Litigii de munca Decizie nr. 911 din data de 26.05.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata sub nr. 5233/110 la data de 04.08.2008, G.S. a contestat, in contradictoriu cu SC TQM Group SRL Bacau, decizia nr. 120/ 25.06.2008, si decizia fara numar din 07.07.2008, solicitand anularea celor doua decizii si obligarea paratei la plata a 10.000 RON cu titlu de despagubiri si a cheltuielilor de judecata.
Arata contestatorul in cererea sa ca este angajatul paratei in functia de inspector ssm-su- iscir si ca pe 30.06.2008, a primit decizia nr. 120/25.06.2008 prin care a fost sanctionat cu avertisment pentru neanuntarea in scris in termen de 24 ore a conducerii unitatii despre starea sa de incapacitate temporara de munca si comunicarea certificatului medical. Considera contestatorul ca decizia este un cumul de erori , un abuz din partea unitatii care l-a sanctionat nejustificat.
De asemenea, precizeaza contestatorul ca si emiterea deciziei fara numar din 07.07.2008 este tot abuziva, deoarece prin aceasta i s-a intrerupt contractul de munca, fiind lipsit de o cota de 25% din salariul de baza si obligat sa-si schimbe locatia.
In consecinta, a solicitat contestatorul anularea celor doua decizii si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de care a fost privat, incepand cu data de 07.07.2008 pana la punerea in executare a hotararii judecatoresti definitive precum si plata a 10.000 RON cu titlu de despagubiri si a cheltuielilor de judecata.
Actiunea este legal scutita de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar in conformitate cu prevederile art. 285 Codul Muncii.
In cauza s-a administrat proba cu martori, inscrisuri, interogatoriu si expertiza contabila, din analiza carora instanta retine urmatoarele:
Contestatorul a fost angajatul paratei in baza contractului individual de munca nr. 29 (fl.85), incepand cu data de 16.02.2007, in functia de inspector ssm-su-iscir, cu un salariu de baza lunar brut de 2104 lei potrivit inregistrarilor din Carnetul de munca, de la nr. crt. 195 (fl. 86 dosar).
La data de 25.06.2008 angajatorul a emis decizia nr. 120 /2008 (fl. 4) prin care l-a sanctionat pe contestator cu avertisment in baza art. 263- 278 C.muncii pentru necomunicarea in scris, in termen de 24 de ore, a concediului medical si pentru netrimiterea originalului conducerii unitatii.
Analizand legalitatea si temeinicia deciziei contestate, in raport de probele administrate instanta constata ca aceasta este temeinica si legala, din urmatoarele considerente:
Sanctiunea aplicata este prevazuta de art. 264 alin. 1 lit. a din Codul muncii si ea poate fi dispusa de conducatorul unitatii si fara o cercetare prealabila.
Din probatoriul administrat rezulta cu claritate ca salariatul a lasat certificatul medical seria CC MAB nr. 1850193, eliberat pe data de 26.05.2010, pentru perioada 26- 31-05.-2010, unui coleg, pe data de 27.05.2006, fara a-l preda direct administratorului si, deci, fara a instiinta conducerea societatii despre starea sanatatii lui si despre absenta de la locul de munca ce avea sa urmeze.
Acest aspect, recunoscut de contestator, este confirmat si de martorii audiati, d-na B.L.V. ( fl. 65) si d-l M.V.S. (fl. 66), persoana careia i-a fost lasat certificatul medical respectiv, desi acesta trebuia inmanat d-lui P., administratorul societatii.
In conformitate cu disciplina muncii, precum si in virtutea raporturilor de subordonare, angajatul trebuia sa respecte, pe langa obligatiile generale de munca, si pe cele prevazute in regulamentul intern, prin dispozitiile chiar si verbale date de conducerea unitatii si de sefii ierarhici.
Asa cum rezulta si din depozitia martorilor, fiind deja un fapt notoriu, orice certificat medical trebuie depus la conducerea unitatii care trebuie incunostintata de indata despre starea de incapacitate de munca a salariatului.
Or, fata de aceste norme elementare de disciplina a muncii, fapta contestatorului este, evident, o abatere, savarsita cu vinovatie.
Din probele administrate, instanta mai retine ca instiintarea a fost facuta intentionat la colegi si nu la conducerea societatii, administratorul nefiind informat nici macar telefonic despre concediul medical, de catre domnul G.S.. Deci contestatorul, care a venit cu o adresa deja pregatita si cu copia acesteia pentru a obtine semnatura unui coleg, caruia i-a lasat certificatul medical, nu a vrut sa-l informeze pe administrator si sa-i comunice certificatul medical. Deci fapta contestatorului reprezinta abatere disciplinara, savarsita cu vinovatie, astfel incat sanctiunea aplicata, de altfel cea mai usoara din cele prevazute de Codul muncii, este temeinica si legala. De asemenea, decizia nr. 120/2008 este emisa cu respectarea termenelor si procedurilor instituite de Codul Muncii. In consecinta, va fi respins ca neintemeiat capatul de cerere privind anularea deciziei nr. 120/25.06.2008.
In ce priveste decizia din 07.07.2008, prin care contestatorului i s-a suspendat contractul de munca incepand cu acea data, conform art. 52, contestata in prezenta cauza, instanta constata ca si aceasta decizie este temeinica si legala, pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia emisa la 7.07.2008 a fost suspendat contractul de munca al contestatorului incepand cu aceeasi data, in temeiul art. 52 alin.(1) lit. d din Codul muncii, pentru motive economice, prevazandu-se plata catre salariat a 75% din salariul brut lunar. Aceasta masura apartine exclusiv angajatorului si nu poate fi supusa negocierilor cu sindicatele sau cu reprezentantii salariatilor, fiind determinata de scaderea activitatii societatii, de situatia economica dificila prin care trecea societatea, aspecte confirmate si de depozitia martorilor audiati, d-nele U.E.C. (fl. 67) si G.M. (fl. 68) care au confirmat si faptul ca salariatii au fost informati despre situatia economico- financiara prin care trece societatea.
Scaderea activitatii societatii este dovedita si de documentele financiar- contabile, depuse la dosar dupa cum urmeaza: bilantul prezentat la 31.12.2007 (fl. 39,40), contul de profit si pierderi (fl. 41,42), situatia activelor si a datoriilor de capital la data de 30.06.2008 (fl. 43,44) si contul de profit si pierderi la aceeasi data (45,46). Aceasta situatie impusa de restrangerea activitatii de prestari servicii a societatii a impus luarea masurii prevazuta de dispozitiile art. 52 din Codul Muncii, in vederea evitarii unor concedieri.
De asemenea, pe toata perioada suspendarii contractului de munca, contestatorului i s-au achitat drepturile salariale in cuantum de 75% respectandu-se prevederile Codului Muncii, fapt dovedit atat prin raspunsul la interogatoriul luat societatii (fl.105-110) cat si din corelarea drepturilor salariale platite, salarii cu concedii medicale si fara decizia de intrerupere temporara a activitatii mentionate in adresa de la fila 125 a dosarului cu inregistrarile din carnetul de munca privind salariul brut al contestatorului in cuantum de 3156 lei de la 16.02.2007 (fl. 168).
Diferentele din ultima coloana a adeverintei emise de parata (fila 125) se datoreaza faptului ca in perioada mai 2008 – noiembrie 2008, contestatorul a avut un numar foarte mare de zile de concediu medical, conform copiilor depuse la dosar la filele 25 si 54- 60.
Se coroboreaza cu probele mentionate, in dovedirea de catre parata a corectitudinii si legalitatii calculului drepturilor salariale acordate contestatorului incepand cu luna iunie 2010, si inscrisurile de la filele 118,119.
In consecinta, va fi respins ca nefondat si capatul de cerere privind anularea Deciziei din 07.07.2008 de suspendare din functie a contestatorului.
In ceea ce priveste pretentiile contestatorului cu privire la drepturile salariale restante datorate de parata cu incepere de la data de 07.07.2008 si la despagubirile in cuantum de 10.000 RON, asa cum au fost ele precizate in cererea introductiva (fl.2) instanta constata ca si acestea sunt neintemeiate, urmand a fi respinse ca nefondate din urmatoarele considerente:
Prin raportul de expertiza efectuat in cauza (fila 146- 150) s-a raspuns punctual la obiectivele formulate de contestator (fl. 130), expertul concluzionand in cap. II al lucrarii (fl. 150) ca salariatul „nu are de ridicat salarii restante, conform C.I.M., nu mai are de primit tichete de masa, conform statelor de plata, s-a achitat contravaloarea zilelor de concediu de odihna ce i se cuveneau pentru perioada lucrata in 2008, in cursul anului 208 parata neacordand premii salariatilor”.
Concluzia finala a expertului contabil este ca SC TQM Grup SRL Bacau nu datoreaza domnului G.S. drepturi banesti din anul 2008 pana la momentul efectuarii lucrarii.
Intrucat contestatorul a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, s-a dispus efectuarea unui supliment la acest raport (fl. 184, 189) in care a dat explicatii si a facut precizari din care rezulta ca expertul a avut in vedere prevederile contractului de munca al contestatorului si actul aditional la acesta, in forma in care au fost ele inregistrate la ITM. De asemenea, a mentionat ca a verificat evidentele contabile existente la parata precum si cele din statele de plata, CIM, verificand, in raport de sumele pentru care exista temei legal spre a fi platite domnului G.S., prevederile actelor normative in vigoare, corectitudinea calculelor, ajungand la aceeasi concluzie, ca parata nu datoreaza sume de bani cu titlu de drepturi salariale pentru anul 2008 contestatorului.
Astfel, instanta va respinge ca nefondata contestatia formulata cu observatia ca, mentinand cele doua decizii emise de parata si constatand ca pretentiile din capatul 3 si 4 al cererii introductive sunt complet neintemeiate se impune ca o consecinta si respingerea pretentiilor la daune morale (despagubiri). Contestatorul nu a probat ca ar fi incercat o suferinta psihica urmare a emiterii celor doua decizii de catre parata. De asemenea, in cauza nu s-a dovedit faptul ca cele doua decizii contestate reprezinta un abuz din partea angajatorului, ele fiind legale si nici ca s-a urmarit prin emiterea lor marginalizarea contestatorului.
In concluzie si pretentiile la despagubirii constand in daune morale formulate de contestatorul G.S. sunt neintemeiate urmand a fi respinse.