SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. PREMII SI SPORURI - FUNCTII DE DEMNITATE PUBLICA.
- art. 3041, 306, 312 Cod procedura civila;
- Legea 154/1998;
- Legea 393/2004;
- Legea 263/2005.
Persoanele care ocupa functii de demnitate publica nu beneficiaza de premii, spor de vechime ori alte sporuri prevazute de lege; primarii si viceprimarii nu sunt indreptatiti la incasarea celui de al 13-lea salariu si nici la sporul de dificultate de 45% prev.de HG 498/2003.
Prin sentinta nr.183 din 14.05.2008 pronuntata in dosar nr.4288/83/2007, Tribunalul Satu Mare a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor si exceptia lipsei calitatii procesuale a unitatii administrativ - teritoriale invocata de parati.
A admis in parte cererea de interventie in interesul paratilor formulata de SINDICATUL PROAUTONOMIA S.M. A admis in parte incheierea nr.35/05.11.2007 a completului constituit conform art.31 lit.b din Legea nr.94/1992 din cadrul CURTII DE CONTURI A ROMANIEI, CAMERA DE CONTURI SATU MARE impotriva paratilor D.O., B.G.I., T.V. si M.C., in sensul ca a obligat paratul D.O., in calitate de ordonator principal de credite, paratul B.G.I. in calitate de contabil sef la Primaria Orasului A. si pe parata T.V. la plata in contul bugetului local al Orasului A. a sumei de 5425 lei, reprezentand premii platite persoanelor cu functii de demnitate publica, la care se adauga foloase nerealizate in suma de 309 lei calculate pana la data de 12.10.2007 si in continuare pana la data platii prejudiciului.
A obligat paratul D.O., in calitate de ordonator principal de credite si paratul B.G.I. in calitate de contabil sef la Primaria Orasului A. si pe parata T.V. la plata in contul bugetului local al Orasului A. a sumei de 7356 lei reprezentand sporuri platite nelegal persoanelor cu functii de demnitate publica la care se adauga foloase nerealizate in suma de 452 lei calculate pana la data de 12.10.2007 si in continuare pana la data platii prejudiciului.
A respins ca nefondate punctele nr.3 si 4 din incheierea de sesizare privind obligarea paratilor D.O., B.G.I., T.V. si M.C. la plata sumelor reprezentand drepturi banesti decontate angajatilor Primariei.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor invocata prin prisma argumentelor potrivit carora nu acesti parati ar fi vinovati de savarsirea vreunei fapte ilicite, ci alte persoane care nu au fost chemate in judecata, este neintemeiata, intrucat paratii sunt persoane a caror activitate este supusa controlului Curtii de Conturi, aceasta poate solicita recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat si bugetelor locale, de la orice persoana pe care o apreciaza ca fiind vinovata de cauzarea acestora, stabilirea acestei raspunderi este o problema de fond si nu de procedura, iar chemarea in judecata doar a anumitor persoane este responsabilitatea si libertatea autorului actului de sesizare al instantei potrivit dispozitiilor de drept comun.
Exceptia lipsei calitatii procesuale a unitatii administrativ teritoriale a fost respinsa avand in vedere considerentele expuse de catre instanta de contencios administrativ cu ocazia solutionarii exceptiei lipsei de parte prejudiciata a Primariei/Consiliul Local.
In litigiile privind prejudiciile cauzate bugetului de stat respectiv bugetelor locale, citarea persoanei juridice despre al carei buget este vorba, este necesara pentru ca hotararea judecatoreasca sa-i fie opozabila pentru ca, astfel, in masura in care demersul Curtii de Conturi se dovedeste a fi justificat aceasta sa poata trece la executarea silita.
1. Referitor la punctul 1 din incheierea de sesizare a instantei prin care se solicita obligarea primarului si a contabililor la plata prejudiciului cauzat unitatii administrativ-teritoriale prin acordarea premiilor anuale catre primar si viceprimar, instanta a apreciat ca acesta este intemeiat.
Potrivit art. 3 alin. 4 si 5 din OG nr. 3/2006 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, publicat in M.O. nr. 59/23.01.2006, potrivit caruia "(4) Pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, indemnizatiile prevazute in anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 si Vil/la, VII/2a, VII/Ba, precum si in anexele nr. VII/1 b, VII/2b si VII/3 b reprezinta unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei si reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial.
(5) in aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, nu beneficiaza de premii, de sporul de vechime in munca si nici de alte sporuri prevazute de lege".
De asemenea, au fost incalcate prevederile OUG nr. 45/2003 privind finantele publice locale publicata in M.O. nr. 431/19 iunie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 14 alin. 3, potrivit caruia "(3) Nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art. 1 alin.(2) si nici nu poate fi angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala".
In conditiile in care prevederile legale de mai sus sunt exprese, in sensul ca primarul si viceprimarul, persoane care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite nu beneficiaza de nici un spor prevazut de lege pentru alte categorii de salariati, indemnizatie prevazuta de lege fiind unica forma de remunerare a acestora s-a constatat ca acordarea acestuia este nelegala, iar cheltuiala angajata si efectuata din bugetul unitatii administrativ - teritoriale pentru plata acestora nu are o baza legala.
Astfel fiind, s-a constatat existenta si savarsirea unei fapte ilicite de catre persoanele care au angajat si aprobat plata premiilor catre primar si viceprimar respectiv de catre ordonatorul principal de credite, contabilul sef care a aprobat plata premiului si contabilul care a vizat pentru control financiar preventiv aceasta plata pentru premii.
Consecinta acestei fapte ilicite este prejudiciul cauzat in bugetul unitatii administrativ teritoriale care poate fi cuantificat ca si contravaloare a sumelor achitate cu titlu de premii persoanelor care ocupa functii de demnitate publica.
Atitudinea subiectiva a persoanelor care au cauzat prejudiciul amintit este cea a culpei constata de catre instanta prin prisma faptului ca dispozitiile legale incalcate nu lasa loc de interpretare si a faptului ca practica judiciara in materie de contencios administrativ este constanta in sensul aprecierii ca nelegale a actelor administrative emise de autoritatile publice locale prin care s-a hotarat acordarea unor premii persoanelor care ocupa functii de demnitate publica.
Excluderea raspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat prejudiciul amintit nu poate fi exclusa prin referire la principiile egalitatii intre cetateni si al nediscriminarii, intrucat se constata ca dispozitiile art. 3 alin. 5 din OG nr. 3/2006 anterior citat se aplica tuturor persoanelor aflate in situatii juridice identice, respectiv tuturor persoanelor care ocupa functii de demnitate publica.
2. Referitor la punctul 2 din incheierea de sesizare a instantei prin care s-a solicitat obligarea primarului si a contabilului sef la plata prejudiciului cauzat unitatii administrativ-teritoriale prin acordarea catre primar si viceprimar a unui spor de dificultate de 45% din salariul de incadrare in baza HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, instanta a apreciat ca acesta este intemeiat.
Fata de acest punct din actul de sesizare, instanta a constatat ca argumentele de fapt si de drept invocate de catre reclamanta prin incheierea de sesizare sunt temeinice si legale reiterarea cestora fiind superflua. De asemenea, instanta a apreciat ca, argumentele expuse la punctul 1 din prezentele considerente cu privire la existenta unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, a existentei unui prejudiciu cert in patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale si a culpei persoanelor fizice chemate in judecata, respectiv motivele pentru care apararile paratilor au fost inlaturate sunt valabile si pentru argumentarea admiterii acestui din urma capat de cerere.
3. Fata de punctul 3 din incheierea de sesizare instanta a retinut urmatoarele:
In legatura cu sustinerile formulate de autorul actului de sesizare al instantei de judecata privind existenta unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii si indeplinirea in cauza a conditiilor raspunderii civile delictuale, s-a constatat ca aceasta forma de raspundere este prevazuta de art. 998 si urmatoarele Cod civil si ca, pentru angajarea acestei forme de raspundere, singura invocata prin actul de sesizare al instantei, in mod constant, s-a retinut ca este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii cumulative: existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si culpa persoanei care a savarsit fapta ilicita.
In opinia autorului actului de sesizare, fapta ilicita cauzatoare de prejudicii a fost savarsita de catre primar in calitatea acestuia de ordonator principal de credite si a constat in angajarea unor cheltuieli din bugetul local al unitatii administrativ teritoriale fara a avea la baza o dispozitie legala si in semnarea unui acord/ contract colectiv de munca, apreciat de catre reclamant ca nelegal.
Referitor la fapta ilicita cauzatoare de prejudicii s-a constatat ca acordul/contractul colectiv de munca invocat ca nelegal a fost confirmat, conform chiar dispozitiilor cuprinse in acesta , iar alocarea sumelor de bani necesare pentru plata drepturilor prevazute prin acesta a fost aprobata printr-o hotarare a Consiliului Local al unitatii administrativ teritoriale care a fost verificata pentru legalitate de catre Prefectul Judetului Satu Mare, nu a fost atacata in justitie si in legatura cu care nu s-a invocat vreun motiv de nelegalitate.
Astfel, s-a constatat ca actul juridic semnat de primar in calitate de angajator a fost cenzurat sub aspectul legalitatii de catre Consiliul local al unitatii administrativ teritoriale si de catre prefect si ca nu acest acord/contract colectiv de munca a stat la baza angajarii cheltuielilor bugetare, ci hotararea consiliului local.
In conditiile in care hotararea consiliului local este un act administrativ cu caracter normativ emis de catre autoritatea publica locala in exercitarea atributiilor privind aprobarea bugetului local, acest act administrativ nu a fost anulat de catre o instanta judecatoreasca, s-a constatat ca angajarea cheltuielilor de catre primar au avut o baza legala, respectiv Hotararea de consiliu local.
In ce priveste caracterul nelegal al drepturilor salariale stabilite prin acordul/ contractul colectiv de munca si fapta primarului de a semna acest act juridic, s-a constatat ca in ce priveste dispozitiile cuprinse in acesta privitor la tinuta reclamanta confunda notiunea de tinuta cu cea de uniforme de serviciu, echipamente de protectie. Tinuta pentru care s-a acordat decontarea sumei de 400 lei pe trimestru se refera la vestimentatia zilnica a personalului angajat care nu e identica pentru acestia pentru a fi apreciata ca obligatorie. Purtarea unei tinute, a unui anumit tip de vestimentatie este consecinta naturii muncii prestate de catre personalul angajat in institutii publice determinata de necesitatea impunerii unei anumite prestante in relatiile cu publicul. Purtarea unei tinute adecvate este o obligatie a personalului angajat, iar decontarea cheltuielilor efectuate de angajati in limita unui plafon de 400 lei pe trimestru nu prezinta un drept de natura salariala ci un aspect al dreptului la conditii de munca adecvate, stabilit in favoarea acestuia in urma unor negocieri colective intre sindicat si angajator. Prin urmare, nu se putea retine, ca drepturile privind decontarea cheltuielilor cu tinuta reprezinta drepturi reglementate prin alte dispozitii legale, astfel cum a sustinut reclamanta.
Pe de alta parte, instanta a constatat ca analizarea legalitatii acestui acord este superflua intrucat starea de fapt de mai sus duce in mod inevitabil la concluzia ca, semnarea acestui document de catre primar, este rezultatul unor negocieri colective purtate cu organizatia sindicala competenta, ca acest acord/contract colectiv pentru a produce efecte juridice era necesar sa fie confirmat de catre autoritatea publica competenta sa stabileasca bugetul corespunzator platii drepturilor cuprinse in acesta, astfel ca nu se poate retine natura de ilicita a faptei paratului de a semna acest acord si nici natura prejudiciala a acestuia in conditiile in care angajarea platilor nu s-a facut in temeiul acestuia.
Pentru angajarea cheltuielilor apreciate ca nelegale de catre reclamanta, in conditiile de mai sus, nu se putea retine vreo culpa a paratului. Chiar in situatia in care, ipotetic, s-ar da curs retinerii reclamantei privind caracterul nelegal al acordului/ contractului colectiv sau s-ar pune in discutie legalitatea HCL, raspunderea pentru prejudiciu nu ar reveni doar persoanelor chemate in judecata de catre reclamanta, ci si membrilor consiliului local care au aprobat bugetul local, respectiv au aprobat angajarea acestor cheltuieli de catre ordonatorul principal de credite, ori acestea nu au fost chemate in judecata. Introducerea acestora in cauza din oficiu nu este posibila, in conditiile in care, dispozitiile art. 70 din Legea nr. 94/1992 privind procedura de solutionare a cererilor in fata colegiilor jurisdictionale (cu exceptia celor privind atributiile completelor constituite conform art. 31 alin. 1 din lege de a sesiza instanta competenta) au devenit caduce prin revizuirea Constitutiei Romaniei.
In ce priveste faptele savarsite de catre paratul secretar al unitatii administrativ teritoriale, s-a constatat ca acesta nu a semnat acordul/contractul colectiv de munca a carei nelegalitate se invoca, ci HCL prin care acesta a fost aprobat.
"Viza de legalitate" a secretarului unitatii administrativ teritoriale, exprimata prin semnarea actelor administrative emise de autoritatile publice locale este exprimarea unei interpretari personale a legii, adoptarea de catre autoritate publica a actului administrativ nemaifiind conditionata de semnarea acestuia de catre secretarul unitatii administrativ - teritoriale. Pe de alta parte, s-a constatat ca, actele administrative adoptate de catre autoritatile publice locale sunt supuse controlului de legalitate si din partea Institutiei Prefectului, care are posibilitatea sa solicite autoritatii publice emitente sa revoce actul administrativ apreciat ca nelegal si chiar sa introduca actiune in contencios administrativ pentru anularea acestora. Secretarul orasului, parat in prezenta cauza, a inaintat hotararea prin care consiliul local a aprobat acordul/contractul colectiv spre verificarea legalitatii si la Prefect, care nu l-a sesizat in sensul ca actul administrativ ar fi nelegal.
Pentru ca secretarul unitatii administrativ-teritoriale sa se poata face responsabil de aplicare unei vize de legalitate, nu este suficienta aprecierea unui organ de control a faptului ca actul vizat este nelegal, ci este necesara stabilirea intentiei persoanei de a viza spre legalitatea un act despre care stia ca acesta este nelegal. Ori, constatandu-se ca in aplicarea legislatiei privind salarizarea si drepturile cuvenite salariatilor exista interpretari diferite la nivelul diferitelor institutii ale statutului, ca la baza adoptarii HCL despre a carui viza de legalitate este vorba s-a aflat un act juridic cu aparenta de legalitate in conditiile prevazute de Legea nr. 188/1999, respectiv ale Legii nr. 130/1996, se apreciaza ca, in sarcina paratului nu se putea retinere savarsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii si cu atat mai mult o culpa in savarsirea acesteia.
In ce priveste parata contabil sef al Primariei s-a constatat ca viza de control financiar preventiv s-a aplicat inainte de adoptarea HCL si nu inainte de incheierea acordului/contractului colectiv de munca. De asemenea s-a apreciat ca argumentele invocate mai sus in favoarea paratului secretar al unitatii administrativ teritoriale, in sensul ca in sarcina acestuia nu se poate retine savarsirea din culpa a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii sunt valabile si in favoarea persoanei cu atributii de control financiar preventiv.
Fata de cele de mai sus, instanta de contencios administrativ a constatat ca, in privinta paratilor indicati in acest punct din actul de sesizare nu sunt indeplinite elementele raspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 si urmatoarele din Codul civil, astfel ca solicitarea reclamantei privind obligarea acestora la plata prejudiciului calculat de catre organul de control este neintemeiata, motiv pentru care aceasta a fost respinsa.
4. Referitor la punctul 4 din actul de sesizare al instantei privind solicitarea ca paratii sa fie obligati la plata prejudiciului cauzat ca urmare a achitarii personalului contractual a primelor de vacanta aferente anului 2006 s-a constatat ca starea de fapt si argumentele juridice descrise la punctul trei din prezentele considerente privind lipsa de culpa a paratilor in crearea prejudiciului invocat de reclamant in bugetul unitatii administrativ - teritoriale, sunt pe deplin aplicabile intrucat pe de o parte, plata acestora s-a efectuat in baza unei practici judiciare constante a instantelor judecatoresti privind indreptatirea personalului angajat al aparatului de specialitate al unei unitati administrative de a beneficia de prime de vacanta.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii D.O.M., B.G.I., T.V. si unitatea pagubita Primaria A.
Paratii au solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii in intregime a Incheierii nr.35 din 5.11.2007 a Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Satu Mare cu mentinerea in rest a dispozitiilor sentintei.
In dezvoltarea motivelor de recurs au aratat ca instanta de fond a respins in mod gresit, cu incalcarea dispozitiilor legale apararile formulate de parati cu privire la sesizarea Curtii de Conturi si cu privire la punctele 1 si 2 din sesizare, care trebuiau respinse.
La punctul 1 din sesizare s-a retinut ca in mod gresit s-au efectuat plati reprezentand premii pentru primar si viceprimar, respectiv al 13-lea salariu.
Pentru a efectua platile privind cel de-al 13-lea salariu pentru primar si viceprimar, persoane cu functii de demnitate publica, alese si numite, s-a avut in vedere Hotararea Consiliului Local Ardud nr.39/2005 hotarare care nu a fost atacata de institutia prefectului sau de alte persoane interesate, fiind executorie.
Si practica judiciara a Tribunalului Satu Mare si a Curtea de Apel, in alte dosare a confirmat dreptul primarilor de a beneficia de cel de-al 13-lea salariu.
Tribunalul Satu Mare a apreciat ca in mod gresit a statuat ca persoanele ce ocupa functii de demnitate publica alese sau numite, nu pot beneficia decat de indemnizatiile expres prevazute in lege, nu si cele stabilite prin Hotarari ale Consiliului Local.
La punctul 2 din Incheierea Curtii de Conturi, punct mentinut de Tribunalul Satu Mare, s-a retinut in esenta, ca primarul si viceprimarul persoane care ocupa functii de demnitate publica, alese sau numite, nu pot beneficia de sporurile acordate membrilor comisiilor de aplicare a Legii 10/2001 si a Legii 18/1991 cu modificarile ulterioare.
Acest spor acordat legea il defineste in OUG 209/2005 si Legea 263/2006 ca spor de dificultate.
Aceste sporuri au fost acordate in baza Hotararii Consiliului Local A. si in baza art.111 "prin derogare de la dispozitiile Legii 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoanele care ocupa functia de demnitate publica alese sau numite in functii - din administratia publica centrala sau locala, beneficiaza lunar de un spor de dificultate de pana la 50% din indemnizatia corespunzatoare functiei respective sau din salariul de incadrare in cazul in care sunt implicate in aplicarea urmatoarelor acte normative - Legea 10/2001 si Legea fondului funciar 18/1991".
Ori, potrivit legii primarul si viceprimarul sunt implicati direct in aplicarea acestor legi, considerente pentru care si acest punct din Incheierea Curtii de Conturi a fost mentinut eronat prin aplicarea gresita a legii.
Recurenta Primaria orasului A. a solicitat admiterea recursului, schimbarea in parte a hotararii atacate si in consecinta respingerea in tot a incheierii de sesizare nr.35 din 5.11.2007 a Curtii de Conturi a Romaniei, Sectia control financiar ulterior Directia de control Financiar Ulterior Satu Mare cu privire la obligarea d-lor. D. O.M., B.G.I. si T.V. la plata sumelor de 5.425 lei reprezentand premii platite persoanelor cu functii de demnitate publica, la care se adauga suma de 309 lei foloase nerealizate si 7.356 lei reprezentand sporuri platite persoanelor cu functii de demnitate publica.
In ceea ce priveste acordarea premiului anual pentru persoanele ce ocupa functii de demnitate publica a aratat ca avand in vedere aplicabilitatea legii in timp, pozitia instantelor judecatoresti, care prin solutiile date constituie o autoritate de lucru judecat, ca in anii anteriori s-au acordat drepturi banesti constand in premii, spor de vechime si tichete de masa, sustinute de sentinte judecatoresti, creandu-se o cutuma a apreciat ca fiind legala acordarea de drepturi banesti.
Indemnizatiile persoanelor care ocupa functii de demnitate publica alese si numite precum si ale celor care ocupa functii asimilate cu functii de demnitate publica sunt prevazute in anexele VII/1a, VII/2a, VII3a si VIII a pentru perioada 1 februarie - 31 august 2006 si respectiv, in anexele VII/1b, VII/2b, VII3b si VIII b pentru perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2006.
Pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite indemnizatiile prevazute in anexele VII/1, VII/2, VII/3 si VII/1a, VII/2a, VII73a precum si in anexele VII/1b, VII/2b, VII3b reprezinta unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei ce reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial.
In Romania, stat de drept, democratic si social , drepturile si libertatile cetatenilor reprezinta valori supreme si sunt garantate de lege - Principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in ceea ce priveste dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditiile de munca echitabile si satisfacatoare, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.
Prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta bazata pe categorie sociala, care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In ceea ce priveste acordarea sporului de comisie, astfel cum il denumeste legea spor lunar de dificultate, persoanelor care ocupa functii de demnitate publica a aratat ca a fost confundat atat de organul de control fiscal cat si de instanta de judecata cu dreptul primarului si viceprimarului la indemnizatie.
Insa textul de lege recunoaste si sustine faptul ca participarea primarului si viceprimarului in comisiile de proprietate nu este o atributie specifica functiei de demnitate publica, ci o consecinta fireasca a unor atributii suplimentare stabilite de legiuitor, altele decat cele stabilite de Legea 215/2001, temeiul nasterii dreptului la indemnizatie in conditiile legii 154. Asta in cazul primarului. In ceea ce priveste viceprimarul nici macar legea speciala nu-i stabileste o astfel de atributie, atributiile lui fiind stabilite prin dispozitia primarului.
In concluzie OUG 136/2006 confirma si subliniaza ca acordarea dreptului la spor de dificultate demnitarilor este o masura legala.
A apreciat ca instanta de fond a analizat superficial fondul cauzei incalcand unele prevederi legale si nesocotindu-le pe altele iar hotararea a fost pronuntata fara a cuprinde motivele pe care se sprijina pe de o parte iar pe de alta parte a fost data cu aplicarea gresita a legii.
Examinand recursurile prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu in temeiul art.3041 si 306 Cod procedura civila Curtea de Apel a constatat ca sunt nefondate si le-a respins in consecinta.
Criticile recurentilor D.O.M., B.G.I., T.V. vizand respingerea gresita, cu incalcarea dispozitiilor legale a apararilor formulate de catre parati cu privire la sesizarea Curtii de Conturi si cu privire la punctele 1 si 2 din sesizare care trebuiau respinse sunt nefondate.
Astfel instanta de fond a retinut in mod corect ca argumentele de fapt si de drept invocate de reclamanta prin incheierea de sesizare sunt temeinice.
In fapt in anul 2006 au fost achitate premii anuale (al 13-lea salariu) primarului si viceprimarului, persoane care ocupa functii de demnitate publica in suma de 5.425 lei din care 2.967 lei reprezinta contravaloarea celui de-al 13-lea salariu achitat primarului aferent anului 2006 si 2.458.
Drepturile de care beneficiaza persoanele care ocupa functii de demnitate publica sunt prevazute in mod expres in art.3 alin.4 si 5 din OG 3/2006 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor II si III la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica.
Pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, cum este situatia primarului si viceprimarului, indemnizatii prevazute in anexele VII/1, VII/2, VII/3 si VII/1a, VII/2a, VII3a precum si in anexele nr. VII/1b, VII/2b si VII3b reprezinta unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei si reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial.
In aplicarea prevederilor mentionate persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, nu beneficiaza de premii, de sporul de vechime in munca si nici de alte sporuri prevazute de lege.
Acordarea premiilor anuale primarului si viceprimarului s-a facut deci cu incalcarea prevederilor actelor normative mentionate iar prin plata sumei de 5.425 lei s-a creat o paguba in bugetul Primaria orasului A., persoanele raspunzatoare de crearea prejudiciului fiind recurentii cum corect a retinut prima instanta.
Referirile recurentilor la Hotararea Consiliului Local nr.39/2005 in temeiul careia ar fi fost efectuate platile privind cel de-al 13-lea salariu nu au fi retinute intrucat Hotararea nr.39/2005 a Consiliului Local A. vizeaza tinuta obligatorie a functionarilor publici precum si a personalului administrativ angajat in regim contractual, altul decat personalul de intretinere si paza si cuantumul asigurarii acestei tinute.
Nici practica judiciara nu putea fi retinuta ca temei legal pentru acordarea acestor drepturi astfel ca nici din acest punct de vedere nu poate fi acceptata sustinerea recurentilor.
Referitor la criticile vizand modul de solutionare a punctului 2 din Incheierea de sesizare a instantei prin care se solicita obligarea primarului si a contabilului sef la plata prejudiciului cauzat unitatii administrativ-teritoriale prin acordarea de catre primar si viceprimar a unui spor de dificultate de 45% din salariul de incadrare Curtea de Apel a apreciat de asemenea ca sunt nefondate.
In mod corect instanta de fond a mentinut acest punct al sesizarii, retinand ca atat primarul cat si viceprimarul, persoane ce ocupa functii de demnitate publica alese si numite, nu pot beneficia de sporurile acordate membrilor Comisiilor de aplicare a Legii 10/2001 si Legii 18/1991 cu modificarile ulterioare pentru perioada din litigiu.
Potrivit prevederilor Legii 263/2005 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietatii, de acest sport beneficiaza doar salariatii institutiilor publice implicati in mod direct in aplicarea legilor din domeniul proprietatii, membrii in comisiile constituite in baza dispozitiilor conducatorului unitatii.
Ori, conform Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali, primarul si viceprimarul nu sunt salariati ai institutiei publice, prin urmare in perioada septembrie - noiembrie 2006 - nu puteau beneficia de acest spor, prin plata sumei de 7.356 lei creandu-se o paguba in dauna Primariei A. culpa persoanelor fizice fiind corect stabilita prin actul de sesizare.
Prin urmare corect au fost inlaturate apararile si argumentele paratilor cu privire la acest punct al sesizarii.
Este adevarat ca prin OUG 136/22.12.2006 incepand cu luna decembrie devine legala acordarea sporului si pentru persoanele cu functii de demnitate publica, insa asa cum s-a aratat mai sus pentru perioada septembrie - noiembrie 2006 prevederile legale nu permiteau acordarea acestui spor decat strict angajatilor.
Cum si motivele de recurs invocate de Primaria A. vizeaza in esenta aceleasi aspecte pentru cele ce preced nu au fost retinute.
Apreciind in consecinta ca motivele de recurs invocate de recurenti sunt nefondate, in cauza nefiind incidente nici prevederile Ordonantei 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare invocate de recurenta Primaria A., in temeiul art.312, 316 Cod procedura civila recursurile au fost respinse ca nefondate.
(Decizia nr.460/CA/4.12.2008 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).