Interpretarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 335/2007, legea camerelor de comert din Romania prin care se prevede in mod imperativ interdictia de a se utiliza denumirea de „camera de comert”, de catre alte organizatii decat cele constituite cu respecta Decizie nr. 887/R din data de 24.04.2013
pronunțată de Curtea de Apel Brasov

Constata ca prin sentinta civila nr. 83/Ap/13.03.2012, Tribunalul Brasov a respins apelul declarat de catre apelanta CCIR impotriva sentintei civile nr.12244/26.10.2011 a Judecatoriei Brasov, pe care a pastrat-o, obligand apelanta la plata catre intimata A C.C.I.T.R.R. B a sumei de 2.175 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Raportat la prevederile art. 3 din legea nr. 335/2007 prin care se interzice folosirea denumirii de „camera de comert” de catre alte organizatii decat cele constituite in baza acestei legi, tribunalul a constatat ca in mod corect prima instanta a respins cererea de chemare in judecata in temeiul principiilor de aplicare a legii civile in timp, intrucat nu se invoca si nu s-a dovedit in speta ca asociatia intimata a fost infiintata cu incalcarea normelor de drept aflate in vigoare la momentul respectiv. Legea nr.335/2007 este un act normativ ulterior, care produce efecte doar pentru viitor si nu poate modifica un fapt juridic consumat integral la data aparitiei sale, respectiv faptul constituirii asociatiei intimate si al inregistrarii sale in registrul special (din dispozitia unei instante de judecata ce a verificat indeplinirea conditiilor instituite de lege pentru acest demers).
Prin legea noua se poate reglementa conduita unei persoane juridice constituie anterior, se pot pune in sarcina acesteia noi obligatii, insa doar referitor la activitatea sa ulterioara, la raporturi, acte si fapte juridice ce ar urma sa apara ulterior intrarii sale in vigoare.
Solutia adoptata de catre prima instanta este sustinuta, pe langa cele de mai sus, de argumente logice impuse de analiza si interpretarea comparativa a normelor legale anterior citate.
Intimata nu foloseste denumirea „camera de comert si industrie”, ci doar sintagma respectiva in cadrul denumirii. Aceasta din urma este in final diferita si cuprinde mentiunea expresa de „asociatie”.
In fine, nu se prevede in cuprinsul Legii nr.335/2007 obligatia persoanei juridice care are cuprinsa in denumire sintagma „camera de comert si industrie” de a-si modifica denumirea, sub o oarecare sanctiune si nici o alta obligatie, astfel dupa cum se prezinta situatia in ceea ce priveste Legea nr.183/2004, indicata pentru similitudine de situatie de catre apelanta. Respectiva lege impune entitatilor carora li se adreseaza si care au fost inmatriculate anterior intrarii sale in vigoare efectuarea anumitor demersuri pentru pastrarea denumirii ce cuprinde anumite cuvinte sau sintagme, pentru folosirea carora este nevoie de acordul scris al Secretariatului General al Guvernului sau al prefectului.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C C I R, iar prin motivele de recurs, intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 cod procedura civila, solutia atacata este criticata pentru gresita interpretare a prevederilor legale aplicabile, precum si a principiilor privind neretroactivitatea si aplicarea imediata a legii civile noi. Astfel, in opinia recurentei, instantele de fond au nesocotit principiul aplicarii imediate a legii civile noi in sensul ca, prin solutia atacata au fost ignorate prevederile imperative ale art. 3 din legea nr. 335/2007 prin care se interzice folosirea denumirii de „camera de comert” de catre alte organizatii decat cele constituite in baza acestei legi.
Intimata parata A CCITRR nu a formulat intampinare iar prin concluziile puse odata cu dezbaterile pe fond asupra cauzei a solicitat respingerea recursului pentru considerentele avute in vedere de catre primele instante.
Recursul este fondat.
Hotararea instantei de fond, mentinuta in apel, este data cu aplicarea gresita a prevederilor Legii nr. 335/2007, legea camerelor de comert din Romania, si cu interpretarea eronata a principiului neretroactivitatii legii civile.
Astfel, prin art. 3 din Legea nr. 335/2007, se prevedea in mod imperativ interdictia de a se utiliza denumirea de „camera de comert”, de catre alte organizatii decat cele constituite cu respectarea prevederilor acestei legi.
Totodata, prin dispozitiile art. II din Legea nr. 39/2011, de modificare a Legii nr. 335/2007, se prevede obligatia camerelor bilateral constituite in temeiul OG nr. 26/2000 de a prezenta Camerei de Comert si Industrie a Romaniei toate documentele care sa ateste indeplinirea conditiilor de organizare si functionare prevazute de Legea nr. 335/2007, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a acestei legi.
In aplicarea acestor noi prevederi legale, imperative, reclamanta a notificat parata (fila 5 din dosarul de fond) punandu-i in vedere obligatia de a renunta la sintagma „Camera de Comert, Industrie” , insa parata nu a prezentat documentele care sa ateste indeplinirea conditiilor Legii nr. 335/2007.
Desi parata a dobandit personalitate juridica anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor Legii nr. 335/2007, in baza art. 49 din acest act normativ avea obligatia de a-si schimba statutele proprii, corespunzator dispozitiilor legii, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a acesteia.
Respectarea prevederilor imperative a art. 46 si 49 din Legea nr. 305/2007 si ale art. II din Legea nr. 39/2011, nu aduce atingere principiului neretroactivitatii legii civile, intrucat prin aceasta lege se modifica, pentru viitor o stare de drept nascuta anterior, respectiv parata este obligata sa-si modifice denumirea doar pentru viitor, pentru a putea face aplicabila legea noua si a inlatura supravietuirea legii vechi.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 cod procedura civila, recursul reclamantei va fi admis, iar actiunea reclamantei va fi admisa in parte, in sensul obligarii paratei la inlaturarea din denumirea asociatiei a sintagmei „Camera de Comert”, respingandu-se cererea de inlaturare din denumirea asociatiei a cuvantului „industrie” , intrucat prevederile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 305/2007 nu se refera la acest cuvant.
Va fi respinsa si cererea de acordare de daune cominatorii, intrucat, potrivit art. 5803 cod procedura civila si a deciziei nr. 3/2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in cadrul recursului in interesul legii, amenda civila prevazuta de acest text de lege poate fi aplicata debitorului unei obligatii cu caracter personal, doar in cadrul procedurii executionale.
In baza art. 274 cod procedura civila, intimata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata partiale, proportional pretentiilor admise, reprezentand taxele de timbru aferente acestor pretentii.