Sintagma "amenajarii de utilitate publica a localitatilor urbane si rurale" are in vedere acele suprafete de teren afectate unei utilitati publice, respectiv suprafata de teren supusa unor amenajari destinate a servi nevoile comunitatii si anume cai de comunicatie (strazi, alei, trotuare, etc.) dotari tehnico-edilitare subterane, amenajari de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit.
Individualizarea acestor suprafete, in cadrul procedurilor administrative de solutionare a notificarilor este atributul entitatii investite cu solutionarea notificarilor urmand a fi avute in vedere, de la caz la caz, atat servitutiile legale, cat si documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 53/118/2008, reclamantul C.I. a chemat in judecata pe paratii Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Constanta, solicitand obligarea acestora la restituirea terenului in suprafata de 100 mp. situat in Constanta, str. S. nr.17 (actualmente b-dul A.L. nr.94 B), cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca prin actul de vanzare - cumparare nr.1499/588/20.07.1955 sotii N.S. si N.A. au cumparat un teren in suprafata de 420 mp., situat in Constanta, str. S. nr.17.
Ulterior, prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr.9946/14.12.1966, aceeasi soti au cumparat de la N.C. si N.M. terenul in suprafata de 100 mp., din totalul de 600 mp., situat in Constanta, str. S. nr.15, acest lot de 100 mp. aflandu-se, conform continutului contractului, in prelungirea lotului de 420 mp., achizitionat prin actul amintit anterior.
In urma decesului lui N.S. si N.A. au ramas ca mostenitori ai imobilului din str. S. nr.17 reclamantul si sora lui B.E., in calitate de frati ai numitei N.A. si N.V., a doua sotie a lui N.S., intre acestia incheindu-se actul de partaj voluntar autentificat sub nr.4656/07.12.1999.
La momentul efectuarii actului de partaj s-a avut in vedere numai suprafata de 420 mp., in posesia mostenitorilor aflandu-se numai actul de vanzare - cumparare nr.1499/588/20.07.1955, neinsotit de schita cadastrala, dar la efectuarea masuratorilor a rezultat o suprafata de 425,84 mp., diferenta explicandu-se prin faptul ca din totalul de 520 mp. cat detinusera autorii initiali, statul preluase prin expropriere o suprafata de 100 mp., aflata in partea de vest a corpului de proprietate.
A precizat reclamantul ca, ulterior, in urma demersurilor la Arhivele Nationale, mostenitorii au intrat in posesia celui de-al doilea contract de vanzare - cumparare, prin care autorii dobandisera suprafata de 100 mp. Drept urmare, au formulat o noua actiune de partaj, iar aceasta suprafata a fost atribuita in intregime reclamantului, prin sentinta civila nr.12440/01.11.2000, pronuntata in dosarul nr.2674/2000.
Cu ocazia intocmirii raportului de expertiza in acest dosar, expertul a constatat ca suprafata de 100 mp. din totalul de 520 mp. fusese expropriata, fiind ocupata de trotuar si carosabil, astfel ca a inclus in lotul cuvenit reclamantului o parte din terenul viran alaturat, aflat in proprietatea lui G.G., teren de care reclamantul nu poate beneficia.
S-a aratat ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, reclamantul a adresat Primariei Municipiului Constanta notificarea inregistrata la BEJ sub nr.3982/09.04.2001, insa pana in prezent nu a primit nici un raspuns la aceasta notificare, in ciuda numeroaselor demersuri pe care le-a facut si a sentintei civile nr.943/11.05.2007 a Tribunalului Constanta, prin care Primaria a fost obligata sa emita dispozitie motivata cu privire la cererea de restituire a terenului in suprafata de 100 mp.
A mai sustinut reclamantul ca terenul este liber de constructii si poate fi restituit in natura, deoarece aleea pentru care s-a facut exproprierea nu mai este folosita in prezent cu aceasta destinatie, ci a fost ocupat de mai multi vecini, unul infiintand chiar si o spalatorie auto, prin care a blocat complet accesul la alee. In plus, desi el plateste impozit pentru intreaga suprafata de teren, o parte din aceasta este inchiriata de Primarie unor proprietari de autoturisme pentru parcare.
Prin sentinta civila nr. 1244/6.11.2008 Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantului si a obligat Municipiul Constanta si Consiliul Local al Municipiului Constanta sa restituie in natura reclamantului imobilul - teren in suprafata de 94,16 mp., situat in Constanta, B-dul A.L. nr. 94B (fosta S. nr. 17), notat HIMFB in Anexa nr. 2 la raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit in cauza de expert C.C. Au fost obligati paratii la 600 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut, in esenta, ca din raportul de expertiza efectuat in cauza nu rezulta nici un impediment pentru restituirea in natura a terenului expropriat de la reclamant, terenul fiind liber de constructii si neafectat de retele subterane. S-a mai retinut ca restituirea in maniera aratata, nu afecteaza interesul public, cu atat mai mult cu cat in zona s-a dispus restituirea in natura a unor parti din aleile de acces la blocuri, si in favoarea altor fosti proprietari.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel paratii Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Constanta care au criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul restituirii in natura al terenului in suprafata de 94,16 mp., teren ce apartine domeniului public al Municipiului Constanta.
Apelanta a aratat ca terenul in litigiu face parte din domeniul public conform H.G. nr. 904/26.11.2001 - spatiu verde al ansamblului de locuinte Tomis II si alee de acces la blocurile LE 39 si LE 42 si carosabil, situatie in care nu era posibila restituirea in natura.
Analizand legalitatea hotararii apelate in raport cu criticile apelantilor paratii se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Legea nr. 10/2001 reglementeaza masurile reparatorii care se acorda pentru imobilele preluate abuziv de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite (art. 1 alin 1) si consacra principiul restituirii in natura.
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 in cazurile in care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa partial terenul expropriat persoana indreptatita poate obtine restituirea in natura a partii de teren ramasa libera, pentru cea ocupata de constructii noi, autorizate, ce e afectata servitutiilor legale si altor amenajarii de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent. In situatia in care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa functional integrul teren afectat, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent pentru intregul imobil (art. 11 alin. 4).
Prin urmare, chiar legea care constituie fundamentul juridic al pretentiilor reclamantului prevede posibilitatea refuzului restituirii in natura in cazurile expres prevazute de art. 10 si 11, iar instanta de fond nu putea ignora aceste dispozitii legale.
In speta se retine ca terenul in suprafata de 100 mp., fosta proprietate a autorilor reclamantului G.G.D. si G.M.T., situat in Constanta, str. S. nr. 17 a fost expropriat in baza Decretului de expropriere nr. 61/01.03.1983, iar in prezent face parte din domeniul public al Municipiului Constanta, fiind afectat de spatii verzi in ansamblul de locuinte Tomis I, ampriza aleii si aleea de acces din zona blocurilor LE 39 si LE 42, conform adresei nr. 89563/31.07.2008 emisa de Primaria Municipiului Constanta - Serviciul cadastru.
Din raportul de expertiza efectuat la instanta de fond de ing. C.C. rezulta ca terenul in suprafata de 94,16 mp. identificat in Anexa nr. 2 la raportul de expertiza, careul HJMFB (colorat orange) este afectat de strada carosabila, trotuar de acces la blocurile de locuinte si spatiu verde intre blocurile de locuinte.
In ciuda acestor constatari, expertul mentioneaza in mod expres ca, desi terenul este ocupat de aceste amenajarii de utilitate publica, este posibila restituirea lui in natura intrucat "strada carosabila din partea sudica a terenului, din care terenul de atribuit ar ocupa figura BIMF este o strada care se infunda la cca. 50 m si care asigura accesul la o vila din apropiere" iar "pe aleile din spatele blocurilor din partea nordica a terenului, s-au pus in posesie vechi proprietari, aleile fiind reduse la minimul posibil".
Nu poate fi retinuta aceasta sustinere a expertului pentru a justifica restituirea in natura a terenului in conditiile in care din constatarile de pe teren si din inscrisurile existente la dosar inclusiv planse fotografice rezulta ca actuala destinatie a terenului intra in aria de cuprindere a sintagmei "amenajari de utilitate publica a localitatilor urbane si rurale, astfel cum este determinata de prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001.
Sintagma "amenajarii de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale" are in vedere acele suprafete de teren afectate unei utilitati publice, respectiv suprafata de teren supusa unor amenajari destinate a servi nevoile comunitatii si anume cai de comunicatie (strazi, alei, trotuare etc.) dotari tehnico-edilitare subterane, amenajari de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit.
Individualizarea acestor suprafete in cadrul procedurilor administrative de solutionare a notificarilor este atributul entitatii investite cu solutionarea notificarilor urmand a fi avute in vedere, de la caz la caz, atat servitutiile legale, cat si documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism.
Situatia juridica a terenului este confirmata si de Primaria Municipiului Constanta - Serviciul de Cadastru, care prin adresa nr. 89563/26.08.2008 a comunicat instantei ca restituirea in natura a terenului in varianta nr. 2 propusa de expert C.C. nu este posibila deoarece afecteaza domeniul public al Municipiului Constanta, reprezentat de spatii verzi, ampriza aleii si alee de acces in zona blocurilor LE 39 si LE 42, astfel cum a fost stabilit prin H.G. nr. 904/26.11.2001.
Fata de situatia de fapt, dovedita cu inscrisuri si expertiza tehnica imobiliara, cat si in raport de dispozitiile art. 11 alin. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001 se constata ca aprecierea primei instante, potrivit careia restituirea in natura a terenului afectat de amenajari publice este posibila, este gresita, imposibilitatea restituirii in natura rezultand din actuala sa destinatie.
Imprejurarea ca o parte din trotuarul ce se solicita a fi restituit reclamantului este ocupat de o constructie provizorie - garaj - nu este de natura a conduce la concluzia ca in prezent calea de acces nu mai este necesara locatarilor din blocurile din zona si in consecinta ar fi posibila restituirea in natura a terenului, instanta neputand inlocui o masura abuziva - folosirea caii de acces pietonal in alte scopuri, prin amplasarea unor constructii provizorii - cu o alta masura de restituire a terenului, lipsita de fundament legal.
De asemenea, nu pot fi primite ca intemeiate sustinerile reclamantului, in sensul ca si alte alei din jurul blocurilor au fost restituite fostilor proprietari, iar in conditiile in care exista deja un precedent, este posibila si restituirea terenului in litigiu, desi acesta asigura accesul la blocurile LE 39 si LE 42 si reprezinta si o portiune dintr-o strada carosabila.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 296 Cod proc. civila se va admite apelul paratilor si se va schimba in parte sentinta apelata in sensul ca, obliga Primarul Municipiului Constanta sa emita dispozitie motivata cu oferta de despagubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul in suprafata de 94,16 mp., situat in Constanta, B-dul. A.L. nr. 94B (fosta S. nr. 17), ce nu poate fi restituit in natura.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei civile nr. 1244/C din 6 noiembrie 2008, pronuntate de Tribunalul Constanta.