerea autoturismului de catre martora M.A., dar si de catre martorul O.A.
Martorul O.A. a condus autoturismul inculpatului doar seara in jurul orelor 21-22:00 dupa ce inculpatul insotit de martorii M.A. si O.V. s-au intors de la restaurantul din orasul Seini, cand martora T.A. nu se mai afla cu ei fiind recuperata de lucratorii de politie sesizati in legatura cu faptul de a fi fost lipsita de libertate de inculpat. Atat martora M.A., cat si martorul O.V., ca de altfel si inculpatul au declarat ca dupa ce s-au intors de la restaurantul din Seini s-au dus in comuna Certeze pentru a-l lua pe varul inculpatului martorul O.A. pentru ca dupa ce martora M.A. care a condus autoturismul pana in Certeze va ramane la domiciliul ei din Negresti Oas, martorul O.A. sa conduca autoturismul inapoi in comuna Certeze. Asa cum s-a aratat deja mai sus, martorul O.A. a relatat ca intr-adevar el a condus autoturismul inculpatului in data de 20.10.2007, doar seara in jurul orelor 21-22:00.
Martorul H.V. a declarat cand a fost ascultat la instanta ca el nu a reclamat la politie fapta inculpatului, ci mama martorei T.A. ar fi sesizat politia despre circumstantele in care fiica ei ar fi fost luata si dusa undeva de inculpat fara voia ei, relatand cu aceasta ocazie ca in timp ce se deplasa cu autoturismul in care se afla fiica ei, inculpatul a lovit autoturismul lui.
Asadar din ansamblul probatoriului administrat instanta de fond a retinut ca in data de 20.10.2007 inculpatul a consumat alcool dupa care, aflandu-se in Negresti Oas, pe str. Padurii in fata locuintei martorei M.A., unde a venit cu autoturismul lui condus de martora, a intalnit-o pe prietena lui - martora T.A., a inceput sa se certe cu aceasta apoi a fortat-o sa urce in autoturismul lui dupa care fiind foarte agitat a urcat la volanul autoturismului si s-a deplasat inspre comuna Certeze la locuinta sa. In timp ce se deplasa pe strada Padurii, la scurt timp dupa ce a pornit autoturismul de pe loc, inculpatul a patruns usor cu autoturismul pe contrasens si a lovit autoturismul ce circula din sens opus care era condus regulamentar de martorul H.V., spargand oglinda retrovizoare a acestui autoturism, dupa care si-a continuat drumul pana in comuna Certeze, fara a opri la locul accidentului, stiind ca nu are permis de conducere.
Martorul H.V. a vazut ca autoturismul cu care a intrat in coliziune a fost condus de un baiat si impreuna cu acesta in autoturism se afla si o fata care ocupa locul de pe scaunul din fata dreapta. Incercand sa se informeze despre identitatea celui ce conducea autoturismul martorul a aflat de la niste muncitori ce lucrau pe strada ca fata aflata in autoturism este martora T.A., iar baiatul care conducea autoturismul se numeste B.F. si ca acesta locuieste in comuna Certeze.
Inculpatul identificat ulterior nu a recunoscut ca el a condus autoturismul insa a acceptat sa repare paguba cauzata martorului H.V..
Inculpatul a recunoscut in declaratiile lui ca nu poseda permis de conducere, iar din procesul verbal incheiat de organele de cercetare penala (fila 27 din dosarul de urmarire penala), de asemenea, rezulta ca inculpatul nu figureaza in evidentele I.P.J. Satu Mare ca fiind detinator de permis de conducere.
S-a retinut ca fapta inculpatului de a conduce in data de 20.10.2007 pe drumul public un autoturism fara sa aiba permis de conducere intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. si ped. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru savarsirea careia nstanta de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare.
S-a retinut ca fapta inculpatului care in calitate de conducator al unui autoturism implicat intr-un accident produs ca urmare a savarsirii unei infractiuni, a parasit locul accidentului fara a avea incuviintarea politiei care a cercetat locul faptei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. si ped. de art.89 al.1 din OUG nr. 195/2002, iar pentru savarsirea acestei infractiuni, prima instanta l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani inchisoare.
S-a mai retinut ca pluralitatea de infractiuni savarsita de inculpat intruneste conditiile ce definesc concursul ideal de infractiuni (art.33 lit."b" Cod penal) astfel incat devin incidente in speta dispozitiile art. 34 lit. "b" Cod penal in temeiul carora instanta de fond a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani inchisoare.
Alaturi de pedeapsa principala a inchisorii instanta de fond a aplicat inculpatului si pedeapsa accesorie constand in interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal.
Apoi, vazand ca inculpatul n-a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, ca pedeapsa inchisorii aplicata acestuia nu este mai mare de 2 ani si apreciind ca se poate obtine reeducarea inculpatului si fara ca acesta sa fie privat de libertate, prima instanta a suspendat conditionat executarea pedepsei inchisorii aplicata inculpatului.
Individualizand pedeapsa aplicata inculpatului, instanta de fond a avut in vedere pericolul social concret al faptelor sale. Pe langa faptul ca inculpatul neavand permis de conducere si se prezuma ca nu poseda cunostintele si aptitudinile necesare unei conduceri neprimejdioase, in plus aceasta, asa cum rezulta din declaratiile martorilor M.A., O.V. si T.A. se afla si sub influenta alcoolului, fapt ce a potentat rezultatul produs - coliziunea cu alt autoturism, soldata cu pagube materiale. Pe de alta parte, parasind locul accidentului inculpatul a ingreunat activitatea organelor judiciare chemate sa descopere pe cel vinovat de producerea evenimentului rutier reclamant de martorul H.V..
Prin activitatea sa de negare constanta a faptelor ce i-au fost puse in sarcina, in ciuda existentei unor probe ce relevau vinovatia lui, inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului legat de autorul faptei, fapt ce accentueaza pericolul lui social.
De asemenea, prima instanta a mai avut in vedere varsta tanara a inculpatului, apreciind ca aceasta constituie un factor menit sa faciliteze reintegrarea lui sociala.
In cauza s-a facut aplicarea si a dispozitiilor art. 191 alin. 1 Cod procedura penala.
Prin decizia penala nr. 214/Ap din 4 noiembrie 2010, Tribunalul Satu Mare, in baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala rap. la art.382 alin. 2 Cod procedura penala a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Negresti-Oas impotriva sentintei penale nr. 7/08.01.2010, pronuntata de Judecatoria Negresti-Oas, pe care o desfiintat-o in parte pe latura penala cu privire la inculpatul B.F.D si in rejudecare:
In baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 6 luni inchisoare aplicate prin sentinta penala nr. 92/24.03.2006 a Judecatoriei Negresti-Oas, pedeapsa si s-a dispus ca aceasta pedeapsa sa se execute alaturi de pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare stabilita prin sentinta penala apelata.
In baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului-intimat exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal pe durata executarii pedepsei inchisorii.
Au fost mentinute restul dispozitiunilor sentintei apelate.
Prin aceeasi decizie s-a respins ca nefundat apelul penal declarat de catre inculpatul B.F.D., dispunandu-se obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare in apel.
Tribunalul a apreciat ca apelul parchetului este intemeiat, avand in vedere faptul ca, din fisa cazier al inculpatului reiese ca acesta a mai fost condamnat prin sentinta penala nr.92/24.03.2006 la pedeapsa inchisorii de 6 luni cu suspendarea conditionata a executarii acesteia , avand un termen de incercare de 2 ani si 6 luni.
In conditiile in care fapta penala ce face obiectul prezentei judecati a fost comisa la data de 20 octombrie 2007, respectiv in termenul de incercare , instanta de fond aplicand in cauza o pedeapsa cu suspendarea conditionata si omitand sa revoce suspendarea pedepsei de 6 luni , a pronuntat sub acest aspect o hotarare nelegala.
S-a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 83 Cod penal, revocarea este obligatorie cand in termenul de incercare condamnatul savarseste o noua infractiune .
Pentru a se dispune revocarea suspendarii conditionate a pedepsei se cer indeplinite urmatoarele conditii: condamnatul sa savarseasca in termenul de incercare o noua infractiune; infractiunea sa fie savarsita cu intentie; infractiunea sa fie descoperita in termenul de incercare; pentru infractiunea savarsita in termenul de incercare sa se pronunte o condamnare , natura ori durata pedepsei aplicate nu are relevanta.
S-a aratat ca, revocand suspendarea conditionata a executarii pedepsei, instanta de judecata trebuie sa dispuna executarea, atat a pedepsei ce fusese suspendata conditionat, cat si a pedepsei pronuntate pentru noua infractiune , care nu se contopesc (art.83 alineatul ultim Cod penal ).
Fata de cele de mai sus, retinand ca sunt indeplinite conditiile mai sus aratate privind revocarea obligatorie a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, tribunalul, in baza art. 379 pct. 2 lit. a raportat la art. 381 alin. 2 Cod procedura penala, urmare admiterii apelului declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Negresti - Oas a desfiintat in parte sentinta penala apelata - pe latura penala cu privire la inculpatul B.F.D., si in rejudecare a dispus in sensul celor mai sus aratate.
Referitor la apelul inculpatului a retinut tribunalul ca, in concordanta si fata de considerentele admiterii apelului Parchetului de pe langa Judecatoria Negresti -Oas, examinand hotararea instantei de fond, prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat a probelor administrate in cauza si a normelor juridice in vigoare, a constatat ca apelul declarat de catre acesta este nefondat si a dispus respingerea lui ca atare, pentru urmatoarele ratiuni.
Tribunalul a constatat ca, prima instanta, pe baza probatoriului administrat in cauza, a retinut o stare de fapt corespunzatoare realitatii, pe baza careia a retinut in mod corect vinovatia apelantului - inculpat.
S-a aratat ca apararile prezentate de inculpat nu vor putea fi primite de instanta cat timp modul si imprejurarile concrete de realizare a activitatii infractionale, examinate prin prisma intregului probatoriu administrat in cauza confirma existenta elementelor constitutive ale infractiunilor in discutie, revenirea martorilor asupra unor parti din declaratiile date in cursul urmaririi penale fiind fara justificare .
Impotriva acestei decizii, in termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor si inculpatul B.F.D.
Parchetul, prin recursul declarat, a solicitat casarea deciziei in sensul de a se dispune schimbarea modalitatii de executare a pedepsei ce i-a fost aplicata inculpatului recurent, respectiv in sensul de a se dispune executarea acesteia prin privare de libertate, in raport de faptul ca instanta de apel a dispus revocarea suspendarii conditionate a unei pedepse aplicate anterior inculpatului recurent, invocandu-se cazul de casare prevazut de art. 385/9 punctul 18 Cod procedura penala.
Inculpatul, prin recursul declarat, a solicitat sa se caseze hotararile pronuntate in cauza in sensul de a se dispune achitarea inculpatului recurent, in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala, de sub invinuirea comiterii infractiunii de parasire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, neexistand latura obiectiva a infractiunii si achitarea, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedura penala, de sub invinuirea comiterii infractiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
In subsidiar s-a cerut sa se dispuna achitarea inculpatului recurent, in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala, cu referire la art. 18/1 Cod penal.
In motivarea recursului s-a aratat, cu privire la prima infractiune, ca nu exista latura obiectiva a infractiunii, neexistand un accident in sensul art. 75 din OUG nr. 195/2002, neavand loc nicio coliziune a masinilor si neproducandu-se nicio o avarie. Astfel, martorul Hoban a auzit un zgomot, fara sa fie sigur de ceea ce s-a intamplat si, oprind masina dupa o distanta de 10 metri, a observat ca lipseste oglinda retrovizoare din partea stanga dar, cu toate acestea, nu a depus plangere ci, mama fetei care era cu inculpatul a relatat acest eveniment la politie, martorul fiind chemat la politie sa declarate in acest sens.
Mai mult de atat, s-a aratat ca nu a fost vorba de un accident, iar inculpatul recurent nici nu a realizat subiectiv ca s-a intamplat ceva, iar ulterior, cand a aflat, a achitat contravaloarea oglinzii.
Astfel fiind, s-a apreciat ca lipseste atat latura obiectiva a infractiunii, respectiv accidentul, cat si latura subiectiva, respectiv parasirea locului accidentului, inculpatul neprevazand nici un moment ca ar fi atins oglinda retrovizoare a autoturismului martorului.
Cu privire la cea de-a doua infractiune s-a aratat ca inculpatul recurent nu a fost surprins de catre organele de politie la volan, ci s-a incercat o reconstituire a traseului masinii din luna octombrie 2007, politia incercand sa dovedeasca cum a ajuns masina inculpatului dintr-o localitate in alta, ceea ce nu este relevant sub aspectul existentei infractiunii cat timp nu a fost surprins la volan pe acest traseu.
In sustinerea cererii subsidiare s-a aratat ca inculpatul recurent nu este recidivist, iar faptele nu prezinta gradul de pericol social al unor infractiuni.
Examinand decizia prin prisma recursurilor declarate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 385/6 si art. 385/14 Cod procedura penala, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este netemeinica si nelegala, iar recursul declarat de inculpat este fondat.
Astfel, potrivit art. 89 din OUG nr. 195/2002, constituie infractiune parasirea locului accidentului de catre conducatorul vehiculului implicat intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat uciderea sau vatamarea corporala ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane ori daca accidentul s-a produs ca urmare a unei infractiuni, fara incuviintarea politiei care efectueaza cercetarea locului faptei.
Deci, pentru existenta laturii obiective a infractiunii se cer intrunite, cumulativ, urmatoarele conditii: sa exista o situatie premisa, constand in producerea unui accident de circulatie pe drumurile publice, in una din urmatoarele modalitati alternative: rezultatul (urmarea materiala) a accidentului sa constea in moartea sau vatamarea integritatii corporale ori sanatatii vreunui persoane; accidentul, prin el insusi, sa constituie infractiune; accidentul sa fie produs ca urmare a savarsirii unei infractiuni; sa se savarseasca o fapta, comisiva sau omisiva, de parasire a locului accidentului de catre un conducator de autovehicul; fapta sa fie savarsita fara incuviintarea organelor de politie, cu exceptia cazurilor in care parasirea locului accidentului este permisa fara incuviintarea acestora.
Infractiunea se comite numai cu intentie, care poate fi directa sau indirecta. Exista intentie atunci cand faptuitorul isi da seama ca prin parasirea locului accidentului se creeaza o stare de pericol pentru siguranta circulatiei si, totodata, se impiedica ori se ingreuneaza activitatea organelor judiciare in legatura cu acel accident, iar nu in legatura cu o alta fapta ce constituie infractiune, in norma de incriminare neexistand cerinte privitoare la mobilul faptei sau scopul faptuitorului.
Or, din probele administrate in cauza nu rezulta ca inculpatul recurent ar fi realizat, in momentul in care autoturismul condus de el s-a lovit de cel condus de martorul H.V., ca in urma coliziunii ar fi rezultat avarierea masinii martorului.
Chiar si martorul H.V. arata, inclusiv in declaratia data in fata instantei de fond, ca doar faptul ca a auzit un zgomot in momentul in care autoturismului inculpatului recurent s-a apropiat prea tare de autoturismul sau, pe care-l conducea, l-a determinat sa opreasca, dupa ce a parcurs aproximativ 10 metri, constatand ca-i lipseste oglinda retrovizoare din partea stanga.
Astfel fiind, curtea a apreciat ca in cauza nu se poate retine ca inculpatul recurent ar fi realizat ca s-a produs un accident si ar fi parasit cu intentie locul accidentului si ar fi realizat ca, in acest mod, creeaza o stare de pericol pentru siguranta circulatie ori ca impiedica sau ingreuneaza activitatea organelor judiciare in legatura cu accidentul.
Fata de cele ce preced curtea, in urma admiterii recursului declarat de catre inculpatul recurent , in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala, a dispus achitarea inculpatului recurent de sub invinuirea comiterii infractiunii de parasire a locului accidentului, prev. de art. 89 din OUG nr. 195/2002, in speta nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii, lipsind latura subiectiva.
In ceea ce priveste infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, curtea a retinut ca in cauza comiterea acestei fapte a fost pe deplin dovedita, asa cum a retinut si instanta de fond, confirmata de acea de apel, exemplificative in acest sens fiind declaratiile martorilor M.V. si H.V., in mod temeinic fiind inlaturate declaratiile inculpatului recurent si a prietenilor acestuia, ca fiind subiective.
Insa, in raport de persoana inculpatului recurent, de durata de timp scursa de la momentul comiterii faptei, respectiv de peste 3 ani, de conduita ulterioara a acestuia, de atingerea minima adusa valorilor aparate de lege prin comiterea faptei, precum si de continutul ei concret si de urmarile produse, s-a apreciat ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, considerent pentru care, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala, cu referire la art. 18/1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului recurent de sub invinuirea comiterii acestei infractiuni.
Totodata, in baza art. 91 Cod penal, curtea a aplicat inculpatului recurent o amenda administrata de 1000 lei, apreciind ca aceasta sanctiune este in masura sa asigure reeducarea si indreptarea acestuia.
Astfel fiind, in baza art. 385/15 pct. 1 lit. d Cod procedura penala, asa cum s-a aratat mai sus, curtea a admis recursul inculpatului recurent.
Avand in vedere cele mai sus aratate, curtea nu a mai analizat motivele de recurs ale parchetului, care vizeaza de altfel modalitatea de executare a pedepsei, considerent pentru care, in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, a fost respins ca nefondat recursul declarat.