Dispozitiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ prevad ca este obligatorie procedura prealabila in cazul in care se solicita revocarea in tot sau in parte a actului administrativ, de o persoana ce se considera vatamata intr-un drept sau interes legitim
In cazul refuzului comunicarii unui act sau a solicitarii unei cereri, nu este obligatorie procedura prealabila reglementata de disp. art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, deoarece aceste dispozitii se refera doar la revocarea in tot sau in parte a actului administrativ pretins nelegal.
Renuntarea la judecata a unei cereri de chemare in judecata, atunci cand partile au intrat in dezbaterea fondului, nu se poate face decat cu invoirea celeilalte parti, potrivit art. 246 alin. 4 Cod procedura civila Decizia nr.732 din data de 28 aprilie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti-Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin sentinta nr. 65 din 18 ianuarie 2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, s-a respins cererea de interventie in interes propriu, formulata de intervenientul C I, in contradictoriu cu paratul Institutia Prefectului Judetul V. si paratul Consiliul Local F.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul C I si prin care a solicitat respingerea cererii formulate de Institutia Prefectului in ceea ce priveste hotararea de aprobare a PUZ -ului "atragere intravilan si lotizare - str. Brailei, DN 23 T56 P235A Focsani" al carei beneficiar este, sa se constate refuzul autoritatilor administrative de a-i comunica hotararea adoptata, concomitent cu obligarea Consiliului Local al Municipiului F. la comunicarea hotararii sus-mentionate este inadmisibila.
Se retine prin sentinta ca cererea formulata de intervenient este inadmisibila, deoarece interventia unei persoane fizice sau juridice in actiunea intentata de Prefect, are ca efect evitarea incidentei dispozitiilor legale referitoare la procedura administrativa prealabila si la termenul de introducere a actiunii, astfel ca interventia nu este posibila si intervenientul nu a urmat procedura prealabila prev. de disp. art. 7, alin. 1 din Legea 554/2004, inainte de formularea cererii de interventie.
Se retine prin sentinta ca in ceea ce priveste obligarea Consiliului Local al mun. F. la comunicarea Hotararii nr. 43/2009 de aprobarea a PUZ-ului, solicitat de intervenient, fata de sustinerile paratului ca i-a fost comunicat intervenientului hotararea respectiva dupa renuntarea la judecata de catre institutia prefectului, sustinere necontrazisa de intervenient, actiunea a ramas fara obiect si a respins-o ca atare si totodata a respins capatul de cerere prin care s-a solicitat sa se constate legalitatea si temeinicia hotararii Consiliului Local al mun. F. nr. 43/2009, ca lipsita de interes, deoarece dupa renuntarea institutiei prefectului la actiune, hotararea respectiva se bucura retroactiv de prezumtia de legalitate, autenticitate si adevar, nefiind necesara o hotarare judecatoreasca care sa constate acest aspect.
Se mai retine prin sentinta ca interventia se priveste a fi inadmisibila si in situatia in care intervenientul a solicitat anularea actului inregistrat sub nr. 2101/9.02.2009, prin care s-a refuzat avizarea pentru legalitate a HCL nr. 43/2009 si a actului preparator al Serviciului juridic al prefecturii, acte distincte de hotararea Consiliului local si pentru care era necesara parcurgerea procedurii prealabile, prev. de art. 7 din Legea 554/2004, nefiind admisibil de a se acorda nici daune materiale si morale, ori penalitati solicitate de intervenient de vreme ce procedura instituita de lege nu a fost respectata.
Impotriva sentintei si a incheierii din 26.06.2009, pronuntata de Tribunalul Vrancea, a declarat recurs intervenientul C. I., criticandu-le pentru nelegalitate si netemeinicie.
Intr-un prim motiv de recurs a aratat ca in mod gresit a fost admisa exceptia inadmisibilitatii cererii de interventie in interes propriu, desi cererea de interventie fusese deja admisa in principiu de Tribunalul Vrancea, instanta de fond la care s-a stramutat pricina erijandu-se intr-o instanta de recurs si pronuntandu-se asupra unui aspect deja solutionat, fiind incident motivul de casare prev. de disp. art. 304 pct. 3 Cod procedura civila, instanta de fond pronuntand o hotarare prin care a incalcat competenta instantei superioare.
Arata recurentul ca, cererea de interventie nu era inadmisibila, deoarece nu se impunea ca intervenientul sa initieze procedura prealabila impotriva actului administrativ, reprezentat de Hotararea Consiliului local F. nr.43/2009, atacat de prefect, pentru nelegalitate, el nesolicitand anularea hotararii atacate in instanta de prefect ci, dimpotriva a considerat ca actul este legal, astfel ca nu trebuia urmata procedura prealabila, prev. de art. 7 din Legea 554/2004.
Astfel, arata recurentul, in ce priveste hotararea nr. 43/27.01.2009, el a dovedit prin copiile cererilor formulate refuzul comunicarii actului administrativ adoptat, situatie in care nu era necesara procedura prealabila, procedura ce nu era necesara si nu se impunea nici in ceea ce priveste actul nr. 2109/2009, de neavizare pentru legalitate a hotararii nr. 43/2009, act atacat in cererea de interventie, el solicitand instantei de fond sa constate pe calea exceptiei de nelegalitate,in baza art. 4 din Legea 554/2004, nelegalitatea alin. 3 al actului administrativ emis de prefect, sub nr.2109/27.01.2009, constand in refuzul avizarii HCL nr. 43/2009, actiunea intentata pe aceasta cale nefiind conditionata nici de data emiterii actului administrativ atacat si nici de termenul introducerii actiunii.
Totodata, arata recurentul, instanta nu a observat ca nici pentru refuzul comunicarii actului administrativ, legea nu cere indeplinirea procedurii prealabile, asa cum prevad disp. art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004 cu referire la art. 2 alin 2 din legea contenciosului administrativ.
A doua critica adusa sentintei de recurent se refera la gresita considerare a instantei de fond, ca fiind lipsit de interes capatul de cerere prin care s-a solicitat sa se constate legalitatea si temeinicia HCL Focsani nr. 43/2009, retinand gresit ca prin faptul renuntarii la judecata de catre Institutia Prefectului V., acest capat de cerere este lipsit de interes,in cazul intervenientului nefiind aplicabile disp. art. 246 (2) Cod procedura civila, pentru ca el nu a renuntat la judecata acestui capat de cerere.
Prin al treilea motiv de recurs, arata ca gresit instanta de fond a respins cererea de interventie ca inadmisibila si pentru capatul de cerere, referitor la anularea actului nr. 2101/9.02.2009,prin care s-a refuzat avizarea pentru legalitate a HCL nr. 43/2009, pentru motivele aratate la dezvoltarea primului motiv de recurs cat si pentru faptul ca declansarea procedurii prealabile urmata de initierea unei actiuni distincte ar fi fost lipsita de sens si de eficienta juridica.
Prin al patrulea motiv de recurs arata ca instanta de fond a facut o aplicare gresita a legii, apreciind eronat ca ramas fara obiect, capatul de cerere privitor la obligarea Consiliului local F. sa comunice hotararea si sa dezdauneze intervenientul, obiectul acestui capat de cerere subzista pana la data comunicarii, data care trebuia retinuta in hotarare si pana la care ar fi trebuit calculate daunele pricinuite intervenientului de Consiliul local F., privandu-l pe intervenient de dreptul la un proces corect si desfasurat cu celeritate.
In ce priveste incheierea din 26.06.2009 a Tribunalului Vrancea, recurentul arata ca este gresita, deoarece s-a luat act de renuntarea la judecata a cererii reclamantului Institutia Prefectului V., fara a avea acordul recurentului cu privire la cererea de renuntare, deoarece se intrase in dezbaterea fondului.
Recursul este fondat.
Primul motiv de recurs vizand gresita respingere a cererii de interventie in interes propriu ca inadmisibila, este fondat.
Prin cererea de interventie in interes propriu formulata de recurent, la data de 29.04.2009, intervenientul a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata, formulata de Institutia Prefectului V. impotriva Consiliului local F., pentru anularea hotararii ce priveste aprobarea PUZ-ului, sa se constate refuzul autoritatilor administrative sa-i comunice hotararea adoptata in sedinta din 28.01.2009, sa fie obligat Consiliul local F. sa-i comunice hotararea, obligarea la plata cheltuielilor de judecata si in subsidiar si-a rezervat dreptul de a solicita repararea pagubelor cauzate prin necomunicarea actului solicitat.
Prin completarea la cererea de interventie in interes propriu, recurentul a solicitat la data de 19.06.2009, sa se constate pe cale de exceptie nelegalitatea si netemeinicia alin. 3 al actului nr. 2109/9.02.2009, emis de Institutia Prefectului V., nelegalitatea refuzului Consiliului Local al mun. F., de a-i comunica hotararea nr. 43/2009, sa se dispuna anularea adresei nr. 2109/2009, obligarea Consiliului local sa-i comunice hotararea si obligarea Consiliului Local al mun. F. si a Institutiei Prefectului V. la plata daunelor materiale 63.541,7 lei si a penalitatilor de 1000 RON.
Prin urmare, in ce priveste primul capat de cerere din cererea de interventie in interes propriu, vizand respingerea ca neintemeiata, a cererii de chemare in judecata, intentata de institutia prefectului, nu erau incidente disp. art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, dispozitii care prevad procedura prealabila inainte de formularea actiunii de contencios administrativ, in cazul in care o persoana se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, situatie in care trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea in tot sau in parte a acestuia.
Ori, in ce priveste primul capat de cerere, intervenientul nu se afla in situatia prevazuta de disp. art. 7 alin 1 din Legea 554/2004 si prin urmare nu trebuia sa urmeze procedura prealabila reglementata de aceste dispozitii.
Cel de-al doilea capat de cerere din cerere de interventie, constand in refuzul autoritatilor administrative de a-i comunica hotararea adoptata in sedinta din 28.01.2009, intervenientul a indeplinit procedura prealabila prevazuta de disp. art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, solicitand prin cererea inregistrata sub nr. 1008/25.02.2009 si nr. 16900/3.04.2009 sa i se comunice HCL prin care s-a aprobat PUZ-ul, paratul Consiliul local al mun. F. raspunzand cererilor formulate intervenient cu adresa nr. 16800/30.04.2009, fara insa a i se comunica hotararea solicitata, acesta fiind un refuz de comunicare a actului solicitat.
Pe de alta parte, impotriva refuzului comunicarii unui act sau a solutionarii cererii, nu este obligatorie procedura prealabila prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ, dispozitii in temeiul carora este obligatorie procedura in cazul in care se solicita revocarea in tot sau in parte a actului administrativ, de o persoana ce se considera ca este vatamata intr-un drept sau interes legitim.
Prin cererea de completare a cererii de interventie, formulata la 19.06.2009, recurentul a solicitat sa se constate pe cale de exceptie nelegalitatea si netemeinicia alin. 3 al actului nr. 2109/2009 si nelegalitatea refuzului Consiliului local F. de a-i comunica hotararea nr. 43/2009,in temeiul art. 4 alin 1 din Legea 554/2004 situatie in care nu era obligatorie, plangerea prealabila, asa cum prevad disp. art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004.
Pentru toate aceste considerente, Curtea considera ca in mod gresit instanta de fond a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de recurent.
Cel de-al doilea motiv de recurs cu privire la gresita considerare a instantei de fond, ca fiind lipsit de interes capatul de cerere prin care s-a solicitat sa se constate legalitatea si temeinicia HCL nr. 43/2009, este fondat.
Prin sentinta recurata, instanta de fond a respins capatul de cerere privind legalitatea si temeinicia HCL Focsani nr. 43/2009, ca lipsit de interes, pe motiv ca Institutia Prefectului a renuntat la actiune, disp. art. 246 alin. 2 Cod procedura civila, nefiind insa aplicabile in cazul intervenientului recurent, deoarece acesta nu a renuntat la judecata cererii de interventie in interes propriu, privind acest capat de cerere.
Cel de-al treilea motiv de recurs, vizand gresita respingere a capatului de cerere privind anularea actului nr. 2109/9.02.2009, ca inadmisibil, este fondat, prin completarea la cererea de interventie in interes propriu, intervenientul recurent, a solicitat sa se constate pe cale de exceptie nelegalitatea alin. 3 al acestui act, in baza art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, situatie in care potrivit disp. art. 7 alin 5 din Legea 554/2004 nu este obligatorie procedura prealabila.
Cel de-al patrulea motiv de recurs, vizand gresita aplicare a legii de instanta de fond ce a apreciat eronat ca este ramas fara obiect capatul de cerere privitor la obligarea Consiliului local F. sa-i comunice Hotararea nr. 43/2009, este fondat, de vreme ce hotararea nu a fost comunicata recurentului intervenient, instanta neputand respinge acest capat de cerere ca ramas fara obiect.
Critica recurentului ca, nu era posibil sa se dispuna respingerea ca inadmisibila a cererii de interventie in interes propriu, de vreme ce Tribunalul Vrancea a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu, nu este fondata.
Instanta de fond a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu, dispunand incuviintarea in principiu a cererii de interventie in temeiul art. 51 alin. 1 Cod procedura civila, incuviintare ce se dispune de catre instanta inainte de solutionarea pe fond a cererii de interventie sau de respingere ca inadmisibila, pentru neefectuarea unei proceduri obligatorii prevazute in lege, deci incuviintarea in principiu nu impiedica respingerea pe fond a cererii de interventie sau respingerea ca inadmisibila a cererii de interventie.
In ceea ce priveste incheierea din data de 26.06.2009 a Tribunalului Vrancea, prin care s-a luat act de renuntarea la judecata a reclamantei Institutia prefectului Vrancea, recursul este fondat, deoarece instanta a luat act de renuntarea la judecata fara invoirea recurentului, intrucat disp. art. 246 al. 4 Cod procedura civila, prevad ca atunci cand partile au intrat in dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte parti.
Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a admis recursul declarat de intervenientul in nume propriu CJ, in contradictoriu cu intimata reclamanta reclamantei Institutia prefectului Vrancea si intimatul parat Consiliul Local F., a casat sentinta nr. 65/18.01.20010 si incheierea din 26.06.2009, pronuntate de Tribunalul Dambovita si respectiv Tribunalul Vrancea si a trimis, cauza spre rejudecare Tribunalului Dambovita.