Principiul irevocabilitatii actelor administrative. Emiterea unei noi dispozitii pentru respingerea cererii de acordare de masuri reparatorii prin echivalent, dupa ce dosarul a fost inaintat Comisiei Centrale. Inadmisibilitate. Decizie nr. 55 din data de 25.02.2010
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Prin actiunea inregistrata la data de 18 mai 2009, reclamanta C.I. a formulat in contradictoriu cu paratii PRIMARIA M.C. - PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUN. C., contestatie impotriva dispozitiei nr. 19508/2009 emisa de PRIMARIA M.C.
In motivare, a aratat ca la data emiterii dispozitiei erau in vigoare disp. pct. 22.1 din HG nr. 498/2003 care prevad ca prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se inteleg inscrisurile translative de proprietate, inclusiv o chitanta sub semnatura privata.
Prin sentinta civila 308 din 29 septembrie 2009 a Tribunalului Dolj s-a respins contestatia.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca din coroborarea dispozitiilor art. 24 din legea nr. 10/2001, ale pct. 22.1. din HG nr. 498/2003 si art. 23.1 din normele metodologice ale lg. nr. 10/2001, actul sub semnatura privata incheiat dupa intrarea in vigoare a Decretului nr. 221/06.09.1950 atesta ca proprietar al imobilului in cauza era promitentul vanzator, intrucat acea chitanta este echivalata cu o promisiune de vanzare cumparare, iar nu cu un contract de vanzare cumparare.
S-a aratat ca in procesul-verbal de preluare a imobilului, petenta apare cu calitatea de chirias, iar nu ca proprietar, iar in actul de expropriere este inscris ca proprietar numitul S.D., adica promitentul vanzator, petenta fiind doar imputernicita de S.D. sa incaseze despagubirile oferite in numele sau.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoarea, motivand ca la emiterea dispozitiei atacate s-a incalcat principiul irevocabilitatii actelor administrative, deoarece prin doua dispozitii anterioare se recunoscuse calitatea reclamantei de persoana indreptatita la acordarea de masuri reparatorii. Aceste dispozitii au produs efecte juridice, astfel ca organul administrativ emitent nu avea posibilitatea de revoca propriile hotarari.
Apelanta a sustinut ca dispozitia este nelegala si pentru faptul ca a fost data cu incalcarea competentei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, care nu avea posibilitate legala de a se pronunta cu privire la dispozitia anterioara.
Apelul este fondat si urmeaza a fi admis pentru urmatoarele considerente.
Reclamanta a adresat primariei notificarea nr. 1243/2001, solicitand masuri reparatorii pentru terenul expropriat prin Decretul 64/1981, invocand ca a dobandit imobilul prin inscris sub semnatura privata incheiat la 14.02.1979.
Prin Dispozitia 2128/29.03.2002 primaria a inaintat dosarul Prefecturii Dolj, cu propunerea de a acorda despagubiri pentru imobilul ce nu mai poate fi restituit in natura, fiind aplicabile dispozitiile art. 30 din legea 10/2001, in vigoare la data respectiva.
Dupa modificarea legii, dosarul a fost restituit aceleiasi primarii, care, prin Dispozitia 8420/4.05.2003 a dispus acordarea de masuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominala in cuantum de 837 000 000 lei.
Dosarul si actele doveditoare au fost inaintate Comisiei Centrale, competenta sa stabileasca si sa acorde despagubirile, potrivit Titlului VII din legea 247/2005.
In urma examinarii dosarului, Comisia a inaintat Prefecturii Dolj si apoi Primariei Craiova adresa 10907/2009, prin care a solicitat sa se reanalizeze situatia imobilului reclamantei, sa se identifice acest imobil si sa se ataseze acte din care sa rezulte dovada proprietatii.
Prin Dispozitia 19508/4.05.2009 s-a respins cererea de acordare a masurilor reparatorii, cu motivarea ca petenta nu este persoana indreptatita in sensul legii, deoarece a dobandit imobilul prin inscris sub semnatura privata.
Aceasta ultima dispozitie a fost atacata de petenta.
In sedinta publica de la 29 septembrie 2009 instanta a pus in discutie, din oficiu, imprejurarea daca prin dispozitia atacata este respectat principiul irevocabilitatii actelor administrative, insa, ulterior, in cuprinsul sentintei nu a facut referire la aplicabilitatea acestui principiu, considerand ca are obligatia de a se pronunta in limitele principiului disponibilitatii.
Procedand astfel, prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala.
Desi contestatoarea nu a invocat in actiunea formulata incalcarea principiului irevocabilitatii actelor iar aparatorul sau nu a raspuns corespunzator exceptiei pusa in discutie de instanta, judecatorul avea obligatia de a examina exceptia pusa in discutie, ca fiind una de ordine publica. Aceasta exceptie a fost, de altfel, invocata prin motivele de apel.
Astfel, prin Dispozitia 8420/4.05.2003 s-a recunoscut calitatea petetei de persoana indreptatita la acordarea de masuri reparatorii si s-a dispus acordarea acestora sub forma titlurilor de valoare nominala, fiind stabilit chiar cuantumul masurilor reparatorii.
Dispozitia respectiva a intrat in circuitul civil, fiind comunicata petentei si apoi inaintata Comisiei Centrale de Stabilire si Acordare a masurilor reparatorii. Potrivit art. 16 din Titlul VII al legii 247/2005, Comisia are competenta de a analiza dosarele ce i-au fost trimise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor numai in ceea ce priveste legalitatea respingerii cererii de restituire in natura( alineatul 4 al articolului 16). Dosarele se transmit de catre Comisie unui evaluator care evalueaza imobilul si transmite Comisiei Centrale raportul cuprinzand cuantumul despagubirilor in limita carora se acorda titlurile de despagubire( alineatul 6).
Potrivit alineatului 7, Comisia are posibilitatea de a emite decizia sau de trimite dosarul spre reevaluare.
Din analiza acestor texte de lege rezulta ca nu intra in competenta Comisiei posibilitatea de a trimite dosarul entitatii investite cu solutionarea notificarilor pentru a se analiza modalitatea de stabilire a calitatii de persoana indreptatita, ci doar aceea de a trimite dosarul evaluatorului pentru reevaluare, limitele competentei fiind strict determinate de art. 16 alineat 7.
Evident, nu intra in discutie, nefiind aplicabila in speta, dispozitia cuprinsa in art. 21 din Titlul VII privind competenta Comisiei de a dispune restituirea in natura a imobilului, daca se constata ca acesta poate fi restituit.
In mod gresit tribunalul a ignorat aceste prevederi legale si efectul pe care Dispozitia 8420/4.05.2003 l-a avut in planul dreptului de proprietate al contestatoarei, dispozitie in temeiul careia contestatoarea a devenit titularul unei valori patrimoniale in sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1. Prin emiterea dispozitiei atacate, reclamanta a fost privata de dreptul de proprietate, dupa ce validitatea titlului sau a fost confirmata intr-o procedura administrativa anterioara.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sanctionat incalcarea dreptului de proprietate in spete similare, in cauza Demetrescu vs. Romania, nr. 5046/02 din 10 noiembrie 2009, stabilind ca neexecutarea unei decizii prin care este recunoscut un drept de proprietate, constituie o ingerinta in sensul primei fraze, a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. O motivare similara a fost data in cauza Ilutiu vs. Romania, (hotararea din 6 decembrie 2007, cererea nr. 18898/02), in cauza Ichim vs. Romania (cererea 9164/02, hotararea din 10.03.2009).
Concluzia care se impune este aceea ca emiterea dispozitiei atacate s-a facut cu incalcarea principiului irevocabilitatii actelor administrative ceea ce duce la nelegalitatea dispozitiei si mentinerea celei anterioare.
Apreciind ca tribunalul a ignorat in mod nelegal aplicabilitatea acestui principiu, potrivit art. 296 c.p.c. se va admite apelul, se va schimba sentinta in sensul ca se va admite actiunea si se va constata nulitatea dispozitiei 19508/4.05.2009.