MATERIE: DREPT CIVIL.
Contract de vanzare-cumparare incheiat in temeiul L. 112/1995.
Actiune in anularea contactului formulata cu depasirea termenului special de prescriptie. Acordarea masurilor reparatorii in echivalent titularului dreptului.
DECIZIA CIVILA NR.648/13 APRILIE 2010
(DOSAR NR. 241/271/2008)
Prin sentinta civila nr. 1761 din 6 martie 2009 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr. 241/271/2008, s-a respins ca nefondata actiunea civila astfel cum a fost formulata si precizata de reclamantul G.I.T. in contradictoriu cu paratii K.L., S.C.C.T.I. - S.A. si C.L.O. fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca reclamantul este mostenitorul defunctei G.N., astfel cum rezulta din certificatul de deces si certificatul de mostenire, iar din considerentele sentintei civile nr. 533/C/2007 a Tribunalului Bihor pronuntata in dosarul nr. 5364/111/2004, ramasa definitiva prin respingerea apelului, rezulta ca antecesorii numitei G.N. au detinut in proprietate imobilul in litigiu reprezentand in natura apartamentul nr. 4 situat in localitatea Oradea, inscris in C.F. individual nr. 81961 Oradea, nr. top. 8816/2/IV, apartament care a trecut in proprietatea Statului Roman fara titlu, fiind preluat in mod abuziv in urma deportarii.
S-a mai retinut ca la data de 10.01.2000, in baza contractului de inchiriere nr. 1394, K.L., antecesorul paratului K.L.N. a preluat folosinta apartamentului nr. 4 in litigiu, pe care l-a folosit in calitate de chirias pana la data de 12.01.2001 cand l-a cumparat in temeiul Legii nr. 112/1995 prin contractul de vanzare - cumparare a locuintei in rate nr. 5 din 12.01.2001, dreptul sau de proprietate fiind inscris in carte funciara sub B 1.
Tot din cuprinsul sentintei civile nr. 533/C/2007 a Tribunalului Bihor rezulta ca reclamantul G.I.T. a continuat actiunea promovata de G.N. in temeiul Legii nr. 10/2001 avand ca obiect imobilul situat in localitatea Oradea, iar cu referire la apartamentul nr. 4 din acest imobil, prin aceasta hotarare judecatoreasca definitiva, intrata in puterea lucrului judecat, s-a dispus inaintarea documentatiei la Comisia Centrala pentru acordarea de despagubiri, avand in vedere ca a fost instrainat in baza contractului nr. 5/2001.
Reclamantul G.I.T. a promovat prezenta actiune la Judecatoria Oradea, solicitand anularea contractului de vanzare - cumparare nr. 5 din 12.01.2001 si restituirea imobilului in natura si prin incheierea de sedinta din 6.05.2008 s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului cu privire la capatul de cerere privind anularea contractului de vanzare-cumparare.
Referitor la capatul de cerere privind revendicarea, instanta de fond a retinut ca reclamantul si-a intemeiat in drept aceasta solicitare pe dispozitiile dreptului comun, respectiv art. 480-481 din Codul civil, precum si pe art. 1 din Primul Protocol aditional din Conventia Europeana.
Prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii stabilind ca, in privinta actiunilor intemeiate pe dispozitiile dreptului comun avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si nesolutionate unitar de instantele judecatoresti, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala, iar in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate, care poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, decizie care se impune erga omnes.
Din analiza actelor de la dosar si situatia de fapt retinuta in cauza, prima instanta a constatat ca reclamantul a urmat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001, prin sentinta civila nr. 533/C/2007 a Tribunalului Bihor pronuntata in dosarul nr. 5364/111/2004 dispunandu-se, cu privire la apartamentul nr. 4 in litigiu, inaintarea documentatiei la Comisia Centrala pentru acordarea de despagubiri. In luarea acestei hotarari Tribunalul Bihor a avut in vedere faptul ca acest apartamentul a fost vandut chiriasului K.L. in temeiul contractului de vanzare - cumparare nr. 5/2001.
Potrivit colii C.F. nr. 81961 Oradea, asupra apartamentului nr. 4 este inscris sub B 1 dreptul de proprietate cu titlu de cumparare in favoarea lui K.L. sub B 1, iar ulterior dreptul de proprietate cu titlu de mostenire in favoarea paratului K.L.N. sub B 2.
In aceste conditii, instanta de fond a apreciat ca reclamantul nu mai are posibilitatea de a opta intre calea prevazuta de Legea nr. 10/2001 si aplicarea dreptului comun in materia revendicarii, respectiv dispozitiile art. 480 din Codul civil, avand in vedere pe de o parte regula "electa una via" iar, pe de alta parte principiul securitatii raportului juridic consacrat in jurisprudenta CEDO (Cauza Brumarescu contra Romaniei).
Sub aspectul incidentei art. 1 din Primul Protocol aditional, invocat de reclamant, s-a retinut de prima instanta ca prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a mentionat ca instanta europeana a stabilit ca exigentele acestui text de lege si principiul securitatii raporturilor juridice trebuie respectate atat in cazul fostului proprietar cat si in cel al cumparatorului de buna-credinta, oricare dintre acestia neputand fi lipsit de proprietate decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
S-a mai retinut ca in conditiile in care paratul K.L.N. este intabulat in cartea funciara in calitate de proprietar asupra apartamentului nr. 4, este evident ca nu se poate da prioritate art. 1 din Primul Protocol la Conventia europeana, intrucat s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al paratului si securitatii raporturilor juridic, pe de alta parte, reclamantului i s-a recunoscut dreptul la despagubiri aferente apartamentului nr. 4 in litigiu, prin sentinta civila nr. 533/C/2007 Tribunalul Bihor dispunand inaintarea documentatiei la Comisia Centrala pentru acordarea de despagubiri.
Pentru asemenea situatii, Curtea europeana a stabilit ca persoanei indreptatite urmeaza sa i se plateasca despagubiri banesti actuale si egale cu valoarea de piata imobiliara a bunului.
Fata de aceste aspecte, avandu-se in vedere ca restituirea in natura a bunului preluat abuziv de stat nu este posibila si reclamantului i-a fost recunoscut dreptul la despagubiri, actiunea in revendicare intemeiata pe dreptul comun a fost respinsa ca nefondata si fata de solutia pronuntata, in cauza nu au fost acordate cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal si scutit de plata taxei de timbru, a declarat apel reclamantul G.I.T. solicitand admiterea apelului, modificarea in totalitate a sentintei apelate, in sensul admiterii actiunii formulate.
Tribunalul Bihor, prin decizia civila nr. 355 din 4 decembrie 2009 pronuntata in dosar nr. 241/271/2008, a respins ca nefondat apelul si a pastrat in totalitate sentinta instantei de fond.
Pentru a pronunta in acest mod, instanta de apel a retinut dupa cum urmeaza:
Conform art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, "actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobilele preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna credinta", iar la alin. 5 al articolului de mai sus se stipuleaza ca "prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi".
Instanta de fond corect a analizat exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului cat priveste capatul de cerere de anulare a contractului de vanzare -cumparare nr. 5/12.01.2001 incheiat intre S.C.C.T.I. - S.A. si K.L. si a dispus admiterea acestei exceptii prin incheierea pronuntata in sedinta publica din 6.05.2008, avand in vedere dispozitiile mai sus enuntate a art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicata, conform carora data limita pentru introducerea unor astfel de actiuni a fost 14.08.2002, iar data formularii prezentei actiuni este 14.01.2008, astfel ca reclamantul apelant a formulat cererea de anulare a contractului de vanzare - cumparare cu mult peste termenul prevazut de lege.
Urmare a admiterii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului apelant, cat priveste cererea de anulare a contractului de vanzare - cumparare, nu se mai poate trece la analizarea fondului cererii si anume, stabilirea bunei sau relei credinte a partilor la data incheierii contractului de vanzare - cumparare, motiv pentru care criticile apelantului reclamant potrivit carora toate operatiile vizand incheierea contractului de vanzare - cumparare au caracter vadit ilicit, fiind incheiate impotriva vointei antecesorilor sai, au fost inlaturate.
Cat priveste actiunea in revendicare formulata de reclamantul apelant si intemeiata pe dispozitiile art. 480 Cod civil, art. 1 din Primul Protocol la Conventia Europeana, instanta de apel a apreciat criticile formulate ca fiind nefondate, avandu-se in vedere Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in recurs in interesul legii, obligatorie conform art. 329 alin. 3 Cod procedura civila, prin care s-a stabilit ca actiunea in revendicare bazata pe dreptul comun este admisibila in masura in care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca dispozitiile art. 1 din Primul Protocol la Conventia Europeana si principiul securitatii raporturilor juridice se impun a fi respectate atat in situatia fostului proprietar, cat si al actualului proprietar si nici unul dintre acestia nu pot fi lipsiti de dreptul lor de proprietate decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Instanta de apel a apreciat ca in mod corect prima instanta a retinut ca in conditiile in care intimatul K.L.N. este intabulat in cartea funciara in calitate de proprietar al imobilului in litigiu, nu se poate da prioritate art. 1 din Primul Protocol la Conventia Europeana, intrucat s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al intimatului parat si securitatii raporturilor juridice.
De retinut este si faptul ca reclamantul apelant a urmat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 si prin sentinta civila nr. 533/C/2007 a Tribunalului Bihor pronuntata in dosar nr. 5364/111/2004, i s-a recunoscut dreptul la despagubiri pentru imobilul in litigiu in conditiile legii speciale. Din aceasta perspectiva Curtea Europeana s-a pronuntat in sensul ca obligatia Statului este de a despagubi pe fostul proprietar prin plata unei sume rezonabile raportata la valoarea bunului, in deplina concordanta cu exigentele art. 1 din Primul Protocol la Conventie.
In contextul tuturor considerentelor mai sus retinute, instanta a apreciat apelul formulat ca fiind nefondat si l-a respins ca atare, pastrand in totalitate sentinta judecatoriei, si a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre intimati.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul G.I.T., care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotararilor si admiterea actiunii cum a fost formulata.
In motivarea recursului s-a sustinut ca in mod gresit s-a retinut ca fiind prescris dreptul la actiune in prezenta cauza, cat timp reclamantul a invocat alte motive de nulitate a contractului de vanzare - cumparare, ce atrag imprescriptibilitatea actiunii.
Pe de alta parte, a invocat recurentul ca este succesorul fostilor proprietari ce au fost deposedati abuziv de proprietatea lor si nici pana in prezent nu au primit nici un fel de masuri compensatorii.
Intimatii K.L. si P.M.O. s-au opus admiterii recursului.
Analizand hotararile atacate prin prisma motivelor invocate si din oficiu, Curtea constata ca acestea sunt legale sunt toate aspectele.
In mod corect au retinut instantele de fond si apel ca dreptul la actiune al reclamantului este prescris raportat la dispozitiile art. 45 din Legea nr. 10/2001, care stipuleaza ca actiunea in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare incheiate cu privire la imobilele ce au fost preluate abuziv de statul comunist se prescrie, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de motivul de nulitate absoluta invocat, in termen de un an de la data intrarii in vigoare a legii. Acest termen a fost prorogat la un an si sase luni si chiar daca am admite ca termenul de prescriptie curge impotriva fostului proprietar doar de la data inscrierii contractului de vanzare - cumparare in cartea funciara (in speta inscrierea s-a facut in anul 2004), actiunea promovata de reclamant in anul 2008 este evident in afara termenului de prescriptie special.
Este nerelevanta si invocarea Deciziei in interesul legii nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, actiunea in revendicare pe dreptul comun nu poate fi admisa cat timp s-ar vatama interesele unui tert, care a dobandit imobilul prin cumparare in baza Legii nr. 112/1995, in speta paratul K.L.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 316 si 296 Cod procedura civila, recursul civil de fata urmeaza a fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecata nu s-au solicitat de catre partile intimate.