Din interpretarea logico-gramaticala a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rezulta cerinta ca organul constatator sa realizeze o descriere in concret a contraventiei, cu specificarea tuturor circumstantelor de natura a imprima faptei acest caracter. Cerinta este imperativa, intrucat ratiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instantei cercetarea legalitatii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea incadrarii juridice pe care acestea au primit-o si a justetei sanctiunii aplicate. Incalcarea acestei obligatii atrage, pe de o parte, nelegalitatea actului in raport de dispozitiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 modificata si aprobata prin Legea nr. 180/2002, iar pe de alta parte, da nastere unui dubiu rezonabil in favoarea persoanei sanctionate, cu privire la temeinicia sanctiunii.
Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont. adm. si fisc., dec. nr. 285/R/24 septembrie 2010
Prin sentinta civila nr. 1911 din 1 aprilie 2010 pronuntata in dosar nr.5548/190/2009 de Judecatoria Bistrita s-a admis plangerea contraventionala formulata de petentul CA in contradictoriu cu intimatul IPJ Bistrita-Nasaud, si in consecinta, s-a dispus anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.2011184/24 iunie 2009.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a constatat ca prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria CC nr. 2011184, incheiat la data de 24.06.2009 de catre intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Bistrita-Nasaud, petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in valoare de 240 lei, retinandu-se ca la data de 24.06.2009 a depasit in localitatea Prundu-Bargaului pe linia continua autoturismul cu nr. de inmatriculare _. incalcand astfel prevederile art. 120 alin. 1 lit.I din HG nr. 1391/2006, care prevede ca se interzice depasirea vehiculelor cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere;
Instanta de fond a retinut ca, asa cum rezulta din procesul verbal incheia, fapta ar fi fost savarsita de petent pe DN17 in localitatea Prundu-Bargaului, neindicandu-se un reper exact al locului in conditiile in care marcajele in aceasta localitate alterneaza.
Cum, cele consemnate in procesul verbal nu pot fi coroborate cu alte probe care sa convinga instanta ca procesul - verbal este temeinic si legal, existand un dubiu cu privire locul exact al savarsirii faptei, coroborat si cu declaratiile martorului audiat in cauza, dubiu care profita petentului, s-a dispus anularea procesului verbal de constatare a contraventiei mentionat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs IPJ Bistrita-Nasaud.
Tribunalul, examinand in baza prevederilor art.304 si art.3041 Cod procedura civila hotararea atacata, atat prin prisma motivelor de recurs invocate cat si din oficiu, constata ca aceasta este temeinica si legala, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a sentintei.
In mod judicios a retinut prima instanta nelegalitatea procesului-verbal atacat, determinata de neindicarea unui reper exact al locului savarsirii pretinsei fapte contraventionale imputate petentului intimat, in conditiile in care marcajele alterneaza in localitatea mentionata in actul constatator.
Astfel, din interpretarea logico-gramaticala a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rezulta cerinta ca organul constatator sa realizeze o descriere in concret a contraventiei, cu specificarea tuturor circumstantelor de natura a imprima faptei acest caracter. Cerinta este imperativa, intrucat ratiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instantei cercetarea legalitatii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea incadrarii juridice pe care acestea au primit-o si a justetei sanctiunii aplicate. Incalcarea acestei obligatii atrage, pe de o parte, nelegalitatea actului in raport de dispozitiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 modificata si aprobata prin Legea nr. 180/2002, iar pe de alta parte, da nastere unui dubiu rezonabil in favoarea persoanei sanctionate, cu privire la temeinicia sanctiunii.
Argumentele prezentate de recurenta cu privire la valoarea probatorie a procesului-verbal incheiat ca urmare a constatarii faptei in mod direct de catre agentul constatator sunt corecte, insa lipsite de relevanta in speta de fata cata vreme instanta constata vicii de natura a afecta legalitatea procesului-verbal in discutie. Or, de invocata prezumtie relativa de veridicitate poate beneficia doar procesul-verbal intocmit in conditii de respectare a tuturor conditiilor de legalitate impuse de OG nr. 2/2001, aceasta prezumtie vizand in exclusivitate aspecte de temeinicie a actului constatator (constatarile directe, personale ale agentului constatator atestand, pana la proba contrara, savarsirea faptei imputate) si nicidecum aspecte de legalitate, intrunirea exigentelor legii fiind imperios necesar a rezulta din insusi continutul procesului-verbal intocmit.
Asadar, pentru considerentele expuse, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmeaza sa respinga, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Politie al judetului Bistrita-Nasaud, in cauza nefiind incidente nici alte motive de nulitate absoluta care sa poata fi invocate si din oficiu de instanta conform art. 3041 Cod procedura civila, de natura a afecta valabilitatea sentintei recurate.