Prin contestatia inregistrata la aceasta instanta la data de19 octombrie 2007 sub nr. 3223/102/07, reclamanta N Echeama in judecata in calitate de parat pe Primarul mun. Tg.Mures, solicitand anularea sau, dupa caz, modificarea in parte a dispozitiei nr.7162 din 19 septembrie 2007 emisa de Primarul mun. Tg.Mures, in privinta art.2 si 3 si a se dispune in sensul stabilirii indreptatirii reclamantei la masuri reparatorii prin echivalent in conditiile Legii nr.10/2001 atat pentru cota de ½ parte din imobilul constructie (casa de locuit formata din 3 camere, 3 bucatarii din care o bucatarie de vara, 2 camari de alimente, 1 baie, 1 pivnita si 1 pravalie), situate pana la demolare in Tg.Mures, strada Gh.Doja nr.48, inscris in CF 2947 Tg.Mures nr.top.4706/11, 4706/12 si pentru imobilul teren in suprafata de 554 mp, aferent intregilor constructii demolate de la adresa amintita. Reclamanta arata ca solicita si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca imobilul amintit, prezenta urmatoarea situatie a proprietatii inainte de a fi preluat de catre Statul Roman: cota de ½ parte din imobilul constructie descris mai sus si din terenul aferent in suprafata de 554 mp. a apartinut in proprietate reclamantei, fiind trecut la Stat prin donatie in baza Decretului nr.478/1954; cealalta cota de ½ parte din imobil a apartinut mamei reclamantei, numitei N G, si a trecut la stat prin decizia nr.39/31.01.1976 a fostului Consiliu Popular al Judetului Mures, cu titlu de iesire din indiviziune.
Reclamanta mai arata ca dupa preluarea intregului imobil de catre Statul Roman, constructiile au fost demolate in intregime si s-au ridicat blocuri de locuinte.
Reclamanta mai arata ca prin art.1 din dispozitia nr.7162 din 19.09.2007 a Primarului mun. Tg.Mures, s-a admis cererea sa de acordare de masuri reparatorii prin echivalent, pentru partea de constructii, (nu si pentru teren), ce a apartinut reclamantei personal, respingandu-se apoi in art.2 si 3, cererea reclamantei de acordare de masuri reparatorii prin echivalent pentru partea de constructii care a apartinut in proprietate mamei sale, adica numitei N G, precum si cererea de acordare de masuri reparatorii prin echivalent pentru tot terenul aferent constructiilor.
Reclamanta mai arata ca dispozitia amintita i-a fost comunicata la data de 21 septembrie 2007.
Cu privire la cota de ½ parte din constructii care a apartinut mamei reclamantei, reclamanta arata ca preluarea de catre Statul Roman s-a realizat in baza deciziei nr.39/1976 a fostului Consiliu Popular al jud.Mures, cu titlu de iesire din indiviziune, stabilindu-se in favoarea mamei reclamantei o sulta compensatorie de 4132,80 lei, neincasata vreodata in mod efectiv. Se mai sustine ca oricum, acea suma este mult mai mica decat valoarea reala de atunci a proprietatii mamei reclamantei (1/2 parte din intregile constructii si ½ parte din teren).
Reclamanta sustine ca nu poate fi retinut argumentul paratului, care a apreciat in cuprinsul dispozitiei atacate ca preluarea de catre stat s-ar fi facut prin cumparare si ca o astfel de preluare nu ar cadea sub incidenta Legii 10/2001.
Reclamanta arata ca art. 1 di Legea nr. 10/201 impune incidenta acestei legi asupra imobilelor preluate in mod abuziv de catre stat. Terminologia folosita de textul legal fiind de "imobile preluate de Stat" fiind evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere nu numai preluarile facute de catre Stat prin acte unilaterale de autoritate (cum ar fi nationalizarile, exproprierile, etc), dar si orice fel de preluare facuta de catre Stat si in baza a orice fel de acte, inclusiv cele bilaterale sau de alta natura (de exemplu donatii, vanzari - cumparari, iesiri din indiviziune, hotarari judecatoresti, etc). Aceasta concluzie logica vine din observarea fireasca, ca terminologia folosita de Legea nr. 10/2001 prin art. 1, aceea de preluare, nu poate fi considerata ca fiind altfel, decat o terminologie generica care cuprinde orice fel de trecere de imobile la Stat in perioada de referinta (6 martie 1945- 22 decembrie 1989) aratate de lege.
Reclamanta sustine ca preluarea in modul realizat prin decizia nr.39/1976 a fostului Consiliu Popular al jud.Mures, este un act unilateral, cazand sub incidenta Legii 10/2001. Reclamanta aminteste apoi si de dispozitiile art.2 din Legea 10/2001, precizand ca enumerarea prevazuta in acel articol nu este o enumerare limitativa si exhaustiva a tuturor cazurilor de preluare in conditiile in care lit.g si h indica incidenta Legii 10/2001 in privinta oricaror preluari facute de catre stat cu titlu valabil, fara titlu valabil, fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal, indiferent ca aceste preluari s-au facut de organele puterii sau dimpotriva ale administratiei de stat.
Reclamanta sustine ca in spiritul Legii nr. 10/2001 orice preluare facuta de catre stat fara plata efectiva de despagubiri sau fara plata de despagubiri echitabile este considerata ca fiind o preluare abuziva.
Reclamanta a aratat cu privire la cererea de acordare de masuri reparatori pentru intregul teren aferent constructiilor demolate, situat in Tg.Mures, strada Gh-Doja nr.48, inscris in CF 2947 Tg.Mures, nr.top.4706/11, 4706/12, ca terenul in suprafata de 554 mp a fost preluat de Statul Roman astfel: cota de ½ parte din teren prin donatie facuta de catre reclamanta N Ein baza Decretului nr. 478/1954, preluarea in privinta careia indiscutabil este incidenta Legea nr. 10/2001 potrivit art. 2 alin. (1) lit. c din aceasta lege, respectiv potrivit cu art. 2.3 din HG nr. 498/2003; cealalta cota de ½ parte din teren prin decizia nr. 39/1976 a fostului Consiliu Popular al Judetului Mures de la mama sa N G, preluare in privinta careia a fost incident Legea 10/2001 potrivit cu cele aratate de catre reclamanti la pct. 1 din prezenta contestatie.
Reclamanta mai arata ca dispozitiile art. 8 din Legea 10/2001 (asa cum acest text legal arata dupa modificarile aduse de Legea nr. 247/2005) releva faptul ca incidenta Legii nr. 10/2001 este inlaturata doar in privinta terenurilor situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii de Legea nr. 10/2001 (ceea ce nu este cazul in speta de fata, intrucat terenul in speta a fost intodeauna si este intravilan) respectiv doar in privinta acelor terenuri a caror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 (ceea ce nu este cazul intrucat acest text legal inseamna nu faptul in sine ca s-a aplicat in privinta unui teren aceste legi ci faptul ca in privinta terenului in mod real trebuia sau nu aplicate aceste legi, iar in speta, este indiscutabil faptul ca terenul din cauza nu este un teren care putea sa cada sub incidenta Legii 18/1991, Legii nr. 1/2000 (nefiind teren agricol sau forestier) si ca atare gresita aplicare in privinta acestui teren acestor legi nu poate inlatura incidenta Legii 10/2001.
Reclamanta arata ca, cu atat mai mult cu cat hotararea nr. 131/L/21.03.2001 a Comisiei Judetene Mures pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se da dupa aparitia Legii nr. 10/2001 (aparuta in Monitorul Oficial din 14.02.2001) deci dupa data la care prin forma initiala a art. 8 din Legea nr. 10/2001 s-a explicitat deja expres ca terenurile altele decat cele agricole si forestiere cad sub incidenta Legii 10/2001
Reclamanta solicita in probatiune, depunerea la dosarul cauzei a actelor care au stat la baza emiterii dispozitiei atacate, proba cu inscrisuri si efectuarea unei expertize pentru stabilirea faptului daca suma indicata in decizia 39/1976 corespundea sau nu la acea data cu valoare reala la aceea data a jumatatii imobilului (constructii si teren) situat in Tg. Mures, str. Gh. Doja, nr. 48, din CF 2947 Tg. Mures, nr. top 4706/11, 4706/12.
Reclamanta a anexat la cerere, copia dispozitiei atacate.
Paratul Primarul mun.Tg.Mures in calitatea sa de reprezentant al Mun.Tg.Mures a formulat intampinare (filele 13-14 dosar), prin care solicita respingerea contestatiei, ca nefondata si mentinerea ca legala si temeinicia a dispozitiei Primarului mun.Tg.Mures, nr.7162/2007.
Paratul sustine ca dispozitia este legala si temeinica, aratand ca in ce priveste cererea reclamantei de anulare a art.2 din dispozitie, intregul teren este ocupat de blocuri de locuinte astfel ca restituirea in natura nu este posibila. Prin Hotararea nr. 13/L/21.03.2001 a Comisiei judetene Mures pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, pentru terenul aferent imobilului in speta, in suprafata de 554 mp, numita N E, fosta Kolozsvari a fost propusa pentru despagubiri pe Anexa 39, pozitia 560, in baza Legii 1/2000, astfel a fost anexat in xerocopie Tabelul Nominal cuprinzand persoanele fizice care opteaza, prin cereri intemeiate, aprobate de organele competente, sa li se acorde despagubiri pentru terenurile agricole cuvenite, in natura, potrivit art. 40 din Legea 1/2000, unde este inclusa si reclamanta pentru suprafata de 0,0554 ha.
Paratul, avand in vedere cele mentionate mai sus, tinand cont de faptul ca regimul juridic al terenului in speta este reglementat de Legea 1/2000 si ca potrivit art. 8 alin. 1 nu intra in incidenta Legii 10/2001 terenurile ale caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si prin Legea 1/2000 s-a respins cererea de acordare de masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul aferent imobilului in speta, in suprafata de 554 mp.
Parata a mai aratat ca prin oferta de donatie acceptata prin Dispozitia 387/1975 a fostului Comitet executiv al fostului Consiliu Popular al Judetului Mures, N E, fosta Kolozsvari a donat Statului roman, cota de ½ parte din imobilul inscris in CF 2947 Tg. Mures, nr. top 4706/11, 4706/12, in suprafata totala de 554 mp.
Ulterior, in temeiul Deciziei 39/31.01.1976 s-a procedat la iesirea din indiviziune asupra cotei de ½ parte din imobil, aflat in coproprietatea numitei Nemeth Gizelal, mama petentei, prin cumpararea acestei cote de catre Statul Roman, contra sumei de 4.132, 80 Ron. In aceste conditii, Statul roman a devenit proprietatea exclusiva asupra cotei de 1/1 parte din imobil, prin oferta de donatie - cota de ½ parte, respectiv prin iesirea din indiviziune din indiviziune- pentru cealalta cota de ½ parte, astfel incat, pentru aceasta din urma cota, antecesoarea reclamantei a fost despagubita si pe cale de consecinta, parata a considerat ca reclamanta nu are nici un drept sa solicite masuri reparatorii si pentru aceasta cota din imobil.
Paratul a mai precizat in intampinare ca din eroare s-a strecurat o neconcordanta intre titlul si dispozitivul dispozitiei nr.7162/2007, in sensul ca cererea reclamantei s-a admis pentru 1/2 parte din constructia demolata.
Paratul a depus la dosarul cauzei, in copie, dispozitia atacata si actele care au stat la baza emiterii asteia (filele 15-74 dosar.)
De asemenea, la dispozitia instantei, s-a comunicat la dosarul cauzei de catre OCPI Mures, copia fidela a cartii funciare nr.831/II Tg.Mures.
Instanta a admis cererea in probatiune solicitata de reprezentantul reclamantei si a dispus efectuarea unei expertize specialitatea constructii civile, cu urmatoarele obiective: - stabilirea valorii de circulatie la momentul nationalizarii imobilului situat in Tg. Mures, str. Gh. Doja, nr. 48 (cota de ½ parte) astfel cum reiese din decizia 29/1976 a Consiliului popular al judetului Mures (filele 18-19); a se avea in vedere sintagma "imobil cladire" mentionata in decizie si stabilirea valorii de circulatie a imobilului, in raport de descrierea imobilului facuta in foaia A si de inscrierile din foaia B a cartii funciare; stabilirea valorii de circulatie din momentul emiterii deciziei nr. 39/31.01.1976 a fostului Consiliu Popular al Judetului Mures a imobilului compus din casa de locuit formata de 3 camere, 3 bucatarii din care o bucatarie de vara, 2 camari de alimente, o baie, o pivnita si o pravalie, precum si a teren aferent in suprafata de 554 mp situat pana la demolare in Tg. Mures, str. Gh. Doja, nr. 48, jud. Mures (inscris in CF 2947 Tg. Mures, nr. top 4706/11, 4706/12 cu mentiunea ca se impune a se indica atat valoarea intregului imobil (constructii si teren impreuna) cat si valoarea separata de la acea data a constructiilor (respectiv a terenului aferent)
Expertiza constructii efectuata de expert tehnic judiciar ing. Hategan C.Virginia este depusa la dosarul cauzei la filele 169-175. Instanta a dispus prin incheierea pronuntata in sedinta publica din data de 24 ianuarie 2008, si emiterea unei adrese catre Consiliul Judetrean Mures, pentru a comunica daca in evidentele lor figureaza faptul ca numita N G a primit efectiv sulta indicata in decizia nr.39/31.01.1976 a fostului Consiliu Popular al Judetului Mures, cu titlu de iesire din indiviziune pentru imobilul inscris in CF nr.2947 Tg.Mures, nr.top.4706/11,4706/12, situat in Tg.Mures, str.Gh.Doja, nr.48,
Ca urmare a raspunsului primit (fila 100 dosar), instanta a revenit cu adresa amintita, la SC Locativ SA Tg.Mures (fila 102 dosar).
Prin adresa nr.728 din 12 martie 2008, SC Locativ SA a comunicat instantei ca nu detine in arhiva actul privind sulta primita de numita N G, cu titlu de iesire din indiviziune pentru imobilul situat in Tg.Mures, strada Gh.Doja nr.48 (fila 103 dosar).
Intrucat potrivit copiei de pe certificatul de deces seria DS nr.015739 eliberat de serviciul de stare civila al Municipiului Tg.Mures reiese ca reclamanta N Ea decedat la data de 6 martie 2008 (fila 107 dosar), mostenitorii acesteia K Asi N Fau precizat la data de 17 aprilie 2008 ca inteleg sa continue in calitate de reclamanti, prezentul proces (fila 106 dosar).
Potrivit actelor de stare civila anexate la dosarul cauzei (copia sentintei civile nr. 979/1961 a Tribunalului Popular al Raionului Tg.Mures - fila 112 dosar, copia certificatului de nastere si a cartii de identitate pentru numitul N F- fila 108 dosar si copia certificatului de nastere, a cartii de identitate si a sentintei civile nr. 5896/1975 a Judecatoriei Tg.Mures pentru numitul K A- filele 109-111 dosar), reclamantii K Asi N Fsunt fiii reclamantei decedate N E, fiind asadar descendenti de gradul I.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Cu privire la cadrul procesual, instanta apreciaza ca prin chemarea in judecata in calitate de parat a Primarului Mun.Tg.Mures, interesele procesuale ale unitatii administrativ -teritoriale nu au fost vatamate, intrucat potrivit prevederilor art.21 alin.2 din Legea 215/2003 Primarul mun.Tg.Mures este cel care reprezinta in justitie, interesele unitatii administrativ - teritoriale.
Prin dispozitia nr.7162 din 19 septembrie 2007 emisa de Primarul mun. Tg.Mures, s-a admis in parte cererea reclamantei decedate N Esi s-a stabilit indreptatirea acesteia la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, pentru cota de 1/2 parte din constructia demolata situata in Tg. Mures, str. Gh. Doja, nr. 48, inscrisa in CF 2947 Tg. Mures, nr. top 4706/11, 4706/12, compusa din 3 camere, 3 bucatarii din care 1 bucatarie de vara, 2 camara de alimente, 1 baie, 1 pivnita, precum si o camera folosita ca pravalie, avand o suprafata construita de 108,50 mp.
Din cuprinsul considerentelor dispozitiei corelat cu preambulul acesteia, se desprinde concluzia ca art.1 se refera la cota de ½ parte din imobilul constructii demolate.
S-a respins prin acea dispozitie cererea petentei reclamanta N E(decedata in cursul procesului) de acordare de masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul aferent constructiilor, in suprafata de 554 mp (art.2 din dispozitie), precum si cererea de acordare de masuri reparatorii prin echivalent pentru cealalta cota de 1/2 parte preluata de Statul Roman de la numita N G, prin decizia nr.39/1976 in urma unei iesiri in indiviziune (art.3 din dispozitie).
S-a retinut in considerentele dispozitiei atacate, ca regimul juridic al terenului este reglementat de Legea 1/2000 si ca potrivit art. 8 alin. 1 nu intra sub incidenta Legii 10/2001 terenurile ale caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si prin Legea 1/2000.
Din cuprinsul dispozitiei atacate reiese faptul ca paratul contesta caracterul abuziv al preluarii cotei de ½ parte din constructiile demolate, care au apartinut antecesoarei reclamatei N E, precum si aplicabilitatea dispozitiilor Legii 10/2001 cu privire la terenul aferent, invocandu-se situatia prevazuta in art.8 din Legea 10/2001.
Asadar, cu privire la fondul cauzei, avand in vedere sustinerile reclamantilor pe de o parte, si apararile si sustinerile paratului pe de alta parte, se impune stabilirea daca, in ce priveste cererea reclamantei decedate N Ede acordare de masuri reparatorii pentru cota de ½ parte din constructiile demolate care au apartinut mamei sale, sunt aplicabile dispozitiile art.1, art. 2 si art.10 din Legea 10/2001.
De asemenea, cu privire la cererea reclamantei decedata N Ede acordare de masuri reparatorii in temeiul Legii 10/2001 pentru terenul aferent constructiilor demolate, se impune a se stabili daca sunt incidente dispozitiile acestei legi speciale, sau, dimpotriva, sunt aplicabile prevederile art.8 din Legea 10/2001 in sensul invocat de parat.
In privinta cotei de 1/2 parte din constructiile demolate, care au apartinut numitei N G, instanta are in vedere urmatoarele imprejurari ale starii de fapt:
Imobilul in litigiu a fost inscris in CF 2947 Tg.Mures, nr.top. 4706/11,4706/12 (carte funciara in prezent sistata). Din cuprinsul inscrierilor din foaia B a cartii funciare amintite reiese ca la data de 19 august 1974, o cota de ½ parte din imobil care a apartinut lui N Fa trecut in proprietatea reclamantei decedata N E, fosta K (pozitiile B19 si B21 din cartea funciara amintita - fila 52 dosar). La acel moment, cealalta cota de ½ parte era in proprietatea numitei Nemeth Gilezza (pozitia B20 din cartea funciara amintita - fila 52 dosar).
Cota parte ce a apartinut lui N Ea trecut in favoarea Statului Roman, prin decizia nr.387/1975, cu titlu de donatie ( pozitia B22 si B23 din cartea funciara - fila 52 dosar).
Cota-parte proprietatea numitei N G a ramas inscrisa pe numele acesteia. Statul Roman nu si-a inscris dreptul de proprietate in cartea funciara.
Prin decizia nr.39/31 ianuarie 1976 emisa de fostul Consiliu Popular al Jud.Mures (filele 18-19 dosar), s-a decis “sistarea indiviziunii prin buna invoiala si cumpararea partilor indivize ale celorlalti copartasi de catre intreprinderea judeteana de gospodarie comunala si locativa, dupa cum urmeaza:_5).cumpararea cotei de ½-a parte din imobilul cladit situat in Tg.Mures, strada Gh.Doja nr.48 de la coproprietara N G cu suma de 4.132,80 lei". - filele 18-19 dosar.
Instanta constata ca atat din actele dosarului cat si potrivit sustinerilor reclamantilor si apararilor paratului, preluarea de catre Statul Roman cotei de ½ parte din constructii care au apartinut numitei N G s-a realizat in baza acelei decizii nr.39/1976.
Acea decizie insa a autorizat sistarea indiviziunii, cu precizarea de la art.2, ca “de executarea prezentei decizii raspunde intreprinderea judeteana de gospodarie comunala si locativa Tg.Mures" (fila 19 dosar).
Nu reiese din niciun act al dosarului faptul ca intre parti s-a realizat un acord de vointa. Nu reiese manifestarea de vointa a coproprietarei de atunci, numita N G, de sistare a starii de indiviziune.
Mai mult, paratul nu a probat faptul ca in schimbul privarii de proprietate a bunului sau, numita N G, sau respectiv mostenitorii acesteia au primit o sulta compensatorie.
Chiar daca in cuprinsul deciziei nr.39/1976 s-a consemnat in art.1 pct.5, ca s-a stabilit o sulta compensatorie de 4132,80 lei, paratul nu a probat plata acestei sulte.
Dimpotriva, din cuprinsul adresei nr.728 din 12 martie 2008 emisa de SC Locativ SA (continuatoare prin reorganizare, a fostei Intreprinderi judetene de gospodarie comunala si locativa Mures) reiese ca aceasta institutie nu detine vreun act privind sulta primita de numita N G, cu titlu de iesire din indiviziune pentru imobilul situat in Tg.Mures, strada Gh.Doja nr.48 (fila 103 dosar).
Oricum, observatiile reclamantilor cu privire la cuantumului acestei sulte compensatorii, sunt intemeiate. Potrivit concluziilor expertizei tehnice in specialitatea constructii civile si industriale, (lucrare efectuata de expert tehnic judiciar ing.Hategan C.Virginia), la momentul nationalizarii, cota de ½ parte din constructii avea o valoare de 51.544,90 lei (filele 169-175 dosar). Prin urmare, acea suma stabilita prin decizia nr.39/1976 cu titlu de sulta compensatorie (4.132,80 lei) nu acoperea contravaloarea reala a bunului numitei N E, fiind incalcat principiul egalitatii valorice a loturilor in cazul sistarii starii de indiviziune.
Aceste imprejurari ale cauzei, conduc la urmatoarele concluzii: 1.Statul Roman a preluat cota de ½ parte din imobilul care a constituit pana in anul 1976, proprietatea numitei N G; 2.preluarea cotei de ½ parte din imobilul in discutie s-a realizat in baza deciziei nr.39/1976 a fostului Consiliu Popular Mures - act unilateral de vointa, care emana de la institutiile statului, dar care nu reda acordul de vointa al coproprietarei N G; 3.nu s-a dovedit existenta unui act de partaj care sa cuprinda acordul de vointa al coproprietarei N G 4.nu s-a facut dovada acoperirii privarii de proprietate a numitei N G, prin plata unei sulte compensatorii la nivelul valoric al bunului; 5.Statul Roman s-a comportat ca un proprietar si a dispus asupra imobilului, prin demolarea constructiei si folosirea terenului aferent pentru construirea de blocuri de locuinte;
Fata de aceste imprejurari ale starii de fapt, instanta apreciaza ca sustinerile reclamantilor prin reprezentant sunt intemeiate.
Instanta apreciaza ca nu se pot retine apararile paratului, (lipsa caracterului abuziv al preluarii) intrucat a existat o sistare a starii de indiviziune intre coproprietari).
La momentul preluarii bunului de catre Statul Roman, erau aplicabile prevederile Codului civil, in vigoare si in prezent.
Potrivit prevederilor art.644 din Codul civil, “Proprietatea bunurilor de dobandeste si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie sau prin traditiune".
Constitutia Romaniei in vigoare la acel moment (Constitutia RSR adoptata la 21 august 1965), stabilea in art.12, ca "Terenurile si constructiile pot fi expropriate numai pentru lucrari de interes obstesc si cu plata unei juste despagubiri".
In raport de aceste prevederi legale, in vigoare in anul 1976, se impunea ca acea sistare de indiviziune sa se realizeze in baza unei conventii, care sa cuprinda acordul de vointa al coproprietarei N G. Ori in lipsa platii cel putin a sultei mentionata in art.1 pct.5 din decizia nr.39/1976 a Consiliului Popular al jud.Mures, nu s-a intalnit si nu s-a realizat niciun acord de vointa intre cei doi coproprietari de la acel moment (Statul Roman pentru o cota de ½ parte si numita N G pentru cealalta cota de ½ parte).
Maniera in care s-a realizat acea “sistare a starii de indiviziune" echivaleaza insa cu o expropriere de catre Statul Roman, a cotei de ½ parte din constructiile demolate, care au apartinut numitei N G, fara plata unei juste despagubiri.
Din aceste motive, instanta apreciaza ca sunt aplicabile prevederile art.2 lit.i din Legea 10/2001, cota de ½ parte din constructiile in litigiu, ce au apartinut numitei N G a fost preluata fara temei legal, printr-un act de dispozitie al organelor locale ale puterii de stat.
Cu privire la calitatea de persoane indreptatite la masurile reparatorii prevazute de Legea 10/2001, instanta are in vedere faptul ca reclamanta N E(decedata in cursul procesului) este fiica fostei proprietare tabulare N G, iar reclamantii N Fsi K Asunt nepoti ai fostei coproprietare tabulare (descendenti de gradul II, fiind fiii numitei N E).
Instanta retine asadar ca reclamantii au calitatea de persoane indreptatite in intelesul art.4 alin.2 din legea 10/2001, la acordarea de masuri reparatorii in mod egal (in cote de cate ½ parte fiecare).
Cu privire la felul masurii reparatorii la care sunt indreptatiti reclamantii, instanta are in vedere faptul ca din cuprinsul notei interne nr.112196/II din 09.09.2005a arhitectului sef din cadrul Primariei mun.Tg.Mures, reiese ca imobilul constructii din strada Gh-Doja nr.48 a fost demolat fiind ocupat de blocurile de pe strada Gh.Doja (pct.3, fila 22 dosar).
In aceste conditii, este indreptatita cererea reclamantilor, in calitate de mostenitori ai notificatoarei N E, de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, pentru cota de ½ parte din constructiile demolate, care au constituit proprietatea numitei N G.
Instanta are in vedere necesitatea asigurarii unei reparatii juste a privarii de proprietate, cerinta care reiese atat din cuprinsul prevederilor Legii 10/2001, cat si din dispozitiile art.44 din Constitutia Romaniei si art.20 alin.1 din Constitutia Romaniei coroborat cu art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Din cuprinsul expertizei tehnice in specialitatea constructii intocmita de expert tehnic judiciar ing. H C V- filele 169-175 dosar, reiese faptul ca la momentul nationalizarii, cota de ½ parte din constructii avea o valoare de 51.544,90 lei. Cladirea a fost compusa din 3 camere, 3 bucatarii, din care o bucatarie de vara, 2 camari de alimente, o baie, o pivnita si o pravalie. Cladirea a avut o vechime de 50 ani la data nationalizarii. Expertul tehnic judiciar a stabilit ca in prezent, valoarea de circulatie a constructiei este de 96.181,42 lei.
Pentru aceste considerente, avand in vedere prevederile legale aratate mai sus si prevederile art.1.2, art.2 lit.i, art.4 alin.2, art.10 alin.1 si 8 din Legea 10/2001, instanta apreciaza ca sustinerile reclamantilor referitoare la nelegalitatea art.3 din dispozitia nr.7162/2007 a Primarului mun. Tg.Mures sunt intemeiate, impunandu-se modificarea acesteia in sensul aratat mai sus. Reclamantii N Fsi K Ain calitate de descendenti, sunt indreptatiti in mod egal la acordarea de masuri reparatorii pentru cota de ½ parte din constructiile demolate.
Cu privire la terenul aferent constructiilor, instanta are in vedere faptul ca in cuprinsul dispozitiei atacate s-a precizat ca prin Hotararea nr.131/L/21.03.2001 a Comisiei judetene Mures pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, reclamanta N E(decedata) a fost inclusa in anexa 39 pozitia 560, pentru acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.
Din cuprinsul tabelului nominal cuprinzand persoanele fizice care opteaza pentru despagubiri pentru terenurile agricole cuvenite, in temeiul art.40 din Legea 1/2000, reiese ca numita N Esi N Ffigureaza la pozitia 560, pentru acordarea de despagubiri pentru terenul de 554 mp situate in Tg.Mures, strada Gh.Dojanr.48 (file23-25 dosar)
Reprezentatul reclamantilor a precizat la termenul de judecata din data de 24 februarie 2009, ca reclamantii nu au atacat hotararea comisiei judetene de fond funciar.
In aceste conditii, avand in vedere faptul ca indreptatirea defunctei N Ela o masura de reparatie pentru privarea de proprietate a terenului in litigiu a fost analizata in cadrul unei proceduri speciale prevazuta intr-o lege reparatorie (Legea 1/2000), instanta apreciaza ca cererea reclamantilor pentru acordarea si in temeiul Legii 10/2001, de masuri reparatorii prin echivalent pentru acelasi teren, este inadmisibila, fiind aplicabile dispozitiile art.8 din Legea 10/2001.
Instanta are in vedere faptul ca atat legea fondului funciar cat si Legea 10/2001, sunt legi speciale reparatorii, iar potrivit prevederilor art.1, titlul VII din Legea 247/2005, atat despagubirile stabilite in temeiul legii fondului funciar cat si despagubirile stabilite in temeiul Legii 10/2001 urmeaza procedura prevazuta in titlul VII din Legea 247/2005.
Din punct de vedere juridic acea hotarare a comisiei judetene de fond funciar prin care i s-a recunoscut antecesoarei reclamantilor acordarea de masuri reparatorii prin echivalent isi produce efectele, putand fi valorificata de reclamanti.
Pentru aceste motive, avand in vedere prevederile art.8 din Legea 10/2001, instanta apreciaza ca art.3 din dispozitia atacata este legal si temeinic, cererea reclamantilor de anulare sau de modificare a acestei parti din dispozitia atacata urmand a fi respins, ca nefondat.
In cauza s-a impus efectuarea unei expertize in specialitatea constructii, pentru lamurirea caracterului abuziv al preluarii - daca sulta compensatorie ce sustine paratul ca s-ar fi platit defunctei N Eacopera valoarea reala a cotei de ½ parte de la momentul nationalizarii.
Prin urmare, fata de solutia pronuntata de instanta cu privire la art.2 din dispozitia atacata, instanta apreciaza ca paratul se afla in culpa procesuala in intelesul art.274 din Codul de procedura civila. La cererea reclamantilor, se impune obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces in suma de 980 lei, constand in cuantumul expertizei - 480 lei (fila 158 si 168 lei) si onorariul avocatial (conform chitantei de la fila 94 dosar).