SECÞIA A II - A CIVILÃ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ªI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIªTI. PROCEDURA INSOLVENÞEI. RIDICAREA DREPTULUI DE ADMINISTRARE AL DEBITOAREI. LIPSA PREGÃTIRII DE SPECIALITATE A LICHIDATORULUI JUDICIAR IN DOMENIUL DE ACTIVITATE AL DEBITOAREI, NU JUSTIFICÃ MENÞINEREA DREPTULUI DE ADMINISTRARE PE SEAMA DEBITOAREI.
-art.47 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.637/05.12.2013 a Curþii de Apel Oradea - Secþia a II -a civilã, de contencios administrativ ºi fiscal.
Prin sentinþa nr.1351/F din 30 aprilie 2013 Tribunalul Bihor, in temeiul art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006 a admis cererea administratorului judiciar R. SPRL Filiala Bihor ºi in consecinþã a dispus ridicarea dreptului de administrare al societãþii debitoare S.C. R. SA.
In temeiul art.48 alin.1 din Legea nr.85/2006 s-a dispus tuturor bãncilor la care debitoarea are disponibil in conturi sã nu dispunã de acestea fãrã un ordin al administratorului judiciar R. SPRL Filiala Bihor, sub sancþiunea aplicãrii dispoziþiilor art. 48 alin.2 din Legea nr.85/2006. In temeiul art.49 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, pe perioada de observaþie debitorul va putea sã continue activitãþile curente ºi poate efectua plãþi cãtre creditorii cunoscuþi, care se incadreazã in condiþiile obiºnuite de exercitare a activitãþii curente, sub conducerea strictã a administratorului judiciar.
In temeiul art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006 a fost admisã ºi cererea administratorului judiciar R. SPRL Filiala Bihor ºi in consecinþã s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al societãþii debitoare S.C. R. SA, cu numãr de ordine in Registrul Comerþului J05/3248/1993, CUI R09032235. In temeiul art.48 alin.1 din Legea nr.85/2006 s-a dispus tuturor bãncilor la care debitoarea are disponibil in conturi sã nu dispunã de acestea fãrã un ordin al administratorului judiciar R. SPRL Filiala Bihor, sub sancþiunea aplicãrii dispoziþiilor art. 48 alin.2 din Legea nr.85/2006. In temeiul art.49 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, pe perioada de observaþie debitorul va putea sã continue activitãþile curente ºi poate efectua plãþi catre creditorii cunoscuþi, care se incadreazã in condiþiile obiºnuite de exercitare a activitãþii curente, sub conducerea strictã a administratorului judiciar.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrare, judecãtorul sindic a reþinut urmãtoarele:
Potrivit prevederilor art.47alin.5 din Legea nr.85/2006, "Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricand adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate."
In cadrul ºedinþei adunãrii creditorilor din data de 21.03.2013, ºedinþã finalizatã cu incheierea procesului verbal depus la dosarul cauzei (fila 240 - 242), administratorul judiciar a prezentat situaþia societãþii debitoare SC R. SA (referitor la active, contracte, ºanse de reorganizare etc.)
Conform celor reþinute de administratorul judiciar, panã la data prezentã, masa credalã preliminarã este in sumã de 8.000.000 euro (aproximativ 36.000.000 lei) iar activul net al firmei este negativ, in sumã de - 7.653.128 lei la data de 31.12.2012. De la data de 14.02.2013, data deschiderii procedurii generale de insolvenþã datoriile societãþii debitoare cãtre bugetul general consolidat au crescut, ridicandu-se la suma totalã de 759.165 lei (pe langã datoriile inscrise in tabelul de creanþe de 2.428.515 lei) conform fiºei rol de la DGFP Bihor , din care debite generate de contribuþii cu reþinere la sursã (aferente salariilor ) in suma de 312.417 lei. Din acestea au fost achitate doar 20.000 lei in 14 luni, rãmanand un sold in sumã de 739.165 lei la bugetul general consolidat. Nu s-a achitat nici o sumã la bugetul local pentru debitele aferente perioadei dupã deschiderea procedurii, in sumã totalã de 54.826 lei, nu a fost achitatã nici dobandã curentã cãtre bãncile comerciale.
Din inscrisurile depuse panã la data prezentã rezultã cã toatã producþia pe care debitoarea o realizeazã la fabrica de produse alimentare situatã in Carei este destinatã vanzãrii prin intermediul SC R. C. SRL, conform contractului de distribuþie exclusivã, contract a cãrei anulare a fost solicitatã ºi este contestatã in dosarele asociate.
Se pot inregistra venituri artificiale din producþia pe stoc (produse finite in sold la data de 31.12.2012 in sumã de 1.191.423 lei, in condiþiile in care firma lucreazã pe bazã de comenzi pe care le executã la primirea lor, deci nu are resurse de a produce pe stoc). Nu se inregistreazã cheltuieli: dobanzile bancare de peste 1.000.000 lei, penalitãþi ºi dobanzi la bugetul de stat de 170.000 lei, impozitele ºi taxele locale in sumã de 54.826 lei. Toate debitele sunt nãscute dupã deschiderea procedurii.
Debitoarea nu a recuperat creanþele in sold ºi nici nu a furnizat administratorului judiciar informaþiile necesare pentru a promova acþiuni in instanþã, recuperãrile au fost nesemnificative de 1-2 % din totalul creanþelor in sold la deschiderea procedurii cu vechime mai mare de 120 zile, care se ridicã la peste 4.300.000 lei ºi sunt in pericol de a se prescrie.
In baza contractului de inchiriere incheiat in data de 01.09.2011 cu SC A. G. I. SRL ar fi trebuit sã fie facturatã suma de 20.000 euro (aproximativ 90.000 lei), ceea ce nu s-a intamplat.
Existã multe contracte de comodat in spaþiile care nu sunt destinate direct producþiei iar prin inchirierea acestora s-ar putea obþine venituri care sã reducã pierderile.
Faþã de toate aceste motive sus arãtate, in cadrul ºedinþei Comitetului Creditorilor SC R. SA (comitet format din B. R. SA, C. A. B. R. SA, U. Þ. B. SA, NBG L. IFN SA, P. M. O.) din data de 10.04.2013, cu unanimitate de voturi s-a aprobat ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. In acest sens s-a incheiat ºi s-a depus la dosarul cauzei procesul verbal incheiat in data de 10.04.2013.
Ridicarea dreptului de administrare a debitoarei in insolvenþã se poate pronunþa atunci cand se probeazã existenþa pierderilor continue din averea debitoarei sau a lipsei probabilitãþii de realizare a unui plan raþional de activitate. Deci, ridicarea dreptului de administrare se face atunci cand debitorul nu-l mai exercitã benefic pentru averea ºi activitatea sa, intrand intr-o perioadã in care pierderile patrimoniale sunt constante ºi nu se mai poate vorbi de un plan raþional de activitate.
Aprecierea oportunitãþii mãsurii ridicãrii dreptului de administrare se face prin raportare la intreaga avere a debitorului insolvent precum ºi la intreaga sa activitate.
In cauzã, acþiunea recurentei intemeiatã pe dispoziþiile art.47 al.5, are in vedere situaþia patrimoniului acesteia din perspectiva pierderilor continue.
Potrivit inscrisurilor existente la dosar rezultã cã debitoarea nu are in derulare contracte generatoare de venituri reale, datoriile societãþii debitoare cãtre bugetul general consolidat au crescut, nu s-a achitat nici o sumã la bugetul local pentru debitele aferente perioadei dupã deschiderea procedurii, nu a fost achitatã nici dobandã curentã cãtre bãncile comerciale, nu s-au intreprins mãsuri de recuperare a debitelor ºi de reducere a cheltuielilor, astfel cã se poate reþine o pierdere continuã din averea debitoarei ºi de lipsa probabilitãþii de realizare a unui plan raþional de activitate.
Judecãtorul sindic nu a putut reþine ca fiind temeinice apãrãrile debitoarei, acestea fiind simple scuze fãrã suport real faþã de situaþia prezentã al societãþii debitoare.
Astfel, deºi la data prezentã are debite de achitat in sumã de 8.000.000 euro, activul net al firmei este negativ, de la data deschiderii procedurii generale de insolvenþã datoriile societãþii debitoare cãtre bugetul general consolidat au crescut, judecãtorul sindic a constatat cã in cadrul administrãrii societãþii debitoare nu a fost identificatã /dispusã/ luatã nici mãcar o singurã mãsurã care ar fi fost luatã in beneficiul societãþii debitoare, debitoarea avand in continuare pierderi iar in atare condiþii nu existã nici un indiciu in ceea ce priveºte posibilitatea intocmirii unui plan de reorganizare care sã fie aprobat de in ºedinþa adunãrii creditorilor.
Ca atare, avand in vedere considerentele sus-expuse, in temeiul art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006 a admis cererea administratorului judiciar ºi in consecinþã a dispus ridicarea dreptului de administrare al societãþii debitoare S.C. R. SA.
Impotriva hotãrarii pronunþate de judecãtorul sindic a formulat recurs SC"R. SA - prin administrator special B. G., solicitand instanþei modificarea in totalitate a sentinþei recurate, in sensul respingerii cererii ºi menþinerii dreptului recurentei, de administrare a activitãþii societãþii.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta aratã cã, instanþa de fond se rezumã la a crede in totalitate susþinerile administratorului judiciar privind acuzaþiile aduse modului de administrare, afirmaþii nedovedite in concret prin nici un fel de probe. De asemenea se are in vedere poziþia exprimatã de Comitetul Creditorilor, in sensul ridicãrii dreptului de administrare.
Pe de alta parte insã, instanþa de fond ignorã in totalitate apãrãrile recurentei insoþite de documente in probaþiune, apreciindu-le ca "scuze fãrã suport real". Reiterand apãrãrile formulate prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, cu titlu general, invedereazã instanþei faptul cã cererea administratorului judiciar se intemeiazã pe mai multe acuzaþii, la nivel afirmativ, nedovedite in nici un fel la dosar. Apreciazã cã parte din afirmaþiile/acuzaþiile administratorului judiciar pe care iºi intemeiazã cererea de ridicare a dreptului de administrare sunt nereale, in cea mai mare mãsurã datoritã superficialei verificãri a stãrii de fapt reale.
Cu privire la negocierea dobanzilor aratã cã inainte de a fi schimbat, administratorul judiciar SC E. SPRL a iniþiat discuþii in vederea renegocierii dobanzilor bancare ºi a ratelor aferente creditelor garantate, insã abordarea bãncilor a fost dificilã, iar administratorul judiciar fiind schimbat, toate discuþiile au fost suspendate. Apreciazã insã cã medierea intre debitoarea in insolvenþã ºi bãnci, cu atat mai mult cu cat actualul administrator judiciar R. SPRL a fost ales ºi numit de cãtre creditorii deþinand majoritatea creanþelor, adicã chiar bãncile creditoare, ar fi tocmai in sarcina acesteia, R. SPRL fiind cea mai in mãsurã a iniþia negocieri cu bãncile privind raporturile cu acestea. Cu toate cã ii imputã societãþii, pasivitatea faþã de bãnci, nici R. SPRL nu poate dovedi demersuri concrete iniþiate cãrora recurenta sã nu le fi dat curs. Ca atare prin prisma raporturilor cu bãncile nu considerã cã se aflã intr-o culpã care sã justifice ridicarea dreptului de administrare.
Legat de contractele de leasing pentru utilaje ºi autovehicule aratã cã societatea avea raporturi cu douã societãþi de leasing, in speþã T. L. IFN SA ºi NBG L. IFN SA. Avand in vedere legãtura stransã intre B. R., cu care are relaþii tensionate, evident cã nici cu NBG L. IFN SA nu a reuºit gãsirea unei cãi comune. Subliniazã faptul cã raporturile cu societatea de leasing care a manifestat deschidere spre derularea in continuare a contractelor de leasing, respectiv T. L., toate contractele au fost menþinute ºi toate plãþile aferente, dupã intrarea in insolvenþã, au fost efectuate la zi.
Pentru recuperarea crenþelor aratã cã lunar efectua demersuri in vederea recuperãrii creanþelor expediind cãtre toþi debitorii societãþii somaþii pentru stingerea datoriilor cu care aceºtia figureazã in evidenþele sale contabile. Parte din creanþe au fost recuperate, parte erau deja prescrise. Este adevãrat cã cea mai mare parte a creanþelor nu au fost recuperate insã precizeazã cã din cauza situaþiei financiare precare nu a fost in mãsurã sã plãteascã serviciile unui avocat pentru recuperarea prin instanþã a creanþelor. Pe de altã parte insã, faptul cã in temeiul Legii 85/2006 debitorul in insolvenþã stã in instanþa prin administratorul judiciar, ca atare R. SPRL avea obligaþia de a iniþia acþiuni in justiþie in vederea recuperãrii creanþelor. Mai mult, R. fiind ordonator de plãþi era in mãsurã a angaja servicii avocaþiale in acest sens.
Legat de salariile plãtite angajaþilor din departamentul comercial deºi activitatea de distribuþie era externalizatã prin contractul de distribuþie, invocate ca o culpã a recurentei, invedereazã faptul cã prin contractul de distribuþie nr. 110/01.10.2011, art.8.2. lit. p), R. SA avea obligaþia de a asigura suport logistic uman pentru efectuarea distribuþiei. Ca atare in mod firesc a plãtit salariile angajaþilor din departamentul comercial. Mai mult, aceºtia au ºi fost angajaþi ai R. SA panã in decembrie 2012 dupã care au incetat raporturile de muncã cu societatea.
In ce priveºte problema plãþilor cãtre creditorii garantaþi precum ºi plata datoriilor bugetare, aratã cã neefectuarea acestora, sau efectuarea unor plaþi insuficiente se datoreazã in principal deficitului de numerar ºi nu unei deficitare administrãri. Dupã cum este binecunoscut chiar incepand de la cererea de deschidere a procedurii insolvenþei, recurenta se confruntã cu o acuta lipsa de lichiditãþi, de naturã a-i pune in postura de a nu putea produce ºi a pierde contractele comerciale cu clienþii. Incet, dupã intrarea in insolvenþã, a inceput sã se refacã financiar, incepand sã facã plãþi cãtre buget. Menþioneazã cã in prezent, produce cu materii prime asigurate ºi finanþate de distribuitorul R. C. SRL. De asemenea este foarte important de avut in vedere caracterul sezonier al activitãþii sale, activand in principal in industria ingheþatei. Astfel, in perioadele de toamnã ºi iarnã doar produce pe stoc iar primãvara ºi vara vinde ºi incaseazã. In momentul de faþã sunt la inceputul sezonului de vanzãri ºi incasãri, al doilea dupã intrarea in insolvenþã (primãvara ºi vara 2012 societatea era aproape la fel de slãbitã financiar ca ºi in perioada de dinainte de intrare in insolvenþã, cu portofoliu de clienþi redus datoritã nelivrãrilor din anii anteriori) in urma cãrora preconizeazã cã va putea ajunge la zi cu datoriile curente cãtre bugetul de Stat.
Legat de contractele privind folosinþa unor imobile proprietatea R. SA, prin care se susþine cã ar fi prejudiciat patrimoniul societãþii, in cazul unor verificãri faptice, administratorul judiciar ar fi putut constata de exemplu cã in cazul contractului de locaþie cu A. G. I. SRL toate imobilele inchiriate au fost reparate ºi renovate, investiþiile masive din acele imobile profitand R. SA. De asemenea tot la o simplã verificare ar fi putut constata cã imobilele din Oradea, str. B. 2 si B. 2A sunt folosite de R. SA ca birou de contabilitate ºi atelier mecanic, contractele de comodat cu I. SRL ºi R. F. SRL fiind destinate exclusiv declarãrii se sediu social, fructele bunurilor intra in patrimoniul R. SA, respectiv folosinþa faptica a imobilelor fiind a R. SA. Deci la o documentare mai atentã se poate concluziona cã parte din acuzaþiile administratorului judiciar in mãsura a justifica ridicarea dreptului de administrare sunt neintemeiate ºi nereale.
Este foarte important de avut in vedere la analizarea performanþelor SC R. SA de faptul cã la intrarea in insolvenþã societatea inregistra deficite financiare foarte mari, in ciuda cãrora insã societatea nu ºi-a redus producþia ºi nivelul la care funcþiona, insã redresarea financiarã ºi ajungerea la zi cu plata datoriilor curente, asigurand insã totodatã ºi continuitatea producþiei, este un proces de duratã. Simpla analiza a cifrelor nu induce automat concluzia unei deficitare administrãri.
Nu in ultimul rand avand in vedere faptul cã R. SA are o activitate industrialã complexã, a cãrei administrare necesitã experienþã in domeniu, ceea ce crede cã lipseºte oricãrei persoane strãine de domeniu, evident nu este in interesul reorganizãrii ridicarea dreptului de administrare. Faptul cã R. SPRL este ordonator de plãþi, este suficient pentru protejarea ºi asigurarea intereselor creditorilor.
Prin intampinarea depusã la dosar, R. SRL Oradea solicitã instanþei, in principal anularea recursurilor ca nemotivate in drept ºi in subsidiar respingerea recursurilor formulate ca neintemeiate ºi menþinerea sentinþei instanþei de fond ca legalã ºi temeinicã, pentru urmãtoarele.
Ca o chestiune preliminarã, solicitã a se constata faptul cã cele douã recursuri formulate in cauzã sunt identice astfel cã, pentru uºurinþa argumentaþiei, le va trata ca un recurs unitar.
In fapt, procedura de insolvenþã asupra debitorului S.C. R. S.A. a fost deschisã de Tribunalul Bihor in data de 14 februarie 2012, fiind stabilitã o masa credalã preliminarã este in sumã de aproximativ 36.000.000 lei noi (peste 8.000.000 de Euro), iar sentinþa pronunþatã asupra contestaþiilor in dosarul asociat per a2, nu a modificat in mod semnificativ acest debit. In cele 14 luni scurse de la deschiderea procedurii ºi panã la termenul de pronunþare al sentinþei atacate prin prezentul recurs, datoriile cãtre bugetul general consolidat au crescut, ridicandu-se la suma totala de 759.165 lei doar pe parcursul procedurii panã la data de 30.04.2013, (pe langã datoriile inscrise in tabelul de creanþe de 2.428.515 lei) conform probelor administrate in fond (fiºa rol de la DGFP Bihor), din care debite generate de contribuþii cu reþinere la sursa (aferente salariilor) in suma de 312.417 lei. Din acestea au fost achitate doar 20.000 lei in 14 luni (panã la data de 23.04.2013, data intocmirii raportului), rãmanand un sold in sumã de 739.165 lei la bugetul general consolidat. De asemenea nu s-a achitat nici o sumã la bugetul local pentru debitele aferente perioadei dupã deschiderea procedurii, in sumã totalã de 54.826 lei.
Nu a fost achitatã nici o dobandã curentã cãtre bãncile comerciale ºi a primit notificãri ºi invitaþii la conciliere de la creditori pentru datorii neachitate, datorii contractate in perioada de dupã deschiderea procedurii. Increderea creditorilor in managementul debitoarei este foarte redusã lucru demonstrat de faptul cã toþi cei cinci membri ai comitetului creditorilor care impreunã deþin peste 50% din totalul creanþelor au votat cererea de ridicare a dreptului de administrare.
In drept, in principal solicitã anularea recursurilor formulate in cauzã ca nemotivate in drept, deoarece, nu se menþioneazã in vreun fel in cuprinsul acestora vreo nulitate a sentinþei de fond prevãzutã la art. 304 sau mãcar incidenþa art. 304 indice 1 sau vreun alt text din Vechiul Cod de Procedurã Civilã (incident in speþã), astfel cã se impune cu necesitate anularea acestora.
In subsidiar, solicitã respingerea recursurilor formulate in cauzã ca neintemeiate in temeiul art. 312 alin. 1 Cod de Procedurã Civilã , avand in vedere cã acestea nu cuprind motive intemeiate (pe langã cã nu existã nici o motivare in drept) pentru a se putea casa sau modifica sentinþa instanþei de fond, singurele aspecte relevate fiind o victimizare continuã a debitoarei ºi atacarea principalilor creditori, de parcã aceºtia ar fi adus debitoarea in insolvenþã ºi nu managementul actual, care de altfel a ºi formulat cererea de deschidere a procedurii.
Mai aratã cã a reuºit sã achite din datoriile contactate pe perioada procedurii, dupã cum reiese din raportul depus la termenul din 17.09.2013 la dosarul de fond (ºi necontestat de administratorul special), dupã cum urmeazã: - luna mai 2013: 115.000 lei; -luna iunie 2013: 50.868 lei; -luna iulie 2013: 82.485 lei; -luna august 2013: 6.700 lei; -luna septembrie 2013: 46.944 lei. Total achitat la bugetul general consolidat perioada 30.04-13.09.2013: 301.997 lei (faþã de 20.000 lei in perioada 14.02.2013-23.04.2013), adicã s-au achitat toate datoriile curente aferente salariilor ºi s-a reuºit ºi achitarea parþialã a datoriilor acumulate inainte de ridicarea dreptului de administrare. Nu inþelege ce relevanþã au in speþã problemele legate de negocierea dobanzilor la contractele de credit (mai ales cã nu s-a achitat nici o sumã ca dobanzi cãtre acestea in 14 luni) ºi contractele de leasing pentru automobile.
Recuperarea creanþelor: O simplã sentinþã judecãtoreascã ºi cateva notificãri nu pot constitui nici mãcar justificarea lipsei de acþiune a debitoarei. Iar dacã debitoarea doreºte ca R. sã acþioneze pentru recuperarea creanþelor se ridicã intrebarea retoricã de ce se contestã ridicarea dreptului de administrare. Oricum neavand documente, nu poate iniþia acþiuni in instanþã, mai ales pe noul cod de procedurã civilã. Aspectele legate de salariile plãtite angajaþilor din departamentul comercial chiar nu au relevanþã in prezenta speþã, fiind probabil preluate din celelalte contestaþii formulate in celelalte 10 dosare asociate. Dar totuºi, aratã cã debitoarea a plãtit salariile unor angajaþi care de fapt au prestat munca exclusiv pentru un terþ, respectiv distribuitorul R. C. SRL.
In sfarºit se discutã ºi de lipsa plãþilor pentru debitele generate dupã deschiderea procedurii, dar chiar din argumentaþia recurentelor rezultã cã debitoarea nu se poate administra singurã deoarece in 14 luni in care nu s-au plãtit nici un leu la bugetele statului sau locale nu se poate vorbi nici de activitate sezonierã nici de o revenire "incet-incet" a situaþiei financiare.
In ceea ce priveºte imobilele proprietatea debitoarei pentru care aceasta datoreazã taxe ºi impozite (care oricum nu se plãtesc) ºi nu primeºte nici un leu pentru folosinþa lor de la cele peste 15 societãþi comerciale care au sediile in acestea ce sã se mai discute, mai ales cã dacã ar fi adevãrat cã s-au efectuat investiþii masive de cãtre chiriaºi sau comodanþi acestea ar fi trebuit declarate conform Codului Fiscal la bugetul local, lucru care nu s-a intamplat, frizandu-se astfel evaziunea fiscalã.
In ceea ce priveºte probaþiunea administratã in prezentul dosar, solicitã a se observa cã debitoarea nu a contestat raportul 3 depus la termenul din 26.03.2013 (in care a fundamentat cererea de ridicare a dreptului de administrare, pe baza datelor primite de la debitoare), mai mult debitoarea nu a contestat nici hotãrarea Comitetului Creditorilor din data 10.04.2013 privind ridicarea dreptului de administrare (cu 5 voturi din 5 membri), in care a fundamentat cererea de ridicare a dreptului de administrare, pe baza datelor primite de la debitoare. Insã panã la urmã orice probaþiune ar putea administra oricine in prezentul dosar ºi orice documente s-ar depune nu se poate contesta faptul cã societatea debitoare nu poate sã-ºi achite nici mãcar impozitele ºi contribuþiile aferente salariilor, sume care nu au cum sã fie contestate de debitoare deoarece sunt calculate pe baza declaraþiilor de impozite depuse chiar de debitoare la DGFP Bihor, astfel cã se impune cu necesitate concluzia cã debitoarea nu poate sã-ºi administreze singurã activitatea, singura ºansã de reorganizare a debitoarei fiind schimbarea managementului.
Pentru a se ridica dreptul de administrare, solicitã a fi avute in vedere prevederile art. 47 alin. 5 din Legea nr. 85/2006: "Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricand adresa judecãtorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitãþii de realizare a unui plan raþional de activitate.‘‘ Astfel pentru a se admite cererea de ridicare trebuie demonstratã existenþa pierderile continue inregistrare de cãtre debitoare, respectiv debite restante datorate dupã data deschiderii procedurii cãtre Bugetul general consolidat aferente salariilor in sumã totalã de 739.165 lei. Toatã producþia pe care debitoarea o realizeazã la fabrica de produse alimentare situatã in Cãrei, jud. Satu-Mare, este destinatã vanzãrii prin intermediul SC R. C. SRL, conform contractului de distribuþie exclusivã a cãrui denunþare a fãcut-o ºi este contestatã in dosarele asociate 1292/111/2012/a6-a8, contract deosebit de dezavantajos pentru debitoare. Producþia realizatã ºi vandutã in 14 luni de la deschiderea procedurii nu a fost suficientã nici mãcar pentru acoperirea costurilor cu salariile, dupã cum a arãtat mai sus nu sunt acoperite contribuþiile ºi impozitele aferente. Se pot inregistra venituri artificiale din producþia pe stoc sau alte artificii contabile dar asta nu inseamnã cã nu existã pierderi continue ºi cã debitoarea se adanceºte in datorii. In contabilitate nu s-au inregistrat cheltuielile: dobanzile bancare de peste 1.000.000 lei, penalitãþi ºi dobanzi la bugetul de stat 170.000 lei, impozitele ºi taxele locale in sumã de 54.826 lei etc. Toate debitele sunt nãscute dupã deschiderea procedurii.
Debitoarea nu a recuperat creanþele in sold ºi nici nu i-au furnizat informaþiile necesare pentru a putea promova acþiuni in instanþã, respectiv au fost doar recuperãri nesemnificative in proporþie de 1 - 2% din totalul creanþelor in sold la deschiderea procedurii cu vechime mai mare de 120 zile, care se ridicã la peste 4.300.000 lei ºi sunt in pericol de a se prescrie. Din pãcate nici in momentul de faþã nu s-au predat documentele respective.
Contractul de inchiriere cu SC A. G. I. SRL din data de 01.09.2011 (au trecut 20 de luni) - ar fi trebuit facturata suma de 20.000 de euro (aprox. 90.000 lei), insã A. G. I. SRL a plãtit cãtre R. SA doar dupã identificarea ºi denunþarea contractului de cãtre administratorul judiciar. Existã foarte multe contracte de comodat in spaþiile care nu sunt destinate direct producþiei - prin inchirierea spaþiilor s-ar putea obþine venituri care sã reducã pierderile. Datoritã faptului cã nu sunt inregistrate toate cheltuielile ºi se inregistreazã venituri din producþia pe stoc, se creeazã aparenþa unui rezultat pozitiv, dar acesta nu este reflectat in nici un fel de lichiditãþi pentru societate (nu se incaseazã bani). Nu se recupereazã creanþele debitoarei de la clienþii acesteia. Se inregistreazã datorii dupã deschiderea procedurii la Bugetul general consolidat, bugetele locale ºi la alþi creditori, datorii care cresc lunã de lunã. In momentul de faþã debitoarea este insolvabilã, respectiv totalul activelor este mult mai mic decat totalul datoriilor. Activul net al firmei = Total Active - Datorii= Capital propriu este negativ, in sumã de - 7.653.128 lei Ia 31.12.2012. De asemenea, Nu se plãteau (inainte de ridicarea dreptului de administrare) contribuþiile la bugetul de stat, nici mãcar cele cu reþinere la sursã (faptã care constituie infracþiunea de evaziune fiscalã), astfel cã aceºtia nu vor beneficia de pensii ºi de spitalizare sau servicii medicale. Nu sunt exploatate in interesul debitoarei, astfel imobilele care nu sunt legate direct de activitatea de producþie sunt date in folosinþã cu titlu gratuit altor entitãþi, cu toate cã debitoarea datoreazã impozite ºi taxe foarte mari aferente acestora (din care nu s-a achitat nimic), ca sã nu mai vorbim de deprecierea respectivelor bunuri.
R. SPRL Oradea, iºi intemeiazã intampinarea pe prevederile art. 115 ºi 312 Cod de Procedurã Civilã coroborate cu cele ale art. 47 din Legea 85/2006.
B. R. SA, prin concluziile scrise solicitã instanþei respingerea recursului, invederand faptul cã, potrivit scopului instituit de legea insolvenþei la art.2, respectiv acoperirea pasivului societãþii, ºi nu salvarea societãþii prin prejudicierea creditorilor, urmãtoarea etapã in desfãºurarea procedurii este etapa falimentului.
Instanþa de recurs analizand recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, cat ºi din oficiu, a reþinut cã este nefondat, urmand ca in baza prevederilor art.312 Cod procedurã civilã, art.8 din Legea nr.85/2006, sã dispunã respingerea lui pentru urmãtoarele considerente:
Administratorul judiciar al debitoarei falite, dupã analizarea activitãþii desfãºurate de debitoare sub administrarea vechii conduceri existente la momentul deschiderii procedurii ºi ulterior acesteia, a prezentat adunãrii creditorilor situaþia patrimonialã a societãþii ºi modul in care aceasta a fost administratã pe parcursul procedurii, supunand votului creditorilor ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Raportul de activitate intocmit a fost depus la dosar pentru termenul din data de 26 martie 2013, comitetul creditorilor fiind in unanimitate de acord cu solicitarea administratorului judiciar in cadrul ºedinþei din data de 10 aprilie 2013. Ulterior s-a solicitat judecãtorului sindic ridicarea dreptului de administrare al debitoarei datoritã pierderilor continue in activitate ºi lipsei probabilitãþii de realizare a unui plan raþional de activitate in temeiul prevederilor art.47 din Legea nr.85/2006.
Oportunitatea luãrii mãsurii ridicãrii dreptului de administrare se analizeazã prin raportare la activitatea desfãºuratã de debitoare dupã data deschiderii procedurii, restrangerea dreptului vizand inlãturarea unui management defectuos ºi o bunã administrare a averii debitorului pentru a nu se leza drepturile ºi interesele legitime ale creditorilor care datoritã insolvenþei constatate nu ºi-au incasat creanþele.
In cazul in care in urma analizei efectuate se constatã cã situaþia patrimonialã a debitorului insolvent nu prezintã o imbunãtãþire realã pe o perioadã suficientã de timp ce sã justifice o analizã pertinentã, cã se inregistreazã pierderi continue in activitatea desfãºuratã ºi nu existã o probabilitate realã de redresare a activitãþii, se impune ridicarea dreptului de administrare .
Aceasta este ºi situaþia din speþã, activitatea desfãºuratã de debitoare in cele 14 luni dupã data deschiderii procedurii inregistrand pierderi continue ce au determinat cumularea de noi creanþe pe langã cele in sumã considerabilã inscrise deja la masa credalã, mãsurile intreprinse in perioada respectivã neconfirmand posibilitatea unei imbunãtãþiri a activitãþii sub conducerea debitoarei ºi a probabilitatea unui plan raþional de activitate.
Astfel, pe langã creanþele in sumã de aproximativ 36.000.000 lei inscrise la masa credalã, debitoarea a mai acumulat datorii cãtre bugetul general consolidat in sumã de 759.165 lei panã la data de 30.04.2013, achitandu-se doar 20.000 lei in 14 luni. Nu s-a achitat nici un fel de contribuþii la bugetul de stat aferente salariaþilor, debite aferente bugetului local dupã data deschiderii procedurii, dobanzi curente la instituþiile de credit, fiind inregistrate ºi alte datorii neachitate ce au condus la notificarea debitoarei pentru neplata lor.
Nu s-a reuºit recuperarea creanþelor pe care debitoarea le are de recuperat, fiind efectuate doar notificãri cãtre debitori ºi obþinutã o singurã hotãrare judecãtoreascã.
Producþia realizatã de debitoare se valorificã prin intermediul unei alte societãþi in baza unui contract de distribuþie exclusivã, denunþat de administratorul judiciar, iar bunurile aflate in patrimoniul debitoarei nu sunt exploatate corespunzãtor in condiþiile in care sunt date spre folosinþã cu titlu gratuit unor terþi.
Constatãrile efectuate de administratorul judiciar nu au fost combãtute pertinent de debitoare prin administratorul special, nici in faþa judecãtorului sindic ºi nici in recurs, nefiind depusã vreo probã care sã combatã situaþia patrimonialã prezentatã de administratorul judiciar ºi care sã ducã la o concluzie contrarã ce ar justifica pãstrarea dreptului de administrare.
Prin recursul declarat, recurenta debitoare aduce critici la adresa administratorului judiciar invocand neefectuarea de cãtre acesta a unor demersuri pentru negocierea dobanzilor bancare ori a contractelor incheiate cu societãþile de leasing cu care debitoarea are raporturi contractuale, insã nu se prezintã vreo probã din care sã rezulte cã s-ar fi solicitat asistenþa administratorului judiciar ºi aceasta ar fi refuzat.
Pe toatã perioada analizatã debitoarea a deþinut dreptul de administrare a societãþii ºi conducerea in totalitate a activitãþii desfãºurate, practicianul in insolvenþã avand doar rolul de a supraveghea activitatea ºi de a acorda asistenþã debitorului atunci cand acesta o solicitã.
In aceste condiþii, efectuarea demersurilor imputate a fi neexecutate de administratorul judiciar cãdeau in sarcina debitoarei ºi conducerii sale ºi nu practicianului in insolvenþã, ce ar fi putut interveni doar dacã debitoarea in exercitarea demersurilor respective ar fi intampinat dificultãþi ce ar fi justificat intervenþia administratorului judiciar. Faptul cã, acesta dupã data deschiderii procedurii reprezintã debitoarea, nu face ca atribuþiile aferente dreptului de administrare pãstrat de debitoare sã-i fie transferate.
Pentru acest considerent, nu au putut fi avute in vedere nici susþinerile recurentei in sensul cã doar administratorului judiciar i-ar fi revenit obligaþia de a iniþia acþiuni in instanþã pentru recuperarea creanþelor catã vreme necesitatea formulãrii unor asemenea acþiuni nu i s-a adus la cunoºtinþã. In condiþiile in care, debitoarea ce iºi administra in totalitate activitatea constatã cã in urma notificãrilor expediate debitorilor nu reuºeºte pe cale amiabilã sã recupereze creanþele, ar fi trebuit sã prezinte administratorului judiciar o situaþie a acestora, insoþite de inscrisuri justificative ce sã poatã sta la baza formulãrii unor eventuale acþiuni judiciare inlãuntrul termenelor procedurale prevãzute de lege.
Lipsa acutã de lichiditãþi ºi de disponibil necesar pentru plata datoriilor scadente ce a generat deschiderea procedurii insolvenþei nu a fost imbunãtãþitã in perioada analizatã, ci dimpotrivã s-a ajuns la cumularea unor noi datorii. Imposibilitatea de a depãºi in mod vizibil in 14 luni de activitate lipsa de lichiditãþi, denotã atat o administrare deficitarã ce nu a reuºit prin mãsuri concrete sã imbunãtãþeascã deficitul de numerar, cat ºi lipsa probabilitãþii realizãrii unei activitãþi profitabile. Faptul cã activitatea debitoarei are un caracter sezonier, activand in principal in industria ingheþatei, nu justificã pierderile continue inregistrate in 14 luni de activitate ºi negestionarea activitãþii astfel incat sã se opreascã pierderile ºi sã se obþinã profit, analiza efectuandu-se pe o perioadã mai mare de 1 an.
De asemenea, faptul cã unii din terþii ce ocupã cu titlu gratuit imobilele proprietatea debitoarei ar fi efectuat investiþii ce ar fi adus un spor de valoare considerabil bunurilor respective nu s-a dovedit in cauzã prin nici un mijloc de probã, astfel cã posesia ºi folosinþa exercitatã de terþii respectivi cu titlu gratuit nu poate fi consideratã ca fiind o mãsurã beneficã activitãþii debitoarei.
In ce priveºte aspectele invocate de debitoare prin notele scrise, depuse la filele 146-151 in recurs, dupã expirarea termenului de recurs ºi care vizeazã modul in care administratorul judiciar a administrat activitatea debitoarei dupã momentul ridicãrii dreptului de administrare prin sentinþa atacatã nu pot fi avute in vedere deoarece vizeazã o altã perioadã decat cea analizatã in cauzã ºi activitatea administratorului judiciar. Ori, activitatea intreprinsã sub aspectul modului de administrare a debitoarei dupã ridicarea dreptului de administrare de cãtre administratorul judiciar nu poate constitui temei pentru pãstrarea dreptului de administrare pe seama debitoarei ºi organelor sale de conducere, catã vreme activitatea desfãºuratã sub conducerea debitoarei panã la momentul ridicãrii dreptului justificã luarea mãsurii. Faptul cã administratorul judiciar nu ar avea cunoºtinþele ºi pregãtirea profesionalã necesare pentru a administra activitatea debitoarei, nu justificã pãstrarea dreptului de administrare al debitoarei catã vreme activitatea sub conducerea ei a inregistrat pierderi continue ºi nu existã probabilitatea realizãrii unui plan de activitate raþional. Aceste aspecte legate de eventuala lipsã de pregãtire de specialitate in domeniul care iºi desfãºoarã activitatea debitoarea poate justifica, dacã se apreciazã necesar ºi oportun, angajarea unor specialiºti care sã asiste practicianul, insã nu pot duce la menþinerea dreptului de administrare pe seama debitoarei.
Concluzionand, instanþa de recurs a reþinut cã motivele invocate de recurentã sunt nefondate, in mod judicios dispunand judecãtorul sindic ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Pentru aceste considerente, recursul declarat a fost respins ca nefondat iar sentinþa atacatã menþinutã in totalitate.
Instanþa de recurs nu a acordat cheltuieli de judecatã deoarece acestea nu s-au solicitat de pãrþi.