Anulare ordin Prefect. Forma si interpretarea mandatului in formularea cererii de reconstituire potrivit legislatiei fondului funciar Sentinta civila nr. 1904 din data de 11.02.2009
pronunțată de Judecatoria Iasi

Prin cererea formulata reclamanta G.D. a formulat in contradictoriu cu paratele Comisia Municipala de Fond Funciar Iasi si Institutia Prefectul Judetului Iasi plangere impotriva Ordinului nr. XXX/2008, solicitand anularea acestuia.
In motivarea de fapt a plangerii, reclamanta a aratat ca parata a comis o eroare materiala respingand cererea formulata de fiul reclamantei, G.D.D. Eroarea se datoreaza faptului ca fiul reclamantei s-a deplasat la institutiile competente pentru a formula precizari, reclamanta aflandu-se in imposibilitate de a se ocupa personal de aceasta chestiune, datorita varstei si a faptului ca locuieste alt judet, la mare distanta. Mai precizeaza reclamanta ca ea este cea care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate la institutiile competente, pe terenul respectiv fiind edificata si o constructie - casa de locuit.
In drept, reclamanta isi motiveaza cererea in temeiul dispozitiilor prevazute de legea 18/1991 cu modificarile ulterioare si H.G. 890/2005.
Reclamanta anexeaza cererii introductive inscrisuri.
La solicitarea instantei, parata Institutia Prefectului judetului Iasi a depus la dosarul cauzei documentatia ce a stat la baza eliberarii ordinului nr. XXX/2008.
Prin incheiere de sedinta, instanta a dispus, in baza prevederilor art.164 C. proc. civ., conexarea la prezenta cauza a dosarului nr. 22964/245/2008, avand ca obiect plangerea formulata de G.D.D., cu privire la acelasi Ordin, in contradictoriu cu aceleasi parate, prin care a solicitat, de asemenea, anularea sa, pentru motivele invocate si in cererea initiala de catre mama sa.
La acelasi termen de judecata, instanta incuviinteaza administrarea probei testimoniale cu un martor, pentru a dovedi faptul ca cererea de reconstituire nu a fost depusa in nume propriu de catre G.D.D., ci ca a existat un mandat verbal din partea reclamantei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, cu privire la aspectele invocate in titlul prezentei analize de speta, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Ordinul nr. XXX/03.10.2008 al Prefectului Judetului Iasi s-a respins cererea reclamantei G.D., considerata a fi formulata de reclamantul G.D.D., privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 642 mp teren, situat in Iasi.
In motivare respingerii s-a retinut ca solicitantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat si nici dovada calitatii de mostenitor legal al autoarei sale.
Din documentatia depusa de Institutia Prefectului Iasi, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin cererea formulata de reclamantul G.D.D., acesta a solicitat "in calitate de mostenitor unic al mamei sale, G.D., mostenitoare a terenului in baza certificatului de mostenitor nr. Y/1980 de pe urma autoarei C.O., suprafata de 642 mp teren, situata in Iasi.
Din actele de stare civila rezulta imprejurarea ca G.D., in viata, este mama lui G.D.D., unicul sau fiu, prin urmare, nu se pune problema analizarii directe a indreptatirii reclamantului G.D. la reconstituire.
Atat reclamanta G.D. in cererea sa de chemare in judecata, cat si reclamantul G.D.D, in cererea de chemare in judecata conexata sustin imprejurarea ca, in realitate, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulata de G.D.D ca mandatar al mamei sale si nu in nume propriu, aceasta imprejurarea reiesind din sintagma, defectuos exprimata din punct de vedere juridic "G.D.D, in calitate de mostenitor unic a lui G.D, mostenitoarea unui imobil (...)".
Sustinerile reclamantilor sunt dovedite cu actele de stare civila care atesta faptul ca G.D este in viata si, prin urmare, vointa interna a semnatarului cererii nu putea fi aceea a formularii unei cereri in nume propriu, precum si de proba testimoniala, martorul partilor E.S., confirmand existenta mandatului verbal dat de mama fiului sau.
In retinerea acestei situatii de fapt instanta va mai avea in vedere si imprejurarea ca reclamanta este o persoana in varsta, greu deplasabila, in virtutea relatiilor sale filiale mandatand in mod normal pe fiul sau sa se ocupe de ceea ce urmeaza sa devina mostenirea lui, "in calitate de unic mostenitor", dupa decesul reclamantei.
Asadar, in interpretarea sintagmei din cererea de reconstituire, instanta urmeaza sa aiba in vedere vointa interna a celui care a formulat cererea si a mandantului sau, apreciind ca din exprimarea citata mai sus, raportat si la gradul de cunostinte juridice extrem de redus al solicitantului, se poate retine imprejurarea ca cererea este formulata de G.D.D, nu in nume propriu, ci ca mandatar al mamei sale G.D, titularul fiind mentionat ca atare pe cererea de reconstituire.
O interpretare contrarie celei de mai sus, in opozitie cu vointa interna si exprimata a reclamantilor, ar determina respingerea cererii de reconstituire pe motive pur formale, cu efectul direct al lipsirii reclamantei de drept, in sensul art. 1 Protocol 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozitiilor art. 8 alin.3 Lg. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face, la cerere, care, in absenta unor dispozitii derogatorii de la normele de drept comun poate fi formulata si prin intermediul unui mandatar, indiferent daca este comostenitor sau o alta persoana.
Prin urmare, in analiza indeplinirii/neindeplinirii acestei conditii, instanta urmeaza a analiza validitatea mandatului verbal dat de reclamanta G.D fiului sau, G.D.D.
In cauza reclamantii invoca imprejurarea ca cererea formulata de G.D.D este facuta in numele reclamantei G.D, in baza unui mandat verbal. In acord cu toate regulile institutiei mandatului, prevazute in art. 1532-1559 C.civ. instanta urmeaza sa constate ca pentru valabilitatea conventiei de mandat nu este necesara forma scrisa decat ad probationaem. Cu alte cuvinte, valabilitatea insasi a mandatului nu este afectata de lipsa formei scrise atata timp cat cei ce invoca mandatul pot proba existenta lui.
Potrivit dispozitiilor inscrise in art. 1169 C.Civ, reclamantii, invocand existenta unui mandat, aveau obligatia de a proba aceasta imprejurare.
In temeiul art. 1191 alin.3 C.civ., constatand acordul tacit al paratelor la incuviintarea probei testimoniale, instanta a admis aceasta proba pentru dovedirea existentei unui mandat verbal dat de catre reclamanta G.D reclamantului G.D.D, prin depozitia martorului E.S., existenta conventiei fiind dovedita.
Avand in vedere cele de mai sus, sub aspectele analizate, plangerile reclamantilor sunt intemeiate.