Plangere contraventionala. Principiul prezumtiei de vinovatie si modul de interpretare a masurilor efectuate de aparatele radar. Incalcarea acestui principiu duce la casarea cu trimitere a acestei cauze, potrivit art.312 alin.1 si 3 Cod Procedura Civila. Decizie nr. 163R din data de 19.02.2009
pronunțată de Tribunalul Ialomita

Petentul S.R.A., in contradictoriu cu intimatul I.P.J. Ialomita, a solicitat anularea procesului - verbal de contraventie, prin care s-a retinut in sarcina sa savarsirea contraventiei reglementate de art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002, constand in aceea ca a fost surprins circuland cu autoturismul pe raza localitatii Malu, judetul Ialomita, cu o viteza inregistrata de aparatul radar de 104 km/h pe un sector de drum unde viteza maxima legal admisa este de 50 km/h.
Solutionand cauza, Judecatoria Slobozia, prin sentinta civila nr.1767/ 24 noiembrie 2008 a respins plangerea formulata ca fiind neintemeiata .
S-a retinut de catre instanta de fond ca in cauza s-a dovedit ca procesul - verbal de contraventie a fost incheiat cu respectarea conditiilor de forma prevazute de lege, ca fapta contraventionala exista in materialitatea ei si ca ea a fost savarsita cu vinovatie de contravenient .
Impotriva acestei solutii, in termen legal, motivat, a declarat recurs petentul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand printre altele ca instanta de fond, trecand la solutionarea cauzei, a incalcat principiul prezumtiei de nevinovatie a contravenientului atunci cand a ignorat marja de eroare pe care o inregistreaza aparatele RADAR cu ocazia masuratorilor efectuate .
Recursul declarat este fondat .
Rezulta din jurisprudenta CEDO, cauza OZTURK V Germania, hotararea din 21 februarie 1984, cauza Ziliberberg contra Moldovei, hotararea din 1 februarie 2005 si cauza Anghel contra Romaniei, ca art. 6 din Conventie este incident si in materie contraventionala in sensul ca "acuzatia in materie penala" la care face referire acest articol poate fi interpretata si in sensul ca ar include si o "acuzatie in materie contraventionala".
In atare situatie, intrucat procedura de solutionare a unei plangeri contraventionale este calificata drept o procedura "penala" contravenientul se bucura de protectie conferita in cadrul unei astfel de proceduri printre care si de prezumtia de nevinovatie.
Aceasta prezumtie de nevinovatie impune urmatoarele conditii :
a) instantele sa nu porneasca de la premiza ca petentul contravenient a savarsit fapta ce i se retine in sarcina;
b) sarcina probei revine organului constatator si
c) indoiala este in beneficiul contravenientului.
Nu trebuie uitat insa ca in dreptul nostru contraventional, procedura solutionarii unei cereri privind o plangere contraventionala este reglementata in mare parte de Cod de procedura civila ( art. 47 din OG nr. 2/2001) si ca procesul verbal de contraventie este un act administrativ, astfel incat unele elemente ale principiului prezumtiei de nevinovatie nu trebuie absolutizate, existand posibilitatea cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite si scopul legitim urmarit sa functioneze si alte prezumtii de drept si fapt chiar si in favoarea organului constatator (vezi cauza Bum contra Austriei, hotararea din 3.02.2005).
In cazul in speta, insa aplicand garantiile conferite contravenientului de dispozitiile art. 6 alin. 2 din Conventie, critica formulata de recurent cu privire la neluarea in seama a marjei de eroare pe care o inregistreaza aparatul RADAR in operatiunile de masurare a vitezei, potrivit punctului 3.11.lit. b si 3.11 lit. c din Normele de Metrologie Legala nr. 021-05 si interpretarea acesteia prin prisma principiilor indoiala profita contravenientului si proba cade in sarcina agentului constatator, trebuie retinuta.
Cu alte cuvinte, cat timp in cauza agentul constatator, nu aduce alte probe din care sa rezulte viteza exacta cu care a circulat contravenientul, multumindu-se sa dovedeasca aceasta situatie de fapt, doar cu masuratorile aparatului RADAR, masuratori care cuprind erorile tolerate de Norma, atunci acestei erori profita contravenientului, iar viteza pentru care trebuie judecat acesta este cea inregistrata de aparatul RADAR din care se deduce eroarea legala. Aceasta cu atat mai mult cu cat, in adresa nr. 8805/10.11.2008 I.N.V.M. confirma functionarea aparatelor radar cu o marja de eroare , operatorul cinemometrului nefacand altceva decat sa constate valoarea masurata de cinemometru, fara a adauga sau scadea eroare inregistrata.
Asa fiind, pentru aceste motive solutia instantei de fond este casabila.
Cauza urmeaza a fi trimisa aceleiasi instante pentru rejudecare, intrucat in raport de cele retinute mai sus de tribunal, aceasta ii poate oferi posibilitatea agentului constatator producerea unor probe in combaterea indoielii de care beneficiaza petentul ( art. 312 alin. 3 Cod procedura civila) cat si pentru faptul de a nu priva una din parti de o cale de atac impotriva hotararii care va stabili soarta procesului verbal de contraventie.
Proba care ar putea fi solicitata de partea interesata sau in conditiile art. 129 alin.5 Cod procedura civila ar putea fi pusa in discutia partilor, este proba cu expertiza tehnica de stabilire a vitezei exacte cu care a circulat petentul, proba care, potrivit art. 305 Cod procedura civila nu poate fi administrata in faza de recurs si in functie de care poate fi modificata sau nu solutia data in primul ciclu de judecata (art. 312 alin.3 Cod procedura civila).
In acest sens, a se vedea deciziile civile nr. 2947 R din 26.08.2008 (dos. nr. 44/98/2008) si nr. 3971 R din 16 octombrie 2008 (dosar nr. 3290/98/2007) date de Curtea de Apel Bucuresti.