Drept civil.
Decizie civila
Fond funciar.
In cauza nu exista niciun motiv care sa determine revocarea dreptului de administrare si de folosinta al paratilor MIRA si ISU asupra terenului in litigiu, iar faptul ca acest teren face parte din domeniul public de interes national, potrivit Legii nr. 213/1998, fiind destinat nevoilor fortelor armate si ca prevederile art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005 nu constituie temei pentru revocarea dreptului de administrare si de folosinta al paratilor.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 222/2008, nepublicata)
Prin sentinta civila nr. 4531 din 20.12.2007 pronuntata de Judecatoria Bistrita s-a respins ca nefondata actiunea civila formulata de reclamanta C.D.M. impotriva paratilor M.A.I., Statul Roman, prin M.F.P., I.S.U., Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrita-Nasaud, Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale.
Impotriva sentintei expuse a declarat recurs reclamanta.
Recursul declarat in cauza este nefondat.
In mod corect instanta de fond a respins actiunea reclamantei, retinand ca in cauza nu exista niciun motiv care sa determine revocarea dreptului de administrare si de folosinta al paratilor MIRA si ISU asupra terenului in litigiu, faptul ca acest teren face parte din domeniul public de interes national, potrivit Legii nr. 213/1998, fiind destinat nevoilor fortelor armate si ca prevederile art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005 nu constituie temei pentru revocarea dreptului de administrare si de folosinta al paratilor.
Verificand dosarele pe care recurenta le-a avut si le are pe rolul instantelor cu privire la suprafata de 0,87 ha pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, se constata ca prin Hotararea Comisiei Judetene Bistrita-Nasaud nr. 359/2000 s-a admis contestatia petentei C. D. M. impotriva propunerii Comisiei municipale Bistrita de validare a reconstituirii dreptului de proprietate a acesteia pentru suprafata de 0,87 ha prin inscrierea pe anexa 49 si s-a dispus atribuirea in natura a acestei suprafete in Ratul Crainimat. Impotriva Hotararii nr. 359/2000 a formulat plangere in termen Comisia Municipala Bistrita, plangere ce a format obiectul dosarului initial nr. 8364/2000 al Judecatoriei Bistrita. Urmare a parcurgerii succesive a mai multor cicluri procesuale cauza a fost reinregistrata sub mai multe numere de dosar. In aceste dosare s-a retinut ca terenul cu privire la care recurentei i se reconstituie dreptul de proprietate provine de la antecesorul acesteia D. V., care a fost improprietarit in baza Legii nr. 187/1945, iar ulterior a fost radiat, motiv pentru care potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000 terenul respectiv se va acorda in limita suprafetelor disponibile sau despagubiri, considerent pentru care Hotararea nr. 359/2000 a fost anulata prin sentinta civila nr. 3868/2005.
S-a constatat ca terenul indicat si pretins de recurenta a fi atribuit in natura (deoarece cel al antecesorului a fost reconstituit altor persoane fizice), este in proprietatea Statului Roman, transmis in baza Decretului nr. 409/1955 in administrarea Ministerului Administratiei si Internelor si in folosinta Grupului de Pompieri Bistrita prin Ordinului nr. 60/1980 al Ministerului Agriculturii. In prezent Grupul de Pompieri Bistrita a devenit Inspectoratul Teritorial pentru Situatii de Urgenta Bistrita-Nasaud.
Potrivit actelor de la dosar rezulta ca prin Ordinul nr. 69 din 7.04.1980 al Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare s-a transmis din administrarea IAS Bistrita suprafata de l5 ha in administrarea unitatilor Ministerului Administratiei si Internelor, sens in care s-au incheiat doua protocoale comune cu nr. 249.152/31.07.1985; 25903/29.07.1985 si nr. 249168/23.06.1986; 6347/FG/4.07.1986 si procesul verbal de predare preluare din 4.XI.1986 dintre IAS Bistrita si Grupul de pompieri Bistrita, prin care terenul respectiv a fost preluat in folosinta de Grupul de Pompieri, fiind si in prezent in folosinta acestuia, astfel cum rezulta din expertiza tehnica topografica efectuate de expertul P. I.
La data transmiterii terenului in administrarea Ministerului Administratiei si Internelor prin Ordinul nr. 69/1980 era in vigoare Decretul nr. 409/1955, terenul fiind intrat in proprietatea Statului Roman, iar aceasta transmitere s-a efectuat cu respectarea dispozitiilor art. 1 lit. a, art. 2 din actul normativ citat prin ordin al conducatorilor institutiilor centrale de stat, respectiv al ministrilor celor doua ministere care au transmis, respectiv preluat bunul. In speta, nu era nevoie de o hotarare a Consiliului de Ministri, deoarece nu erau incidente dispozitiile art. 7 din Decretul nr. 409/1955 transmiterea nefacandu-se catre o gospodarie agricola colectiva, stiut fiindca aceste entitati detineau altfel de proprietate decat cea de stat.
Din acest punct de vedere Ordinul nr. 69/1980 si protocoalele incheiate sunt legale, ele fiind supuse reglementarilor legale in vigoare la data emiterii lor potrivit principiului "tempus regit actum", in speta nefiind aplicabile dispozitiile art. 12 din Legea nr. 213/1998, prevederi care se aplica numai raporturilor juridice create dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 213/1998, actul normativ neproducandu-si efecte retroactiv.
In cauza nu sunt incidente nici dispozitiile art. 34 din Legea nr. 1/2000, asa cum corect a retinut instanta de fond deoarece in prezent terenul este supus prevederilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 121/1996, text potrivit caruia imobilele, cladirile si terenurile detinute de unitatile Corpului de Pompieri sunt proprietate a statului. Aceste imobile sunt definitive, ca formand domeniul public al Statului si de anexa l pct. 29 din Legea nr. 213/1998, iar pe de alta parte, recurenta nu este mostenitoarea fostului sau fostilor proprietari tabulari ai terenului in speta, teren identificat ca fiind inscris in CF 2054 si 2820 Bistrita avand ca fosti proprietari tabulari pe H. I. si R. I., care nu au nicio legatura cu petenta, nefiind antecesorii acesteia.
Analizand sentinta si prin prisma dispozitiilor art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997, instanta apreciaza ca aceasta este legala si temeinica.
Potrivit art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 actele administrative prin care au fost trecute in domeniul public sau privat al statului sau al localitatilor terenuri pentru care s-au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privata isi suspenda efectele pana la solutionarea cererii de catre comisiile de fond funciar. Din modul de redactare a textului aratat se desprinde concluzia ca acesta priveste acte de administrare emise dupa aparitia Legii nr. 18/1991, lege care introduce notiunile de domeniu public si privat al statului si al localitatilor, cand s-au declansat procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate privata, si cand in mod evident actele de administrare la care se refera textul pot prejudicia intr-un fel sau altul persoanele indreptatite.
In speta, actele de administrare atacate sunt anterioare, din anul 1980, ele producandu-si efectele cu mult inainte de aparitia Legii nr. 18/1991.
Avand in vedere considerentele expuse urmeaza ca potrivit art. 312 C. proc. civ, sa se respinga ca nefondat recursul declarat in cauza si sa se mentina ca temeinica si legala sentinta atacata (judecator Redl Elvira).