LEGEA NR.10/2001. IMPOSIBILITATEA RESTITUIRII IN
NATURA. ZONA SISTEMATIZATA.
Art.11 pct.3 din Legea nr.10/2001
Legea nr.33/1994
Legea nr.247/2005
Art.166 Cod procedura civila
Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001
(H.G. nr.250/2007)
Entitatea investita cu solutionarea notificarii are obligatia,
inainte de a dispune orice masura, de a identifica cu exactitate
terenul si vecinatatile si totodata de a verifica destinatia actuala a
terenului solicitat si a suprafetei acestuia, pentru a nu afecta caile
de acces (existenta pe terenul respectiv a unor strazi, trotuare,
parcari amenajate si altele asemenea). In acest sens sunt si
prevederile art.10 pct.3 din H.G. nr.250/2007 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001.
Sintagma amenajari de utilitate publica ale localitatilor
rurale si urbane are in vedere acele suprafete de teren afectate unei
utilitati publice, respectiv cele supuse unor amenajari destinate a
deservi nevoile comunitatii si anume cai de comunicatie (strazi,
alei, trotuare, dotari tehnico-edilitare subterane, amenajari de
spatii verzi in jurul blocurilor de locuit, parcuri si gradini publice,
piete pietonale si altele).
Zona la care se face referire in acord cu prevederile
Legii nr.213/1998 apartine domeniului public de interes local, fiind
cuprinsa in planul urbanistic al orasului.
(Decizia civila nr.75/A din 20 martie 2008, pronuntata de Curtea de
Apel Pitesti - Sectia civila, pentru cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari
Sociale si pentru cauze cu Minori si de Familie)
Reclamantii P.C., R.W., P.F., P.E., M.J., C.E. au solicitat in
contradictoriu cu paratii Municipiul Ramnicu Valcea, prin primar,
Primarul Municipiului Ramnicu Valcea, anularea dispozitiilor nr.690 din
23 februarie 2006 si nr.469 din 23 februarie 2006, emise de Primarul
Municipiul Ramnicu Valcea privind propunerea de acordare despagubiri
in conditiile Legii nr.10/2001 si obligarea paratilor la restituirea in natura
a terenului situat in Ramnicu Valcea, str.Regina Maria (fosta strada Cozia
nr.3-5) care nu a fost afectat de obiectivele mentionate in decretul de
expropriere.
La data de 22 iunie 2007, reclamantii R.W. si P.C. au solicitat
introducerea in cauza, a lui C.G.R., in calitate de mostenitor al
reclamantei C.E., decedata in timpul procesului.
S-a motivat actiunea, in esenta, in sensul ca reclamantii au
fost proprietarii unui teren in suprafata totala de 821 m.p. situat in
Ramnicu Valcea, str.Regina Maria, fosta I.C.Frimu nr.5-7 si ulterior
str.Cozia nr.3-5, potrivit sentintei civile nr.2288/24 octombrie 1958 a
Judecatoriei Ramnicu Valcea, iar prin Decretul nr.404/1978, pozitia 22,
le-au fost expropriate atat terenul, cat si constructiile situate pe acesta.
Potrivit dispozitiilor Legii nr.10/2001 au notificat Primaria
Ramnicu Valcea cu cererile inregistrate sub nr.999/2001 si respectiv
Prefectura Valcea sub nr.407/2001, solicitand restituirea terenului in
natura, cereri respinse, cu justificarea ca terenul este afectat prin
amenajarea unei parcari publice betonate ce deserveste ansamblul de
locuinte din zona si piata publica si a unei statii pentru transportul public.
S-a sustinut de catre reclamanti ca dispozitiile atacate sunt
nelegale intrucat scopul exproprierii a fost edificarea unui ansamblu de
apartamente la bloc, astfel ca finalitatea exproprierii nu a fost realizata
decat partial.
In prezent terenul reclamantilor este folosit ca parcare, alee
de acces la parcare, trotuarul strazii, strada Cozia si o suprafata este
inchiriata de catre primarie unor comercianti particulari, care au amplasat
o constructie provizorie.
Prin modul de solutionare al notificarilor au fost incalcate
dispozitiile art.6 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a
Drepturilor Omului, principiul prevalentei restituirii in natura prevazut
de dispozitiile art.9 din Legea nr.10/2001.
Prin intampinare, paratii au solicitat respingerea cererii
reclamantilor privind anularea dispozitiilor nr.690/2006 si respectiv
nr.469/2006, intrucat in cauza exista autoritate de lucru judecat in raport
de dispozitia primarului nr.847/2002 si sentinta civila nr.316/30 mai
2003 pronuntata de Tribunalul Valcea.
S-a mai arata ca pentru acelasi teren reclamantii au formulat si
cerere de retrocedare in temeiul Legii nr.33/1994, cererea fiind respinsa
prin sentinta civila nr.392/1997, cu motivarea ca scopul pentru care s-a
dispus exproprierea a fost respectat, iar terenul a primit afectatiunea
pentru care a fost expropriat si nu poate fi restituit in natura.
Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr.936 din 9 noiembrie
2007, a respins exceptia autoritatii lucrului judecat invocata de parati si a
admis cererea reclamantilor, cu consecinta anularii dispozitiilor nr.690 si
469 din 23 februarie 2006 emise de Primarul Municipiului Ramnicu
Valcea, in sensul obligarii paratilor la restituirea in natura a suprafetei
totale de 442 m.p., teren situat in strada Regina Maria, identificata
in Anexa 3 la raportul de expertiza intocmit de expert R.S.A., respectiv
suprafetele de S1+S2+S7+S9+S8+S5 cuprinse intre punctele K-E-B-
114-115-X, hasurata in culoare galbena (f.148 dosar).
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, ca
reclamantii sunt proprietarii unei suprafete de 821 m.p. teren, situat la
adresa mai sus enuntata, potrivit sentintei civile nr.2228/24 octombrie
1958, pronuntata de Tribunalul Popular Raional Ramnicu Valcea, in
dosarul nr.5611/1957, iar prin Decretul Consiliului de Stat nr.404/1978 -
Anexa pozitia 22 s-a dispus exproprierea atat a terenului, cat si a
constructiilor situate pe acesta, in vederea construirii unui bloc de
locuinte.
Dupa anul 1990, reclamantii au formulat cerere de
retrocedare in baza Legii nr.33/1994, cat si in baza Legii nr.10/2001
(impotriva dispozitiei Primarului nr.847/2002), insa cererile lor au fost
respinse cu motivarea ca terenul este afectat de utilitati publice, respectiv
o parcare publica, iar alta parte ocupata de trotuar si strada.
Urmare notificarii reclamantilor, au fost emise dispozitiile
nr.469 si nr.690/2006 de catre Primarul Municipiul Ramnicu Valcea, prin
care au fost respinse cererile de restituire in natura a suprafetelor de
201 m.p. si respectiv 251,68 m.p. (cota indiviza din suprafata totala de
800 m.p.) cu motivarea ca terenul este afectat prin amenajarea unei
parcari publice betonate ce deserveste ansamblul de locuinte din zona si
piata publica a municipiului.
Prin expertiza efectuata in cauza de catre expert R.S.A. s-au
aplicat pe teren actele de proprietate primare ale reclamantilor, actele de
expropriere, planul urbanistic zonal. S-a efectuat o cercetare locala,
procesul-verbal si schita fiind atasate la dosarul cauzei.
Din probele administrate in cauza, tribunalul a retinut ca din
suprafata totala a terenului proprietatea reclamantilor, suprafata de
442 m.p. nu a primit afectatiunea pentru care a fost expropriat, fiind in
prezent ocupata de catre o parcare betonata cu plata, trotuar, alee si
strada. Parcarea este cuprinsa in inventarul bunurilor ce apartin
domeniului public Ramnicu Valcea potrivit H.C.L. nr.96/1999.
Terenul este cuprins in planul urbanistic zonal in sectorul 2c.
si se prevede construirea in acest sector a unui sediu bancar Credit Banc,
parcari publice subterane si pasaj pietonal subteran.
Potrivit insa Regulamentului local de urbanism, autorizatiei
de construire emisa in august 2007 in zona centrala a Municipiul
Ramnicu Valcea se prevede constructia acestei parcari in alte sectoare,
respectiv sectorul 5, in partea de apus a pietei centrale, de aceea este
posibila restituirea in natura.
Totodata, s-a retinut ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile
art.166 Cod procedura civila, neexistand identitate de cauza, atata timp
cat Dispozitia Primarului nr.847/2002 a fost emisa in conditiile Legii
nr.10/2001 nemodificate si in care nu era prevazut expres principiul
restituirii imobilului in natura, iar prin sentinta civila nr.316/2003,
pronuntata de aceeasi instanta, in raport de dispozitiile Legii
nr.213/1998, s-a retinut ca imobilul apartine domeniului public si nu
poate fi restituit, in cauza dedusa judecatii dispozitiile atacate au fost
emise ulterior modificarilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legea
nr.247/2005 ce contine prevederi noi ce fac posibila restituirea in natura
a imobilului.
Actiunea a fost admisa in baza art.11 pct.3 din Legea
nr.10/2001, modificata prin Legea nr.247/2005 si din Normele
Metodologice de aplicare unitara si anume imobilele expropriate care nu
au primit afectatiunea pentru care s-a dispus exproprierea si sunt libere
se restituie integral persoanei indreptatite.
Impotriva acestei sentinte, in conformitate cu prevederile
art.282 si respectarea termenului statuat de art.284 Cod procedura civila,
au formulat apel reclamanta M.A.J. si paratii Primarul Municipiului
Ramnicu Valcea si Municipiul Ramnicu Valcea.
Reclamanta, in apelul sau, declara ca nu a inteles sa formuleze
actiunea dedusa judecatii si nici nu si-o insuseste, solicitand sa fie scoasa
din litigiu, intrucat nu a intentionat sa atace decizia emisa de parati.
Paratii au invocat urmatoarele critici:
- Gresita respingere a exceptiei autoritatii lucrului judecat,
intrucat au fost indeplinite cumulativ conditiile de la art.166 Cod
procedura civila.
In dezvoltarea criticii s-a aratat ca obiectul cererii este acelasi,
chiar daca actele administrative sunt diferite, urmarindu-se restituirea in
natura pe fostul amplasament a terenului considerat liber, initial 800
m.p., ulterior doar 420 m.p., litigiile fiind purtate intre aceleasi parti.
- Instanta a gresit admitand cererea de restituire in natura, pe
considerentul ca terenul nu a fost folosit scopului pentru care s-a dispus
exproprierea, facand o analiza superficiala a planului de situatie anexa la
Decretul Consiliului de stat nr.404/1978, in baza caruia terenul a fost
preluat de catre stat, intrucat anterior instantele au stabilit in mod
irevocabil ca scopul exproprierii a fost realizat, respectiv in hotararile
pronuntate in temeiul Legii nr.33/1994.
In sintagma amenajari de utilitate publica, sustin paratii, se
includ nu numai constructiile de interes public, ci si alte lucrari destinate
a servi comunitatii: cai de comunicatii, pasaje, spatii verzi, etc.
Se dezvolta critica in sensul ca terenul solicitat a fi restituit in
natura are destinatia de tranzit pietonal, parcare, petrecerii timpului liber,
organizarii de adunari publice, spectacole, fiind singura piata publica a
municipiului, iar planul urbanistic a fost aprobat inainte de anul 1994.
S-a solicitat admiterea apelului si pe fond respingerea
contestatiei.
La data de 1 februarie 2008 a formulat intampinare
reclamantul C.G.R., iar la 28 februarie 2008 reclamantii P.C., R. W., P.F.,
P.E., solicitand respingerea apelului formulat de parati, cu motivarea ca
in cauza nu exista autoritate de lucru judecat, modificarile aduse Legii
nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 facand posibila restituirea in natura a
terenului solicitat, instanta facand o corecta aplicare a dispozitiilor art.11
pct.3 din Legea nr.10/2001, asa cum a fost modificata, intrucat terenul
expropriat nu a primit afectatiunea pentru care a fost expropriat, asa cum
de altfel rezulta si din probele dosarului, cu referire la interogatoriul luat
paratului si expertiza tehnica efectuata, cat si procesul-verbal incheiat cu
ocazia cercetarii la fata locului.
La data de 28 februarie 2008, apelanta M.A.J. a precizat ca
prin apelul declarat a solicitat excluderea din grupul reclamantilor, cu
motivarea ca au aparut neintelegeri intre mostenitori si a cerut paratilor,
in cazul sau, intocmirea unui dosar separat.
Curtea, vazand prevederile art.246 combinate cu art.267 Cod
procedura civila, a luat act de renuntarea reclamantei la judecarea
apelului, instanta, fata de motivarea caii de atac, nemaifiind obligata sa
expliciteze consecintele juridice ce decurg din aceasta renuntare.
Apelul declarat de parati a fost privit ca fondat pentru
considerentele ce se vor prezenta:
Este adevarat ca in speta nu este indeplinita tripla identitate
pentru existenta autoritatii de lucru judecat, existand identitate de parti si
de obiect, cauza insa fiind diferita, asa cum corect a stabilit si instanta de
fond.
Initial, reclamantii au solicitat restituirea in natura a terenului
de 821 m.p. situat in Ramnicu Valcea, str.Regina Maria nr.3-5, teren
expropriat, iar prin dispozitia nr.847/11 noiembrie 2002 a fost respinsa
aceasta solicitare, cu motivarea ca au fost respectate dispozitiile art.16 din
Decretul nr.404/1978.
Contestatia formulata de reclamanti a fost respinsa prin
sentinta civila nr.316/30 mai 2002 a Tribunalului Valcea, retinandu-se, in
esenta, ca pe terenul revendicat se afla o parcare publica betonata,
inventariata in domeniul public al municipiului, situatie fata de care,
nemaifiind posibila restituirea in natura, s-au acordat despagubiri
conform art.9 alin.2, art.11 alin.4 si 8 din Legea nr.10/2001.
Aceasta hotarare a ramas definitiva prin decizia civila
nr.30/A/22 septembrie 2003, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, prin
care s-a respins ca nefondat apelul si irevocabila prin decizia nr.5340/17
iunie 2005, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In considerentele acestei din urma decizii s-a statuat ca
sustinerea reclamantilor conform careia obiectivele exproprierii nu au
fost realizate, nu are suport real, intrucat prin Decretul nr.404/1978 s-a
expropriat suprafata de 12457 m.p. pentru a se edifica un ansamblu de
constructii cu 271 apartamente si amenajari specifice, inclusiv parcare
publica ce face parte din domeniul public, ce prin caracterul sau de a fi
inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, nu poate fi sustras din acesta si
inapoiat proprietatii private a persoanelor fizice.
Din materialul probator administrat in cauza a rezultat ca
ansamblul de locuinte ce a determinat exproprierea a fost realizat, iar
zona este sistematizata, terenul reprezentand singura piata publica a
municipiului, cu o utilitate sociala.
Terenul revendicat de reclamanti este ocupat, astfel: partial de
trotuar, pe care este amplasata o constructie metalica destinata activitatii
de taxare pentru parcarea autovehiculelor; strada Cozia (fosta Regina
Maria); parcare inventariata in domeniul public; trotuar cu destinatie
pietonala; acces la scari si parc (f.148, dosar fond).
In toate cazurile, entitatea investita cu solutionarea notificarii
are obligatia, inainte de a dispune orice masura, de a identifica cu
exactitate terenul si vecinatatile si totodata de a verifica destinatia actuala
a terenului solicitat si a suprafetei acestuia, pentru a nu afecta caile de
acces (existenta pe terenul respectiv a unor strazi, trotuare, parcari
amenajate si altele asemenea). In acest sens sunt si prevederile art.10
pct.3 din H.G. nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare unitara a Legii nr.10/2001.
Sintagma amenajari de utilitate publica ale localitatilor rurale
si urbane are in vedere acele suprafete de teren afectate unei utilitati
publice, respectiv cele supuse unor amenajari destinate a deservi nevoile
comunitatii si anume cai de comunicatie (strazi, alei, trotuare, dotari
tehnico-edilitare subterane, amenajari de spatii verzi in jurul blocurilor de
locuit, parcuri si gradini publice, piete pietonale si altele).
Zona la care se face referire in acord cu prevederile Legii
nr.213/1998 apartine domeniului public de interes local, fiind cuprinsa in
planul urbanistic al orasului.
In interpretarea corecta a dispozitiilor Legii nr.10/2001 este
de retinut ca scopul si ratiunea acesteia nu poate fi decat acela de a se
retroceda proprietatea, cand acest lucru este posibil in natura, in caz
contrar urmand a se acorda masuri reparatorii, fostilor proprietari ale
caror imobile au fost preluate abuziv in perioada de referinta, dispozitii
ce concorda cu principiul respectarii proprietatii prevazut de art.1 din
Protocolul 1 aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului
si a Libertatilor Fundamentale.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de catre parati a
fost privit ca fondat si admis ca atare, in temeiul art.296 Cod procedura
civila, cu consecinta schimbarii sentintei in sensul respingerii contestatiei
si a mentinerii ca legale si temeinice a dispozitiilor nr.690/23.02.2006 si
nr.469/23.02.2006, emise de parati.