Autoritate de lucru judecat. Efecte.
Tranzactie. Interpretare potrivit intentiei comune a partilor
Codul civil, art. 1201, 1704 si urmatoarele
Daca prin cererea anterioara reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata unor sume de bani reprezentand prejudiciul efectiv cauzat reclamantei (damnum emergens ) pentru neexecutarea obligatiilor contractuale de catre parata, iar pretentia din cauza noua reclamanta solicita obligarea paratei la acoperirea foloaselor nerealizate (lucrum cessans), respectiv profit net nerealizat de catre reclamanta intr-o alta perioada de timp, nu este intrunita autoritatea de lucru judecat.
Interpretarea contractului de tranzactie trebuie facuta dupa intentia comuna a partilor, iar scopul acesteia priveste stingerea litigiilor existente, dar si preintampinarea unor litigii viitoare, care privesc drepturile si pretentiile viitoare pe care partile le-ar putea avea una impotriva celeilalte
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala decizia comerciala nr.243/16.04.2010
Prin sentinta comerciala nr. nr.4856/3.04.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, in dosarul nr. 47374/3/2007, s-a dispus respingerea ca neintemeiata a actiunii formulate de reclamanta SC D.A. SA, in contradictoriu cu parata AVAS, prin care se solicita obligarea paratei la acoperirea foloaselor nerealizate (lucru cessans) prin plata catre reclamanta a sumei de 16.525.992 USD in echivalent lei la data platii, reprezentand profitul net nerealizat suferit de catre reclamanta in perioada 1.01.2005 - 31.12.2005.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut ca prin conventia cadru autentificata la BNP Enise Eliean sub nr. 1345/8.11.1996, Banca Romana de Comert Exterior- BANCOREX SA, in drepturile si obligatiile careia s-au substituit succesiv SC BCR SA (OG nr.39/1999) si apoi parata AVAS (OG nr.85/2001) s-a obligat ca in schimbul celor 2.000.000 de actiuni nou emise sa verse suma de 20.800.000 USD ca aport social la SC D.A. SA, in 15 transe de valori cuprinse intre 1 si 1,6 milioane USD.
Intrucat aceste transe nu au fost achitate la termenele scadente, dupa ce au avut loc si mai multe litigii pe rolul instantelor, intre reclamanta si parata s-a incheiat contractul de tranzactie nr. 17669/25.11.2004 avand ca obiect finalizarea obligatiei de efectuare a varsamintelor restante subscrise si a dobanzilor aferente.
La art. 3.1 din tranzactie parata AVAS s-a obligat sa achite catre SC DA SA varsamintele restante privind aportul de capital si dobanzile legal stabilite, iar la art. 3.2 s-a prevazut renuntarea in mod neconditionat de catre DA SA si de catre toti actionarii sai la toate litigiile existente si viitoare privind executarile silite aflate pe rolul instantelor de judecata, precum si la orice drepturi si pretentii impotriva BCR derivand din raporturile stabilite cu fosta BANCOREX, in particular cele derivand din Conventia cadru, fie ca acestea au facut obiectul unor procese finalizate, in curs sau care ar fi putut face obiectul unor litigii viitoare intrucat au fost transferate in sarcina AVAS care substituie BCR.
De asemenea, la art. 7.2 s-a stabilit ca drepturile si obligatiile constituite pentru fosta Bancorex conform Conventiei Cadru sunt considerate, de la data semnarii tranzactiei, ca fiind constituite ale AVAS si vor fi exercitate de catre acesta.
In drept, s-a considerat de catre tribunal ca actiunea nu este intemeiata, constatandu-se ca prin incheierea tranzactiei reclamanta SC DA SA a renuntat la orice pretentii prezente sau viitoare impotriva paratei AVAS derivand din raporturile stabilite cu fosta BANCOREX prin Conventia cadru, intentia partilor fiind ca, in schimbul platii de catre AVAS a varsamintelor restante sa se stinga toate litigiile dintre acestea.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta ce a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea apelului se sustine ca hotararea apelata a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 977, art. 978 si art. 982 din Codul civil, in sensul ca instanta a facut o interpretare total abuziva a clauzei prevazuta in art. 3.2. din contractul de tranzactie nr. 17669/24.11.2004. Astfel, clauza privind renuntarea la litigiile existente si viitoare se refera doar la litigiile privind executarile silite aflate pe rolul instantelor de judecata (asa cum sunt acestea mentionate expres in anexa 1 la contract) si la drepturi si pretentii impotriva BCR derivand din raporturile stabilite cu fosta BANCOREX SA.
Ca atare, sustine apelanta, renuntarea este limitata doar la drepturi si pretentii impotriva BCR, intrucat acestea au fost transferate in sarcina A.V.A.S., iar nu si la pretentii sau drepturi pe care reclamanta le-ar avea fata de A.V.A.S., Vointa reala a partilor contractante a fost in acest sens iar aceasta rezulta atat din elemente intrinseci clauzelor contractului de tranzactie (cuprinse in art. 1.9, art.2, art.7.2 si art. 10.2), cat si din elemente extrinseci contractului de tranzactie. Cu privire la acestea din urma, apelanta face referire la succesiunea logica a evenimentelor si a situatiei BCR SA, respectiv la data de 26.10.2004 s-a pornit executarea silita impotriva BCR in baza deciziei comerciale nr. 815/26.10.2004 pronuntata de Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala , la 28.10.2004 s-a dispus poprirea conturilor debitoarei BCR (unde actionar majoritar era A.V.A.S.) deschise la B.N.R. si care impiedica procesul de privatizare in care era implicat BCR la 1.11.2004 apare interesul statului de a privatiza BCR, care promoveaza OG nr.85/2004 prin care A.V.A.S se subroga in drepturile si obligatiile BCR, iar initiativa de a reglementa printr-o tranzactie situatia litigioasa a apartinut A.V.A.S.
De asemenea, se sustine, vointa reala a partilor este in mod clar reconfirmata de parata insasi in fata tribunalului, in dosarul nr.3073/2005, A.V.A.S aratand in raspunsul la interogatoriu ca prin contractul de tranzactie se renunta la litigii existente si viitoare privind executarile silite aflate pe rolul instantelor de judecata (mentiune cuprinsa si in sentinta comerciala nr. 3198/27.09.2005).
Se mai face referire de catre apelanta si la scopul tranzactiei incheiat intre parti, acesta constand in terminarea unui proces inceput, respectiv procesele referitoare la poprirea conturilor BCR detinute la BNR, pentru suma de 15.680.000 USD. Aceasta reprezenta o lovitura grea data nu numai imaginii bancii creditoare, care se afla intr-un amplu si dificil proces de privatizare, fiind monitorizata permanent de organismele financiare internationale (BERD, IFC) si in atentia unor banci de prestigiu. Tocmai in scopul de a desfiinta poprirea A.V.A.S a consimtit sa efectueze varsamintele plus dobanda legala aferenta, in schimbul renuntarii de catre reclamanta si de catre actionarii acesteia, la executarile silite impotriva BCR, mentionate expres in anexa la contractul de tranzactie.
Prin urmare, sustine apelanta, sunt evidente concesiile partilor, in special cele ale acesteia.
In consecinta, apelanta solicita admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei apelate si obligarea paratei la plata sumei de 16.525.992 USD in echivalent lei la data efectuarii platii, reprezentand beneficiul nerealizat (lucrum cessans) de catre reclamanta in perioada 1.01.2005 - 31.12.2005.
In drept apelanta invoca dispozitiile art. 282-298 din Codul de procedura civila.
In dovedirea apelului se solicita proba cu inscrisuri si expertiza tehnica de specialitate.
Pe parcursul judecarii apelului a fost administrata proba cu inscrisuri, depuse la dosar de ambele parti, precum si proba cu expertiza contabila avand ca obiectiv stabilirea profitului net nerealizat de apelanta in perioada 1.01.2005-31.12.2005 ca urmare a neindeplinirii de catre A.V.A.S. a obligatiilor din conventia cadrul nr. 1345/8.11.1996.
La termenul de judecata din 26.10.2009, intimata a invocat exceptia autoritatii lucrului judecat in raport cu sentinta civila nr. 3918/2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, in dosarul nr. 3073/2005, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie (decizia civila nr. 1929/25.05.2007) precum si decizia I.C.C.J. nr. 995/2009.
In sustinerea acestei aparari, intimata apreciaza ca in raport cu hotararile evocate ar exista o prezumtie a lucrului judecat in ce priveste interpretarea art.3.2 din tranzactia incheiata intre parti, in sensul ca reclamanta a renuntat la orice pretentii viitoare izvorate din raporturile incheiate cu fosta BANCOREX, astfel ca aceasta chestiune a fost dezlegata anterior si nu se mai poate statua diferit de catre instanta de fata. Practic, sustine intimata, este vorba de o prezumtie a lucrului judecat cu caracter absolut care impiedica instanta de fata sa stabileasca contrariul la ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Exceptia autoritatii de lucru judecat a fost unita cu fondul de catre instanta, prin incheierea din 18.01.2010.
Analizand cu prioritate exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de intimata, in raport cu hotararile evocate, Curtea a apreciat ca aceasta este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa ca atare, deoarece nu este intrunita tripla identitate de parti, obiect si cauza, dupa cum urmeaza:
Daca identitatea de parti este intrunita, in ce priveste celelalte doua categorii de identitate, de obiect si cauza, acestea nu sunt intrunite.
Astfel, prin cererea de chemare in judecata solutionata irevocabil prin decizia comerciala nr. 1929/22.05.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie , reclamanta a solicitat obligarea paratei A.V.A.S. la plata sumei de 2.149.184 USD constand in prejudiciul efectiv cauzat reclamantei ( damnum emergens ) in perioada 10.10.2002 - 31.12.2002 pentru neexecutarea obligatiilor contractuale de catre parata.
Ca atare, obiectul cauzei solutionata irevocabil anterior se refera la pretentii izvorate dintr-un prejudiciu efectiv cauzat in perioada 10.10.2002- 31.12.2002, iar cauza acestei pretentii isi are izvorul intr-o raspundere civila contractuala referitoare la daune pentru prejudiciu efectiv.
In cauza de fata insa, asa cum rezulta din cererea de chemare in judecata reclamanta solicita obligarea paratei la acoperirea foloaselor nerealizate (lucrum cessans), respectiv profit net nerealizat de catre reclamanta in perioada 1.01.2005 - 31.12.2005, ca urmare a faptului ca parata nu a virat la termenele stipulate diferenta de 14.000.000 USD asumata prin conventia cadru din 8.11.1996 , iar perioada vizata este situata dupa incheierea contractului de tranzactie dintre parti ( din 25.11.2004).
Iata deci ca intre cele doua cauze nu este intrunita identitatea de obiect si cauza, astfel ca exceptia autoritatii de lucru judecat va fi respinsa.
Cu privire la teza intimatei in sensul ca nu a inteles sa invoce exceptia autoritatii de lucru judecat, ca si exceptie procesuala, ci doar ca o prezumtie absoluta care ar avea natura unei aparari de fond, Curtea apreciaza ca efectul procesual al autoritatii de lucru judecat nu poate fi decat acela al impiedicarii judecarii in fond a pricinii, asa cum reglementeaza dispozitiile art. 1201 din C.civil.
Analiza considerentelor hotararilor judecatoresti anterioare comporta alte discutii care, in opinia Curtii, se situeaza pe taramul efectului substantial al hotararii judecatoresti, iar nu al autoritatii de lucru judecat.
Pe fondul apelului, Curtea apreciaza ca acesta este nefondat, criticile invocate de apelanta prin motivele de apel fiind neintemeiate:
In ce priveste primul motiv de apel referitor la faptul ca instanta de fond a pronuntat o hotarare cu incalcarea dispozitiilor art. 977, a art. 978 si art. 972 din Codul civil, acesta este nefondat, instanta de fond facand o corecta si judicioasa interpretare a clauzelor contractuale cuprinse in contractul de tranzactie.
Astfel, asa cum rezulta din contractul de tranzactie incheiat intre parti la data de 24.11.2004, obiectul acestuia a fost : " Renuntarea in mod neconditionat de catre DA si AVAS, precum si in mod individual, de catre toti actionarii D.A. [...] la toate litigiile existente si viitoare privind executarile silite aflate pe rolul instantelor de judecata [...] precum si la orice drepturi si pretentii impotriva BCR derivand din raporturile stabilite de fosta BANCOREX, in particular cele rezultand din Conventia cadru, fie ca acestea au facut obiectul unor procese finalizate, in curs sau ar fi putut face unora viitoare intrucat au fost transferate in sarcina AVAS care substituie BCR conform Ordonantei 18/2004" ( art. 3.2 ).
In acest sens, sustinerile apelantei in sensul ca prin aceasta clauza apelanta ar fi renuntat doar la litigiile privind executarile silite si la drepturile si pretentiile impotriva BCR, iar nu si la cele indreptate impotriva AVAS, nu poate fi primita, deoarece din intregul contract de tranzactie rezulta ca intentia comuna a partilor a fost stingerea litigiilor existente, dar si preintampinarea unor litigii viitoare ( cum este si cel de fata), asa cum de altfel, este prevazut scopul tranzactiei, de dispozitiile art. 1704 si urmatoarele din Codul civil.
Interpretarea propusa de apelanta este contrara logicii formale aplicabile contractului de tranzactie, asa cum a fost redactat de parti, de vreme ce ele insele au prevazut expres ca subrogarea AVAS in drepturile si obligatiile BCR, operata prin OG nr. 18/2004 priveste si drepturile si pretentiile viitoare pe care D.A. le-ar putea avea impotriva sa, decurgand din Conventia Cadru autentificata sub nr. 1345/08.11.1996 de Biroul Notarului Public Enise Eliean.
Apelanta sustine pro causa ca subrogarea AVAS in drepturile si obligatiile BCR ar fi operat numai partial, fara ca aceasta sa priveasca, de pilda, obligatia sa de a acoperi beneficiul nerealizat in perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 ( lucrum cessans), ca urmare a nevarsarii sumei la care BANCOREX ( autoarea BCR) s-a obligat prin Conventia Cadru evocata.
Daca in ce priveste concesia apelantei in sensul renuntarii la litigiile existente pe rolul instantelor cu privire la executarile silite declansate de aceasta, nu priveste pretentia dedusa prezentei judecati, in ce priveste concesia referitoare la " orice drepturi si pretentii viitoare" aceasta include fara putinta de tagada si o atare pretentie, deoarece are natura unei " pretentii viitoare " (raportata la momentul 24.11.2004, adica la data incheierii contractului de tranzactie).
Curtea considera ca in temeiul art. 977, art. 982 si art. 978 din C.civil interpretarea data de Tribunal este corecta si corespunde regulilor de interpretare stabilite de Codul civil, sustinerea apelantei avand natura unei simple speculatii de text, care insa nu poate fi primita, dat fiind intregul text al tranzactiei si sensului ce rezulta din actul intreg.
Apelanta considera ca vointa reala a partilor a fost de a renunta numai la pretentiile viitoare impotriva BCR, iar nu si impotriva AVAS, insa o atare interpretare ar lipsi de efecte clauza prin care partile fac trimitere expresa la subrogarea AVAS in drepturile si obligatiile BCR ( toate, fara exceptie... ). Din aceasta perspectiva, atat elementele intrinseci clauzelor contractului de tranzactie, cat si cele extrinseci conduc la aceeasi concluzie retinuta corect de catre Tribunal.
In ce priveste critica referitoare la scopul tranzactiei, asa cum aratam mai sus, acesta este clar exprimat de parti in chiar clauza prevazuta in art. 3.2. intitulata " Obiectul contractului ", din aceasta nerezultand, asa cum se afirma, ca partile au dorit doar sa stinga litigiile existente, fara sa convina si asupra " preintampinarii " unor procese viitoare in raport cu AVAS.
Dimpotriva, prin sintagma " renunta la orice drepturi si pretentii impotriva BCR derivand din raporturile stabilite cu fosta BANCOREX, in particular cele rezultand din Conventia cadru, fie ca [...] ar fi putut face obiectul unora viitoare intrucat au fost transferate in sarcina AVAS care substituie BCR conform Ordonantei nr. 18/2004 " Curtea apreciaza ca partile au dorit , printre altele, si sa preintampine litigii viitoare ( cum este cel de fata) impotriva BCR sau impotriva AVAS ( in calitate de subrogat in drepturile si obligatiile BCR, la randul sa, subrogata in drepturile si obligatiile BANCOREX).
In fine, critica apelantei privind posibilitatea partilor de a rezolva pe cale amiabila orice divergenta privind interpretarea si executarea contractului de tranzactie ( art. 12.4 din contract) nu poate fi apreciata drept un motiv de apel propriu-zis, de vreme ce apelanta nu arata in ce mod o astfel de sustinere ar putea fi apta de a conduce la reformarea hotararii tribunalului, mai ales ca fiind declansat litigiul, este cert ca solutionarea amiabila nu a fost posibila.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 296 din C.pr. civ. rap. la art. 977, art. 982 , art. 978 din C.civil , Curtea a respins apelul ca nefondat ( E.R.).