Interpretarea prevederilor „vechime in munca” conform legislatiei anterioare – Legea nr. 19/2000. Alcatuirea stagiului de cotizare. - art. 9 din Legea nr. 1/1970, art. 20 din Legea nr. 3/1977, art. 178 din Legea nr. 263/2010. Decizie nr. 831/Ap din data de 19.11.2014
pronunțată de Curtea de Apel Brasov

Constata ca prin sentinta civila nr. 721/21 iunie 2014, Tribunalul Covasna a respins exceptia prematuritatii introducerii actiunii.
A admis cererea formulata de reclamanta F.K., in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii C. si a anulat decizia cu nr. 33718 din 21.01.2014 emisa de parata.
A obligat parata la admiterea cererii reclamantei de stabilire a pensiei pentru limita de varsta.
A obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr. de mai sus, reclamanta F.K. a chemat in judecata pe parata CASA JUDETEANA DE PENSII C., solicitand instantei sa dispuna:
- anularea deciziei cu nr. 33718 din 21.01.2014 emisa de parata;
- obligarea paratei la admiterea cererii reclamantei de stabilire a pensiei pentru limita de varsta;
- obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Prematuritatea introducerii actiunii nu poate fi retinuta in speta, pentru a paraliza un demers judiciar al persoanei careia nu i s-a raspuns de catre organul de pensii la o cerere privind drepturile de pensie (desi termenul legal pentru solutionarea contestatiei expirase), caci o atare interpretare nu este conforma prevederilor Legii nr. 263/2010 si ar conduce la incalcarea accesului liber la justitie.
Tribunalul a retinut prevederile art. 137 din Legea nr. 10/1972 (Codul muncii in vigoare pe perioada 18.02.1985 - 01.01.1990):
(1) Timpul cat o persoana a desfasurat activitate pe baza unui contract de munca constituie vechime in munca. De asemenea, constituie vechime in munca si alte perioade de timp prevazute de lege.
(2) Conditiile in care o persoana incadrata are vechime in munca, vechime neintrerupta in munca, vechime neintrerupta in aceeasi unitate, vechime in functie, meserie sau profesie, precum si modul de calcul al acestora, sunt stabilite de lege, iar dovada se face cu carnetul de munca si cu alte acte sau mijloace de dovada, in conditiile legii.
Din carnetul de munca al reclamantei rezulta ca aceasta a fost angajata la C.A.P. B.M. incepand din 01.09.1973 (fila 21). In perioada 18.02.1985-01.01.1990 reclamanta a avut intrerupta activitatea pentru cresterea copilului sub 7 ani, conform Legii nr. 1/1970, astfel cum se mentioneaza la pozitiile 9, 10 din carnetul de munca (fila 22). Partea reclamanta si-a reluat activitatea, la aceeasi unitate, anterior expirarii termenului motivului pentru care nu a mai lucrat (cand copilul sau avea 5 ani).
Potrivit art. 9 din Legea nr. 1/1970:
Salariatul cu contract de munca pe durata nedeterminata, care s-a incadrat in termen de 90 de zile de la incetarea motivului pentru care nu a mai lucrat, beneficiaza de vechime neintrerupta in aceeasi unitate in urmatoarele cazuri: (literele a-k).
In aceleasi conditii beneficiaza de vechime neintrerupta in aceeasi unitate salariata care a incetat activitatea fiind gravida sau pentru a-si creste un copil pana la implinirea varstei de 7 ani.
Normele mai sus citate au caracter special, fiind aplicabile spetei si perioadei de timp 18.02.1985-01.01.1990, cand reclamanta a avut activitatea intrerupta pentru cresterea copilului sub 7 ani. Aceasta perioada de timp constituie pentru reclamanta, in baza normelor legale indicate, vechime neintrerupta in munca.
Instanta apreciaza ca perioada 18.02.1985-01.01.1990 ce intra in sfera reglementarii art. 9 alin. 2 si art. 10 din Legea nr. 1/1970 ca vechime neintrerupta in munca, constituie stagiu de cotizare pentru reclamanta, astfel incat, aceasta indeplineste cumulativ conditiile pentru a putea beneficia de pensie pentru limita de varsta.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen, motivat, intimata Casa Judeteana de Pensii C., solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei de fond in sensul respingerii cererii reclamantei F.K., criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia nr. 33718/21.01.2014 s-a respins cererea intimatei, inregistrate sub nr. 33718/13.09.2013, privind inscrierea acesteia la pensie pentru limita de varsta, intrucat nu sunt indeplinite, cumulativ, conditiile privind varsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare prevazute in art. 52 si 53 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 5 la lege.
Intimata fiind nascuta in data de 14.01.1954, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 5 la legea aratata, poate sa se pensioneze pentru limita de varsta cu conditia indeplinirii, cumulative, atat a varstei standard de pensionare de 59 de ani si 8 luni cat si a stagiului minim de cotizare de 14 ani si 4 luni.
Asa cum se poate observa din decizia contestata, intimata in momentul depunerii cererii - 13 septembrie 2013 - are ca varsta standard de pensionare de 59 de ani si 7 luni, iar stagiul total de cotizare realizat este de 12 ani si 4 luni, fapt care atesta neindeplinirea conditiilor prevazute in art. 52 si 53 din legea amintita.
Hotararea instantei de fond este gresita in privinta asimilarii ca stagiu de cotizare a perioadei pentru care aceasta si-a intrerupt activitatea pentru cresterea copilului pana la varsta de 7 ani, cuprinse intre 18.02.1985-01.01.1990, nu intra in calculul vechimii in munca, conform actelor normative in vigoare la acea vreme.
Prevederile art. 3, art. 9 si art. 20 din Legea nr. 3/1977, in vigoare la aceea vreme, au fost total ignorate de instanta de fond, insa aceste prevederi arata in mod clar care sunt perioadele care intra la calculul vechimii in munca pana la aparitia Legii nr. 19/2000, in vigoare de la 1 aprilie 2001, situatia intimatei neincadrandu-se la nici una dintre aceste situatii.
Imprejurarea ca notiunea de vechime in munca este diferita de cea de vechime neintrerupta in aceeasi unitate este relevata de dispozitiile art. 137 din Legea nr. 10/1972 (Codul muncii), care prevede urmatoarele tipuri de vechime: vechime in munca, vechime neintrerupta in munca, vechime neintrerupta in aceeasi unitate, vechime in functie, meserie sau profesie, text de lege in vigoare in intervalul solicitat de catre intimata.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 12 din Legea nr. 1/1970 care cuprinde beneficiile vechimii neintrerupte in aceeasi unitate, de unde rezulta concluzia ca fiecare categorie de vechime confera drepturi distincte.
Asadar, drepturile conferite de vechimea neintrerupta, potrivit Legii nr. 1/1970 sunt distincte fata de vechime in munca.
Avand in vedere cele expuse, precum si faptul ca perioada asa de lunga de intrerupere a activitatii pentru ingrijirea copilului, cum este si in cazul intimatei, nu constituie vechime in munca, fiind exagerat a se sustine ca cei 4 ani, 10 luni si 13 zile ar putea constitui vechime in munca utila la pensie, timp in care intimata a avut contractul de munca intrerupt/suspendat, deci, in mod evident nu au fost achitate contributiile la asigurari sociale.
Intimata reclamanta F.K. a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului.
Analizand apelul formulat, instanta constata ca nu este fondat.
In mod eronat apelanta se raporteaza la prevederile art. 3, 9, 20 din Legea nr. 3/1977, pe motiv ca era legea in vigoare la acea vreme, respectiv in perioada 18 februarie 1985 – 1 ianuarie 1990.
Apelanta considera ca potrivit art. 20 din Legea nr. 3/1977, timpul cat a intrerupt activitatea persoana in cauza, pentru ingrijirea copiilor pana la 6 ani, nu intra in calculul vechimii in munca, intrucat in aceasta perioada intimata nu a fost retribuita si nu au fost depuse contributiile prevazute de lege.
Prevederile Legii nr. 1/1970 (organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat), sunt dispozitii speciale in raport de Legea nr. 3/1977, privitoare la pensiile de asigurari sociale de stat.
In speta, sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 263/2010, pentru stabilirea drepturilor de pensie si nu prevederile Legii nr. 3/1977, deoarece, potrivit art. 178 din Legea nr. 263/2010 dreptul la pensie se stabileste in raport cu legea in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
Contestatoarei i s-a deschis dreptul la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010, cererea fiind formulata dupa aparitia acesteia, la 3 septembrie 2013, iar motivul initial al respingerii cererii de pensionar l-a constituit neindeplinirea stagiului minim necesar, de 14 ani si 4 luni, conform mentiunii din finalul deciziei nr. 33718/21.01.2014.
In ceea ce priveste aplicarea prevederilor art. 9 si 10 din Legea nr. 1/1970, sustinerile intimatei contestatoare din intampinare sunt fondate. Aceasta era legea speciala aplicabila in perioada in care aceasta si-a incetat activitatea pentru cresterea copilului in varsta de pana la 7 ani, fiind vorba de un interval de timp de 4 ani, 11 luni si 19 zile (18 februarie 1985 – 1 ianuarie 1990).
In baza art. 9 alin. 2 din Legea nr. 1/1970 „beneficiaza de vechime neintrerupta in aceeasi unitate, salariata care a incetat activitatea, fiind gravida sau pentru a-si creste un copil pana la implinirea varstei de 7 ani”, daca s-a incadrat in termen de 90 de zile de la incetarea motivului pentru care nu a mai lucrat. In speta, contestatoarea, desi avea posibilitatea sa-si inceteze activitatea pana cand copilul sau implinea 7 ani, iar de la acel moment curgeau cele 90 de zile pentru reluarea activitatii la acelasi angajator, s-a intors la munca dupa aproximativ 4 ani, cand copilul avea aproximativ 5 ani.
Asadar, termenul de 90 de zile prevazut de art. 9 alin. 1 raportat la art. 9 alin. 2 din Legea nr. 1/1970 nici nu se epuizase.
Distinctia pe care o face apelanta cu privire la termenii „vechime in munca” si „vechime neintrerupta” nu se justifica in cauza, fata de prevederile exprese ale art. 10 alin. 1 lit. a din Legea nr. 1/1970, care stipuleaza ca perioada in care salariata si-a incetat activitatea pentru a-si creste copilul pana la implinirea varstei de 7 ani, constituie vechime in munca, neintrerupta. O dispozitie similara este si in art. 16 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, care prevede ca vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la 1 aprilie 2001, constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii.
Chiar daca in aceasta perioada contestatoarea nu a lucrat, deci nu a avut contributii la fondul asigurarilor sociale, conform legislatiei vremii, in baza art. 164 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, legea aplicabila la data cererii de pensionare, pentru perioada necontributiva care, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au constituit vechime in munca, utila la pensie, la determinarea punctajului lunar al persoanei se utilizeaza salariul minim pe economie, brut sau net, dupa caz sau salariul de baza minim brut pe tara din perioadele respective.
In consecinta, in raport cu dispozitiile legale mai sus citate, este concretizat dreptul contestatoarei de a-i fi valorificata ca vechime in munca, respectiv stagiu de cotizare si perioada 18 februarie 1985 – 1 ianuarie 1990.
In aceste conditii se observa ca la data formularii cererii de pensionare, prin valorificarea si a acestei perioade ca stagiu de cotizare (18 februarie 1985 – 1 ianuarie 1990) contestatoarea indeplinea conditiile pentru pensie de limita de varsta atat ca stagiu de cotizare de minim 14 ani si 4 luni cum sustine apelanta dar si ca varsta standard de pensionare de 59 de ani si 8 luni.
Pentru toate aceste considerente, cu opinie majoritara, va fi respins apelul si va fi pastrata sentinta atacata.