Dosar nr. 2267/89/2010 - LITIGII DE MUNCA
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
Sentinta civila Nr. 1317
Sedinta publica de la 21 Octombrie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE MARILENA GRECU
Judecator PETRUS CIPRIAN DIACONARU
Asistent judiciar OLIVIA CRETU
Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU
Grefier LAVINIA-CERASELA LICA
Pe rol judecarea cauzei Litigii de munca privind pe reclamanta AL, in contradictoriu cu parata SC LL, cu sediul in comuna , avand ca obiect drepturi banesti.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza urmatoarele: dosarul se afla la primul termen de judecata, procedura de citare cu partile este completa, nu s-a depus intampinare si documentatie, conform art.287 din Codul muncii si reclamanta nu a depus la dosarul cauzei precizarile solicitate de instanta cu privire la perioada pentru care solicita plata drepturilor salariale. S-a solicitat judecata cauzei in lipsa, conform art.242 alin.1 pct.2 Cpc.
Verificand si analizand actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca nu mai sunt alte cereri de formulat si nici alte probe de administrat in prezenta cauza, drept pentru care constata incheiata cercetarea judecatoreasca, dupa care, constatand ca s-a solicitat si judecata cauzei in lipsa, conform art.242 alin.1 pct.2 Cpc, lasa dosarul in pronuntare, urmand a se trece ulterior la deliberare, conform art.256 Cpc, pentru cand s-a dat sentinta civila de fata;
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 2267/89/2010, la data de 14 iulie 2010, reclamanta AL a solicitat, in contradictoriu cu parata SC LL, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata drepturilor banesti, aferente perioadei martie - august 2010 .
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca, a avut calitatea de angajata a paratei, in functia de agent de vanzari, in urma incheierii unui contract de munca pe o perioada determinata respectiv 02.12.2009 - 03.03.2010.
Arata reclamanta ca, la data de 05.02.2010 a fost internata in spital, astfel ca i-a fost platit concediu medical iar parata i-a inchis carnetul de munca cu motivarea ca i-a expirat contractul, insa, in urma unei sesizari la ITM i s-a comunicat faptul ca in luna martie a figurat in concediu de odihna cu toate ca nu a formulat o cerere de concediu si nici nu putea fi in concediu de odihna, deoarece, in perioada 05.02.2010 - 09.04.2010 a fost internata in spital .
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 283 din Legea nr. 53/2003.
Cererii de chemare in judecata, i-au fost atasate, in copii, decizia nr. 162 din 19.03.2010, corespondenta reclamantei cu Inspectoratul Teritorial de Munca Ilfov, Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti, biletul de externare si certificatele de concediu medical .
Ulterior, reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa sa.
Parata, legal citata, nu a formulat intampinare, nu s-a prezentat in instanta si nu a administrat probe in aparare .
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca cererea reclamantului este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta AL, a fost angajata paratei SC LL, in functia de agent de vanzari, in urma incheierii unui contract de munca pe o perioada determinata (contractul inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Ilfov sub nr. 66168/09.12.2009) respectiv in perioada 02.12.2009 - 03.03.2010, asa cum aceasta recunoaste expres prin cererea de chemare in judecata .
Conform scrisorii medicale ( fila 12), in perioada 05.02.2010 - 09.04.2010 a fost internata in spital, insa dupa data expirarii contractului, parata a emis decizia nr. 162 din 19.03.2010 prin care s-a decis incetarea contractului individual de munca al reclamantei, in baza dispozitiilor art. 56 lit. j din Legea nr. 53/2003 .
Dispozitii legale incidente :
Codul Muncii : art. 56 lit. j "Contractul individual de munca inceteaza de drept: j) la data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe durata determinata. " art. 80 alin 3 : " (3) Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, dar numai inauntrul termenului prevazut la art. 82 si de cel mult doua ori consecutiv"; art. 154 alin 1 si alin 2 : "" . (1) Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.(2) Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani
Din analiza dispozitiilor legale redate mai sus, rezulta cu certitudine ca actiunea reclamantei este neintemeiata .
Din actele si lucrarile dosarului (decizia nr. 162 din 19.03.2010 si recunoasterea reclamantei exprimata prin cererea de chemare in judecata ) rezulta ca reclamanta a fosta angajata paratei in baza unui contract de munca incheiat pe perioada determinata, contract ce a incetat de drept la data de 03.03.2010, asa cum au convenit partile de comun acord .
Astfel, instanta retine ca, in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 154 din Codul muncii, deoarece reclamanta nu poate solicita drepturi salariale aferente unei perioade pentru care nu a prestat munca in baza unui contract, deoarece, asa cum am aratat mai sus, contractul inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Ilfov sub nr. 66168/09.12.2009 a incetat de drept la data expirarii termenului convenit de parti .
Totodata, instanta retine pe de o parte, faptul ca reclamanta nu a atacat dispozitia de incetare a contractului de munca, deci a fost de acord cu masura, iar pe de alta parte, faptul ca a fost in concediu medical in perioada emiterii dispozitiei nr. 162 din 19.03.2010 nu are relevanta, in conditiile in care prin dispozitia mentionata s-a constatat incetarea contractului si nu s-a dispus concedierea reclamantei.
Rezulta astfel ca certificatele de concediu medical, invocate de reclamanta, nu pot amana data incetarii de drept a incetarii raporturilor de munca, intrucat aceasta are loc prin efectul legii, iar expirarea termenului contractului individual de munca coincide cu incetarea de drept a acelui contract, fara a fi nevoie de o alta formalitate indeplinita de parti.
Mai mult, art. 60 alin. 1 lit."a" din C o d u l M u n c i i prevede o interdictie cu caracter temporar a concedierii salariatilor pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical, insa, in speta, nu poate fi vorba de aplicabilitatea acestei dispozitii legale, nefiind vorba de o concediere, ci de o incetare de drept a contractului individual de munca, urmare a expirarii termenului pentru care a fost incheiat.
Nu in ultimul rand, instanta retine si faptul ca parata nu-i mai datoreaza reclamantei nicio suma de bani cu titlu de drepturi salariale, aspect recunoscut chiar de catre reclamanta si retinut in adresa nr. P 256/4893/26.05.2010 emisa de catre Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti ( fila 5) .
In ceea ce priveste forta probanta a marturisirii, dupa abrogarea art.1200 pct.3 Cod civil (care considera marturisirea judiciara ca o prezumtie legala ce face deplina dovada in contra celui care a marturisit), acest mijloc de proba a fost trecut in randul dovezilor de drept comun, putand fi combatuta prin orice alt mijloc de proba admis de lege, iar judecatorul poate sa inlature motivat recunoasterea daca din ansamblul probelor administrate in cauza isi formeaza convingerea ca marturisirea respectiva nu corespunde adevarului. Atunci cand marturisirea judiciara constituie un fapt probator, caz in care urmeaza a fi privita ca valabila .
Raportat la aceste considerente, reclamanta trebuia sa o combata prin orice mijloc de proba, lucru pe care nu l-a facut .
In final, instanta mai retine si faptul ca, prin Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28.06.1999 privind acordul-cadru D., UNICE si D. asupra muncii cu durata determinata, avuta in mod special in vedere la armonizarea legislatiei muncii din Romania cu cea comunitara, s-a prevazut ca, pentru a preveni abuzul ce poate rezulta din utilizarea contractelor sau relatiilor de munca cu durata determinata succesive, statele membre pot introduce una sau mai multe masuri prevazute la clauza 5 din acordul-cadru si anume: ratiuni obiective care sa justifice reinnoirea unor astfel de contracte sau relatii de munca, durata maxima a contractelor sau relatiilor de munca succesive si numarul de reinnoiri ale unor astfel de contracte sau relatii de munca.
Or, in cauza, partile nu au procedat la aplicarea dispozitiilor art. 80 alin 3 din Codul muncii, respectiv nu au procedat la prelungirea contractului de munca incheiat pe perioada determinata, deci nu poate fi retinuta obligatia paratei de a-i achita reclamantei drepturi salariale aferente perioadei martie - august 2010, perioada ce nu are acoperire in contractul de munca incheiat intre parti .
De asemenea, instanta are in vedere si practica judiciara in materie, respectiv decizia nr. 5215/05.10.2009 a Curti de Apel Craiova si decizia nr. 825/07.07.2009 a Curti de Apel Iasi .
In aceste conditii, este evident ca actiunea reclamantei este neintemeiata, fiind evident ca legea nu-i da dreptul la obtinerea unor drepturi salariale in conditiile retinute mai sus, motiv pentru care urmeaza a fi respinsa actiunea acesteia .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge actiunea formulata de reclamanta AL, in contradictoriu cu parata SC LL, cu sediul in comuna
Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs , in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 21 octombrie 2010.