Legea nr.85/2006 art.25 lit."b", art.46, art.49
Legiuitorul distinge intre inceperea procedurii si deschiderea acesteia, si care reprezinta momente procedurale deosebite deoarece, pentru deschiderea procedurii, este necesara pronuntarea unei hotarari de catre judecatorul sindic in sarcina caruia legiuitorul reglementeaza in mod distinct anumite atributii, pentru ca, in referire la cererea introductiva sa se fi facut mentiuni referitoare la persoanele ce pot solicita luarea unei astfel de masuri.
Hotararea de deschidere a procedurii, pronuntata de judecatorul sindic, apare ca fiind o hotarare atributiva (constitutiva) intrucat prin ea se creeaza o situatie noua pentru comerciantul debitor, aflat in incetare de plati, producandu-se o serie de efecte.
Principalele efecte ale deschiderii procedurii sunt atat efecte de natura patrimoniala, cat si de natura nepatrimoniala, vizand, deci, fie patrimoniul debitorului, fie persoana acestuia.
In speta, se are in vedere efectuarea unor operatiuni de stornare, la data la care erau in vigoare dispozitiile art. 50 din Legea nr.64/1995, iar emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu incalcarea art.49 alin.1 din acelasi act normativ care statueaza ca "in afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule".
Cu alte cuvinte, debitorul nu pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, dar nu va mai putea sa le administreze si sa dispuna de ele, interdictie ce prezinta, aparent, caracteristicile unei incapacitati legale speciale.
Dupa deschiderea procedurii insolventei, toate actele si operatiunile efectuate de debitor sunt supuse autorizarii judecatorului sindic, incalcarea acestei conditii determinand aplicarea sanctiunii nulitatii absolute, sustinere ce se bazeaza atat pe exprimarea categorica si imperativa a normei sus-citate (art.49), cat si pe caracterul concursual si egalitar al procedurii.
In principal, potrivit art.50 din Legea nr.64/1995, deschiderea procedurii determina ridicarea dreptului de administrare a debitorului, constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea, daca nu si-a declarat, in conditiile art.3, sau dupa caz, ale art.39, intentia de reorganizare.
Desesizarea debitorului de bunurile sale si ridicarea dreptului de a-si administra afacerea, reprezinta un efect traditional al procedurii falimentului, singurele exceptii pentru salvgardarea actelor fiind autorizarea judecatorului sindic si continuarea desfasurarii activitatii curente in conformitate cu art.49 din lege.
In contextul continutului textelor de lege sus-comentate, dupa data deschiderii procedurii insolventei, toate actele si operatiunile ulterioare sunt supuse autorizarii judecatorului sindic, iar incalcarea acestei conditii determina constatarea intervenirii nulitatii absolute, sustinere ce se bazeaza pe exprimarea categorica si imperativa a normei cuprinse in continutul art.46 din lege.
Pentru a preveni incalcarea obligatiei referitoare la autorizarea judecatorului sindic si pentru ca acesta sa aiba controlul gestiunii averii debitorului, este necesar a se intocmi si a se pastra o lista cu toate operatiunile facute, deoarece, nulitatea poate fi dispusa din oficiu de judecatorul sindic.
Acest efect se produce de drept, ex lege, fara sa fie necesara vreo cerere a creditorilor sau a altei persoane si nici pronuntarea unei hotarari de catre judecatorul sindic in acest sens, atat timp cat, ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, inseamna pierderea dreptului de a initia, perfecta si executa operatiuni comerciale, chiar daca acestea nu privesc, in mod direct, bunurile din averea sa. Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.5/COM din 23.12.2005, reclamanta SC A.C. SA prin lichidator SC S. SRL a solicitat in contradictoriu cu S.A. W.C. sa se constate nulitatea absoluta a facturilor fiscale nr.2927216 din 30.06.2005 si nr.2927217 din 30.06.2005; in subsidiar reclamanta a cerut anularea acelorasi facturi fiscale.
Motivand actiunea reclamanta a aratat ca, la data de 30.06.2005 SC A.C. SA prin organele sale de conducere a emis doua facturi fiscale - 2927216 si 2927217 - prin care au fost stornate facturile fiscale nr.8844460 si 8844466 din 31.12.2003, stingandu-se in acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al S.A W.C.
Aceasta operatiune este lovita de nulitate in conditiile art.49 din Legea nr.64/1995, sustine reclamanta urmare a lipsei totale a consimtamantului si incalcarii ordinii publice, in speta urmand a se retine frauda la lege.
Prin intampinare, parata a apreciat actiunea ca inadmisibila, invederand ca sanctiunea nulitatii nu poate privi decat operatiunile juridice - intelese ca acte de drept civil - iar nu facturile, ce reprezinta doar formulare de uz contabil in acceptiunea H.G. nr.831/1997.
Se subliniaza si faptul ca cele doua facturi din data de 31.12.2003 au fost emise din eroare, atat timp cat nu a beneficiat de prestarea vreunui serviciu ori de livrarea unui bun, atat timp cat, demersurile de stornare a facturilor s-au materializat la 30.06.2005, fara a exista o intentie de frauda la intocmirea lor.
Invedereaza parata ca, celelalte sustineri ale reclamantei - referitoare la lipsa totala a consimtamantului, incalcarea ordinii publice si frauda la lege nu sunt dovedite, impunandu-se respingerea actiunii ca nefondata.
Prin note scrise, la data de 01.03.2006 reclamanta a aratat ca obiectul cererii sale il constituie constatarea nulitatii absolute a operatiunii de stornare a sumei de 260.921,22 lei, precum si a actelor aferente acesteia.
Formuland la randul sau note scrise, depuse la dosar la data de 29.03.2006 parata a inteles a invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
Prin sentinta civila nr.1391/COM/31.03.2006, Tribunalul Constanta - Sectia comerciala pronuntata in dosar nr.5/COM/03.01.2006, a admis exceptia invocata de parata procedand la respingerea actiunii ca fiind promovata de o persoana lipsita de legitimare procesuala activa.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs SC A.C. SA prin lichidator SC S. SRL, ce a fost admis de Curtea de Apel Constanta prin Decizia nr.283/COM/22.06.2006 pronuntata in dosar nr.416/COM/24.05.2006, instanta de control judiciar dispunand casarea hotararii si trimiterea pricinii pentru continuarea judecatii Tribunalului Constanta, apreciind ca reclamanta se legitimeaza procesual activ in speta, fata de dispozitiile cuprinse in art.58 cu referire la art.74 din Legea nr.64/1995.
Dupa casare, cauza a fost inregistrata sub nr.7724/COM/2006, fiind solutionata prin sentinta civila nr.2030/COM/04.04.2007 in sensul admiterii actiunii si constatarii nulitatii operatiunii de stornare realizata prin emiterea facturilor fiscale nr.2927216 si nr.2927217din 30.06.2005.
Pentru a aprecia de aceasta maniera, prima instanta a retinut in esenta ca, prin incheierea nr.21/COM/10.01.2005 pronuntata de judecatorul sindic in dosarul 5851/COM/2004 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului - in conditiile Legii nr.64/1995 - impotriva debitorului SC A.C. SA, iar prin incheierea nr.2930/COM/10.10.2005 s-a hotarat trecerea societatii in faliment; la data de 30.06.2005 organele de conducere ale debitorului supus procedurii de insolventa au emis alte doua facturi fiscale - 2927216 si 2927217 - prin care au fost stornate facturile din 31.12.2003, stingandu-se in acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al SA W.C.
Retine instanta ca, la data efectuarii operatiunii de stornare erau in vigoare dispozitiile Legii nr.64/1995 (republicata in 2004), care prevedeau la art.50 ca, deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea - daca acesta nu si-a declarat, in conditiile art.33 alin.(1) lit."g") sau, dupa caz, ale art.39, intentia de reorganizare.
Se constata ca textul are incidenta in speta, intrucat debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare, imprejurare statuata explicit si in incheierea de trecere la faliment.
Emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu incalcarea art.49 alin.1 din acelasi act normativ - in afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Se apreciaza de catre instanta de fond ca, legea instituie astfel, un caz de nulitate absoluta si expresa care nu mai impune cercetarea raportului fundamental dintre partile cu privire la care se refera actul sau operatiunea desfiintate retroactiv.
Or, in masura in care operatiunea de stornare s-a efectuat ulterior datei deschiderii procedurii, ea este lovita de nulitate absoluta, indiferent de atitudinea subiectiva a emitentului inscrisurilor.
Impotriva hotararii tribunalului a formulat apel parata SA W.C., cauza fiind inregistrata sub nr.4330/118/2006 al Curtii de Apel Constanta, solicitand schimbarea in tot a acesteia, cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata ca nefondata, apreciind-o nelegala si netemeinica atat in ceea ce priveste solutionarea exceptiilor, cat si in ceea ce priveste solutia pronuntata pe fondul cauzei.
In motivarea apelului s-a aratat ca, in raport de dispozitiilor art.85 din Legea nr.85/2006, calitatea procesuala activa ii apartine doar SC S. SRL in calitate de lichidator SC A.C. SA, iar in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, apelanta a considerat ca solutia este gresita intrucat nulitatea este o sanctiune civila care lipseste un act juridic de efectele sale si nu are in vedere un fapt juridic.
Pe fondul cauzei apelanta a considerat ca instanta nu a analizat sustinerile paratei probate prin inscrisurile depuse la dosar, ci doar a constatat ca emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu incalcarea art.49 alin.1 din Legea nr.64/1994. Reclamanta nu a aprobat existenta caracterului fraudulos al actului de stornare, drept pentru care instanta nu putea sa dea curs solicitarii sale, nesustinuta de probe pertinente.
La data de 12.09.2007, Curtea, din oficiu, pune in discutia partilor competenta materiala a instantei de fond in solutionarea litigiului, astfel ca prin decizia civila nr.191/12.09.2007, pronuntata in dosarul nr.4330/118/2006, se admite apelul, cu consecinta desfiintarii hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea respectarii normelor de competenta prevazute de Legea nr.85/2006.
Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta retine in esenta ca, procedura insolventei este o procedura de executare silita unitara, colectiva si egalitara, iar normele care guverneaza desfasurarea unei astfel de proceduri sunt norme imperative, speciale si derogatorii de la dreptul comun.
Potrivit dispozitiilor art.6 din Legea nr.85/2006 "Toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art.8, sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecator sindic".
Retine instanta ca, din interpretarea sus-mentionatelor dispozitii legale rezulta ca, toate procesele si cererile de natura juridica aferente procedurii insolventei sunt de competenta tribunalului si sunt judecate de catre judecatorul sindic.
Imprejurarea ca anumite actiuni grevate pe Legea nr.85/2006 nu sunt cuprinse in mod expres in enumerarea de la art.11 din lege, nu face ca, in situatiile respective sa se aplice dreptul comun in ceea ce priveste competenta materiala de solutionare a cauzei si compunerea completului de judecata.
Se arata ca scopul legii este acela de a reglementa in mod unitar procedura insolventei si, bineinteles, de a da in competenta aceluiasi judecator atat supravegherea actelor si operatiunilor aferente procedurii, cat si solutionarea eventualelor incidente care intervin in cursul acesteia.
Astfel, dupa deschiderea procedurii insolventei, toate actele si operatiunile sunt supuse autorizarii judecatorului sindic, iar incalcarea acestei conditii este sanctionata cu nulitatea absoluta a tuturor actelor, operatiunilor si platilor efectuate, asa dupa cum rezulta din dispozitiile art.46 al.1 si al.2 din Legea nr.85/2006.
Fiind vorba de o nulitate absoluta, retine instanta ca, se deduce posibilitatea dispunerii din oficiu sau posibilitatea de a fi ceruta de oricare persoana interesata, ca urmare a consultarii listelor sau a luarii la cunostinta, pe orice cale, despre efectuarea operatiunilor, actelor si platilor cu incalcarea conditiilor prevazute de textul de lege sus-aratat.
Instanta concluzioneaza astfel ca toate actiunile intemeiate pe Legea nr.85/2006 trebuie sa primeasca acelasi tratament juridic, respectiv sa fie solutionate in mod unitar de judecatorul sindic, hotararile pronuntate avand calea de atac prevazuta de art.12 alin.1 din lege. Or, in speta, se constata ca hotararea a fost pronuntata de instanta de drept comun si nu de judecatorul sindic desemnat, motiv pentru care admitand apelul se dispune desfiintarea hotararii atacate cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Dupa casare cu trimitere, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.6094/118/2006, nemaifiind administrate probatorii suplimentare.
Prin sentinta civila nr.923/COM din 14.04.2008, Tribunalul Constanta - Sectia comerciala - judecator sindic admite cererea formulata de reclamanta SC A.C. SA, prin lichidator judiciar S. SPRL constatand nulitatea absoluta a operatiunii de stornare a facturilor fiscale nr.8844460 din 31.12.2003 emisa pentru suma de 166.805,1306 lei si nr.8844466/31.12.2003 emisa pentru suma de 94.116,0849 lei, operatiune realizata prin emiterea facturilor fiscale nr.2927216/30.06.2005, respectiv nr.2927217/30.06.2005.
Pentru a aprecia de aceasta maniera instanta retine, in esenta ca, falita SC A.C. SA a emis la 31.12.2003 doua facturi fiscale (respectiv 8844460 si 8844466) facturi fiscale care atesta existenta unor creante asupra paratei S.A WC in valoare de 166.805,1306 lei si 94.116,0849 lei insusite la plata prin semnatura.
Prin incheierea nr.21/COM/2005 pronuntata de judecatorul sindic in dosarul nr.5851/COM/2004 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului in conditiile Legii nr.64/1995 impotriva debitorului SC A.C. SA, iar in baza incheierii nr.2930/COM/2005 s-a hotarat trecerea societatii la faliment; ori la data de 30.06.2005 organele de conducere ale debitorului supus procedurii de insolventa au emis alte doua facturi fiscale 2927216 si 2927217 prin care au fost stornate facturile din 31.12.2003, stingandu-se in acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al SA W.C.
Retine instanta ca, la data efectuarii operatiunii de stornare erau in vigoare dispozitiile art.50 din Legea nr.64/1995, iar emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu incalcarea art.49 alin.1 din acelasi act normativ care statueaza ca "in afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule".
Deoarece legiuitorul a sanctionat incheierea unor operatiuni juridice care exced activitatilor curente a debitoarei cu nulitatea absoluta, retine instanta ca, este irelevanta sustinerea paratei precum ca, in cauza nu s-a probat frauda la lege, atat timp cat, legea instituie un caz de nulitate absoluta si expresa indiferent de elementul volitional.
Singurele exceptii pentru salvgardarea actelor fiind autorizarea judecatorului sindic si in cazul continuarii desfasurarii activitatii curente in conformitate cu art.49 din Lege.
Impotriva acestei sentinte, in termen, a declarat recurs S.A WC, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 (1) Cod pr.civila, cu urmatoarea motivatie, in esenta:
- instanta in mod gresit a trecut peste apararile societatii recurente, deoarece sanctiunea nulitatii nu poate privi un fapt juridic "lato senso", ci doar un act juridic;
- instanta nu a analizat sustinerile recurentei reclamante probate prin inscrisurile depuse la dosar, ci doar a constatat ca emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu incalcarea art.49 al.1 din Legea nr.64/1995, republicata;
Prin intampinare SC A.C. SA prin lichidator judiciar S. SPRL, solicita instantei respingerea recursului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei recurate, aratand ca, in speta, sunt aplicabile dispozitiile art.49 al.1 cu referire la art.50 din Legea nr.64/1995 republicata (art.46 al.1 cu referire la art.47 al.1 din Legea nr.85/2006) si nicidecum dispozitiile art.79 din Legea nr.85/2006.
Recursul este nefondat, urmand a fi respins, conform art.312 Cod pr.civila apreciaza Curtea, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
La data de 10.01.2005 Tribunalul Constanta - Sectia comerciala judecatorul sindic dispune prin incheierea de sedinta nr.21 pronuntata in dosar nr.5851/COM/2004, deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului in conditiile Legii nr.64/1995 impotriva debitorului SC A.C. SA.
Ulterior, prin incheierea de sedinta nr.2930/COM/10.10.2005 s-a hotarat trecerea societatii in faliment, pentru ca la data de 30.06.2005 organele de conducere ale debitorului supus procedurii de insolventa sa fi emis doua facturi fiscale 2927216 si 2927217 prin care au fost stornate facturile din 31.12.2003, stingandu-se in acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al S.A WC.
Sub aspect procesual, inregistrarea cererii introductive la tribunalul competent reprezinta imboldul initial care pune in miscare mecanismul procedural reglementat de Legea reorganizarii judiciare si a falimentului nr.64/1995 - in vigoare la data efectuarii operatiunii de stornare sus-mentionate - (Legea procedurii insolventei nr.85/2006 in vigoare la aceasta data).
Legiuitorul distinge insa intre inceperea procedurii si deschiderea procedurii, ce reprezinta momente procedurale deosebite deoarece, pentru deschiderea procedurii este necesara pronuntarea unei hotarari de catre judecatorul sindic in sarcina caruia legiuitorul reglementeaza in mod distinct anumite atributii, pentru ca, in referire la cererea introductiva sa se fi facut mentiuni referitoare la persoanele ce pot solicita luarea unei astfel de masuri.
Hotararea de deschidere a procedurii, pronuntata de judecatorul sindic, apare ca fiind o hotarare atributiva (constitutiva) intrucat prin ea se creeaza o situatie noua pentru comerciantul debitor, aflat in incetare de plati, producandu-se o serie de efecte.
Principalele efecte ale deschiderii procedurii sunt, atat efecte de natura patrimoniala, cat si de natura nepatrimoniala, vizand, deci, fie patrimoniul debitorului, fie persoana acestuia.
Urmeaza a se retine ca, la data efectuarii operatiunii de stornare erau in vigoare dispozitiile art.50 din Legea nr.64/1995, iar emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu incalcarea art.49 alin.1 din acelasi act normativ care statueaza ca "in afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule".
Cu alte cuvinte, debitorul nu pierde dreptul de proprietate a bunurilor sale, dar nu va mai putea sa le administreze si sa dispuna de ele, interdictie ce prezinta, aparent, caracteristicile unei incapacitati legale speciale.
Dupa deschiderea procedurii insolventei, toate actele si operatiunile efectuate de debitor sunt supuse autorizarii judecatorului sindic, incalcarea acestei conditii determinand aplicarea sanctiunii nulitatii absolute, sustinere ce se bazeaza atat pe exprimarea categorica si imperativa a normei sus-citate (art.49), cat si pe caracterul concursual si egalitar al procedurii.
In principal, potrivit art.50 din Legea nr.64/1995, deschiderea procedurii determina ridicarea dreptului de administrare a debitorului, constand in, dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea, daca nu si-a declarat, in conditiile art.3 sau dupa caz, ale art.39 intentia de reorganizare.
Desesizarea debitorului de bunurile sale si ridicarea dreptului de a-si administra afacerea, reprezinta un efect traditional al procedurii falimentului, singurele exceptii pentru salvgardarea actelor fiind autorizarea judecatorului sindic si continuarea desfasurarii activitatii curente in conformitate cu art.49 din lege.
In acest context, urmeaza a se retine ca factura 8844460 din 31.12.2003 a fost emisa de catre SC A.C. SA catre SA.W.C., in baza relatiilor comerciale existente, pentru suma de 166.805,13 lei RON, aceasta fiind acceptata la plata prin aplicarea semnaturii de primire, situatie de fapt ce este identica si pentru factura 8844466 din data de 31.12.2003 emisa pentru suma de 94.116,08 lei RON.
Instanta retine ca, atat timp cat declansarea procedurii insolventei fata de debitoare a fost pronuntata prin incheiere la data de 10.01.2005, fata de dispozitiile legale sus citate - art.50 al.1 din Legea nr.64/1995 (art.47 alin.1 din Legea nr.85/2006) - debitoarea prin organele sale de conducere nu mai avea dreptul sa efectueze acte de administrare sau de dispozitie.
In acelasi context, cauza de nulitate absoluta prevazuta de legea speciala la art.49 al.1 este incidenta, deoarece, stornarea sumei de 260.921,22 lei RON prin emiterea facturii nr.2927216 din data de 30.06.2005 si a facturii nr.2927217 din data de 30.06.2005, nu mai putea fi efectuata de debitor singur, avand in vedere ca efectul ridicarii dreptului asupra averii debitorului este general, raportandu-se la integritatea acestei averi, in sensul impiedicarii debitorului de a efectua acte de administrare si de dispozitie.
Fata de efectele hotararii de deschidere a procedurii si a dispozitiilor Legii nr.85/2006, debitoarea nu mai avea dreptul sa-si administreze bunurile, deci sa mai faca acte de dispozitie prin vointa organelor sale de conducere, ci doar prin consimtamantul administratorului care a fost desemnat in cauza si care nu a dispus stornarea acestei sume.
Cum stornarea s-a facut numai prin organele societatii - debitoarea - fara autorizarea judecatorului sindic ori a administratorului judiciar, vazand si dispozitiile cuprinse in art.46 din Legea nr.85/2006, instanta retine ca actul juridic de stornare este lovit de nulitate absoluta, la fel si actele aferente acestuia, factura nr.2927216 din data de 30.06.2005 si factura nr.2927217 din data de 30.06.2005, avand in vedere lipsa totala a consimtamantului, el fiind dat de persoane care nu aveau, conform legii, calitatea de a-l mai exprima, neavand dreptul de a conduce activitatea conform dispozitiilor art.25 lit."b" din lege, activitatea fiind condusa integral de lichidator.
Deoarece legiuitorul a sanctionat incheierea unor operatiuni juridice care exced activitatilor curente a debitoarei cu nulitatea absoluta, retine instanta ca, este irelevanta sustinerea paratei precum ca, in cauza nu s-a probat frauda la lege, atat timp cat, legea instituie un caz de nulitate absoluta si expresa indiferent de elementul volitional.
Intrucat actele juridice s-au incheiat cu nerespectarea interdictiei impuse de legea ce reglementeaza procedura insolventei si care interzice ca debitorul prin organele sale statutare sa mai efectueze acte de dispozitie fata de patrimoniul falitei, instanta retine ca facturile de stornare au fost emise cu incalcarea interdictiei legale.
Imprejurarea ca instanta de fond nu a examinat aspecte legate de achitarea sumelor obiect al stornarii, ca si cauze de nulitate invocate in subsidiar, nu constituie un motiv temeinic pentru a dispune reformarea hotararii recurate, aceasta cu atat mai mult cu cat, sustinerile au fost facute de intimata in referire la fondul cauzei si nu de recurenta.
Pentru toate considerentele sus-expuse, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, cum in cauza nu era necesar a se proba frauda la lege, atat timp cat legea instituie un caz de nulitate absoluta si expresa, in referire la actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, Curtea apreciaza in sensul respingerii recursului ca nefondat.