Instanta competenta sa stabileasca despagubirile reactualizate pentru imobilul nationalizat, in baza dispozitiilor legale in vigoare, este Tribunalul, sectia civila.
- art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001;
- Decizia nr. IX/20.03.2006 a ICCJ, recurs in interesul legii; DECIZIA CIVILA NR.1289 R
Sedinta publica din data de 14.10.2010
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, la data de 14.02.2008 reclamantul B. G. a solicitat in contradictoriu cu P. M. B., C. de A. a Legii nr.247/2005 reactualizarea sumei de 45285 lei, reprezentand valoarea despagubirilor acordate pentru imobil teren situat in Bucuresti, conform Decretului nr.351/1985,anexa 4, pozitia 21/36 estimata la 50.000 Euro.
Ulterior prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat stabilirea despagubirilor reactualizate pentru imobilul in litigiu conform Legii nr.10/2001 in contradictoriu cu paratii S. R. prin M. F. P. si SC A. SA.
Prin sentinta civila nr. 6738/23.09.2008 Judecatoria Sector 5 Bucuresti a respins actiunea ca inadmisibila, retinand in esenta ca reclamantul nu a parcurs procedura administrativa prealabila instituita de Legea 10/2001. Impotriva acestei hotarari in termen legal a formulat apel reclamantul B. G.
Prin decizia civila nr.202 A/16.02.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila, s-a admis apelul formulat de apelantul B. G. impotriva sentintei civile nr. 6738/23.09.2008, pronuntata de Judecatoria Sector 5 Bucuresti; s-a desfiintat sentinta civila apelata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca prin cererea inregistrata la SC A. SA la nr. A 43/2001 apelantul B. G. a solicitat restituirea imobilului situat in Bucuresti.
Tribunalul a retinut ca apelantul a urmat procedura administrativ jurisdictionala stabilita prin Legea nr.10/2001, nesolutionarea notificarii, fiind intru-totul imputabila intimatei P. M. B., in culpa fiind si SC A. SA, care avea obligatia transmiterii cererii de actualizare a despagubirilor catre institutia abilitata potrivit Legii nr. 10/2001.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S. R. prin M. F. P. intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila in care s-a aratat ca cererea de chemare in judecata este inadmisibila, intrucat dispozitiile Legii nr.10/2001 instituie o procedura administrativa prealabila si obligatorie care se finalizeaza prin emiterea deciziei sau a dispozitiei motivate de solutionare a notificarii.
In sedinta publica de la 14.10.2010, Curtea, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale de solutionare a cererii in prima instanta de catre judecatorie, in raport de obiectul cererii.
Asupra exceptiei invocata din oficiu de catre instanta, Curtea de Apel, retine urmatoarele considerente:
Obiectul cererii de fata il constituie stabilirea despagubirilor reactualizate pentru imobilul in cauza, in baza dispozitiilor Legii nr.10/2001.
Este de retinut faptul ca prin Decizia IX/20.03.2006 prin care s-a admis recursul in interesul legii declarat de P. G. de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a stabilit ca instanta careia ii revine competenta de a solutiona cererile formulate impotriva refuzului persoanei juridice notificate, detinatoare a imobilului, de a emite o dispozitie sau decizie motivata de restituire in natura, sau de acordare de despagubiri potrivit Legii nr.10/2001 este Sectia Civila a Tribunalului, in a carui raza teritoriala isi are sediul persoana juridica respectiva.
Pentru identitate de ratiuni juridice si in prezenta actiune pe care reclamantul si-a intemeiat-o in drept pe dispozitiile Legii nr.10/2001, competenta apartine de asemenea tribunalului.
Din moment ce prin art.26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat ca decizia, sau dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata la Sectia Civila a Tribunalului pentru ratiuni de simetrie, trebuie sa se adreseze aceleiasi instante si cererile formulate impotriva refuzului de a emite decizie sau dispozitie motivata de restituire in natura sau de acordare de despagubiri, se apreciaza ca dispozitiile Legii nr. 10/2001 nu fac nici o precizare privind ipoteza in care persoana juridica detinatoare a imobilului nu emite decizia sau dispozitia prevazuta de lege in termenul de 60 de zile, si ca absenta unui raspuns al unei persoane juridice detinatoare, echivaleaza cu un refuz de restituire a imobilului care trebuie cenzurat de tribunal tot in conditiile procedurii speciale.
Inconsecventa legiuitorului si necorelarea dispozitiilor legale din actul normativ supus discutiei nu pot impiedica persoana indreptatita sa-si valorifice drepturile si nu o pot pune intr-o situatie de inferioritate fata de persoanele carora li s-a transmis un raspuns in termenul prevazut de lege.
Fata de considerentele expuse, Curtea de apel, solutionand cu precadere exceptia de necompetenta materiala a judecatoriei, invocata din oficiu, exceptie de ordine publica, in conformitate cu dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, admitand recursul, a modificat in parte decizia recurata, in sensul ca urmare a admiterii apelului, a anulat sentinta apelata, a admis exceptia necompetentei materiale a judecatoriei si constatand ca Tribunalul Sectia Civila este competenta sa solutioneze actiunea in prima instanta, a trimis acestei instante cauza spre competenta solutionare.