Reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetatie forestiera. Administrarea de probe in conformitate cu disp. art. 6 din legea nr. 1/2000 modificata prin Legea nr. 247/2005.
Prin plangerea inregistrata la Judecatoria Novaci, petenta D.M. a solicitat in contradictoriu cu intimatele Comisia Judeteana Gorj si Comisia Locala Crasna pentru aplicarea Legii 18/1991 si Directia Silvica Tg-Jiu, desfiintarea HCJ si reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafata de teren cu vegetatie forestiera, teren ce a apartinut autorilor sai G.A. si A.
Prin sentinta civila nr. 1877/08.12.2006, Judecatoria Novaci a respins plangerea, retinandu-se ca petitionara nu a dovedit ca autorul ei a detinut anterior nationalizarii teren cu vegetatie forestiera, iar martorii audiati la cererea petitionarei nu au facut dovada printr-un act autentic ca autorii petitionarei s-ar fi invecinat cu padurea detinuta de autorii martorilor.
Impotriva sentintei a declarat recurs petenta, considerand-o netemeinica si nelegala, aratand ca instanta de fond nu a avut in vedere actul de partaj voluntar intre mostenitorii defunctului G.O., act din care rezulta ca terenul a carui reconstituire a solicitat-o se invecineaza cu terenul lui G.O.; ca in sensul aratat a fost audiata ca martora M.A., nepoata de fiica a lui O.; ca I.B. care apare vecin la M.N. in actul respectiv este strabunicul petentei.
Prin decizia nr. 1164/14.05.2007, Tribunalul Gorj a admis recursul declarat de recurenta D.M. impotriva sentintei civile nr. 18877/08.12.2006 pronuntata de Judecatoria Novaci, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Petenta a contestat hotararea Comisiei Judetene de aplicarea Legii 18/1991 prin care i s-a invalidat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetatie forestiera.
S-a audiat ca martora M.A. care a declarat ca stie de la parintii ei ca autorii petitionarei au avut in proprietate padure, cu care se invecineaza pe partea de miazazi, invocand si faptul ca a fost depus si actul din care rezulta vecinatatea.
Martora a depus act de proprietate cu care a inteles sa dovedeasca dreptul asupra terenului invecinat cu cel al petentei, act pe care judecatorul fondului nu l-a analizat si este adevarat ca relevanta sub aspect probator era si expertiza de specialitate, menita sa transpuna in teren si actul in cauza, proba pe care instanta a incuviintat-o, dar nu a finalizat-o.
Art. 6 din legea nr. 1/2000 modificata prin Legea nr. 247/2005 prevede posibilitatea dovedirii dreptului de proprietate cu depozitiile martorilor proprietari vecini, fara ca aceasta sa insemne ca trebuie depuse actele de proprietate de catre martori, o astfel de conditie lipsind de finalitate legea, devenind aproape imposibil de dovedit dreptul in cauza. Declaratiile martorilor care au insotit cererile de reconstituirea dreptului de proprietate si care au fost date pe propria raspundere, sub sanctiunea legii penale au rolul recunoasterii reciproce a limitelor proprietatii.