Litigii de munca Sentinta civila nr. 1504/D din data de 05.10.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.1855 din 24.03.2009 d-l I.F. a formulat contestatie impotriva hotararii nr.100/20.02.2009 emisa de U.B., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu aceasta sa fie anulata hotararea emisa, sa fie obligata intimata la plata drepturilor salariale de care a fost privat de la data comunicarii hotararii si pana la punerea in executare a hotararii judecatoresti definitive, sa fie obligata intimata la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despagubiri si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii sale, a aratat contestatorul ca activeaza in cadrul universitatii intimate ca profesor doctor inginer de peste 25 de ani, desfasurand in acest timp o activitate meritorie, in cadrul pregatirii profesionale un amplu capitol reprezentandu-l publicarea de articole, lucrari de specialitate, ce nu au fost contestate niciodata pana in lunile ianuarie-februarie 2009 cand, in urma unei analize superficiale, Comisia de Investigatii desemnata prin decizia Rectorului U.B., a ajuns la concluzia ca a savarsit un plagiat prin publicarea unor articole inspirate din lucrari externe si cand a fost emisa hotararea nr.100/20.02.2009. Aceasta hotarare, arata contestatorul, este lovita de nulitate absoluta, cercetarea disciplinara prealabila fiind efectuata in lipsa sa, contestatorul aflandu-se in timpul concediului legal de odihna. S-a aratat in finalul cererii de chemare in judecata ca aspectele legate de fondul hotararii nr.100/20.02.2009 vor fi aratate printr-o eventuala completare ulterioara a actiunii.
In motivarea in drept a actiunii sale, contestatorul a invocat dispozitiile art.268 alin.(5) cpc si, ulterior, dispozitiile art.103 din L 128/1997 iar in dovedirea sustinerilor sale a depus la dosar inscrisuri (f.9-11), solicitand si administrarea probei cu interogatoriul intimatei (f.113-115, 122-126) si a celei testimoniale (f.110), la aceasta din urma renuntand la termenul de judecata la care au avut loc si dezbaterile pe fondul cauzei.
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar potrivit art.285 din Codul muncii.
Formuland intampinare prin reprezentantul sau conventional (f.17-22), U.B. a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, aratandu-se in motivare, in esenta, ca nici una din criticile formulate impotriva hotararii nr.100/20.02.2009 nu este intemeiata, in mod legal comisia de cercetare disciplinara respingand cererea de amanare formulata de contestator, cerere al carei unic scop fiind acela de a tergiversa cercetarea si a se depasi termenul de 30 de zile prevazut de art.122 alin.(1) din L.128/1997 precum si de art.268 alin.(1) din Codul muncii. Referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate absoluta invocat, a aratat intimata ca in perioada aplicarii sanctiunii salariatul nu se afla in concediu de odihna si ca, trecand chiar peste acest aspect, art.60 alin.(1) lit.i) din Codul muncii prevede ca salariatul nu poate fi concediat in perioada concediului de odihna, ceea ce nu este cazul in speta, sanctiunea aplicata fiind de reducere a salariului.
In dovedirea sustinerilor sale, intimata a depus la dosar inscrisuri (f.23-105, 127-138, 144-155, 163,164), solicitand si administrarea probei cu interogatoriul contestatorului (f.110, 116).
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin hotararea nr.100/20.02.2009 Senatul U.B. a procedat la sanctionarea d-lui profesor univ.dr.ing. I.F., in temeiul art.116 lit.c) din L.128/1997, al art.264 alin.(1) lit.e din Codul muncii si al art.115 din Contractul colectiv d emunca al U.B., cu reducerea salariului de baza pentru o perioada de 3 luni cu 10 %, pentru abaterea disciplinara constand in publicarea in revista MOCM 14/2008, vol.3, pag.43, a articolului cu titlul „Theoretical Study about the Waves Moving Across the Open Channel Flow”, copiat in proportie de 100% dupa Bruce Hunt, Fluid Mechanics, Departament of Civil Engineering 1995, Cap.14, pag.14.1-14.4 (f.9-11).
Intrucat contestatorul a inteles sa invoce doar aspecte legate de nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la cercetarea disciplinara prealabila, nerespectare sanctionata cu nulitatea absoluta a hotararii nr.100/2009, completarea la actiune vizand fondul cauzei nemaifiind formulata, instanta va analiza doar aspectele sesizate prin cererea introductiva.
Astfel, potrivit art.267 din Codul muncii, invocat de catre contestator in sustinerea primului motiv de nulitate absoluta a hotararii contestate:
(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
Documentatia depusa la dosar de catre intimata dovedeste, insa, faptul ca dispozitiile legale aratate au fost respectate, contestatorul fiind convocat, astfel cum rezulta din adresa nr.1297/6.02.2009 (f.40) pentru data de 17.02.2009 in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, in mod corect cererea sa de amanare (f.41) fiind respinsa in conditiile in care aceasta cerere a fost inregistrata in aceeasi zi stabilita pentru efectuarea cercetarii, actele necesare pregatirii apararii fusesera comunicate contestatorului de catre comisia de investigatie (f.32), comisie in fata careia d-l F.I. iar acesta solicitase si acestei comisii amanarea sedintei pentru a beneficia de asistenta juridica.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate absoluta, instanta retine ca dispozitiile art.60 alin.(1) lit.i) din Codul muncii stabilesc faptul ca pe durata efectuarii concediului de odihna nu se poate dispune concedierea salariatilor. Cum in cauza de fata sanctiunea aplicata a fost aceea de reducere a salariului, imprejurarea ca d-l Florescu I. s-ar fi aflat in concediu de odihna nu poate atrage de plano sanctiunea nulitatii absolute a hotararii de sanctionare in temeiul art.60 din Codul muncii, avand relevanta doar in ceea ce priveste imposibilitatea obiectiva a salariatului de a se prezenta la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
Or, potrivit inscrisurilor depuse la dosar (f.163), contestatorul a formulat cerere privind acordarea concediului de odihna in perioada 16-22.02.2009 abia in iulie 2009 iar la momentul respectiv nici nu a invocat faptul ca cercetarea disciplinara nu s-ar putea efectua datorita acestui motiv, argumentele aratate in cererea din 17.02.2009 fiind cu totul altele (necomunicarea actelor necesare pregatirii apararii).
In consecinta, neprezentarea salariatului la convocare nu a avut la baza un motiv obiectiv, in mod legal procedandu-se la emiterea hotararii de sanctionare (art.267 alin.3 din Codul muncii), astfel incat, constatand netemeinicia sustinerilor contestatorului, instanta va respinge actiunea formulata ca nefondata.