Procedura insolventei. Suportarea cheltuielilor de judecata avansate de un creditor participant la aceasta procedura judiciara
C. proc. civ. - art. 87 pct. 5, art. 274
Legea nr. 85/2006 - art. 22
"A cadea in pretentii" inseamna a pierde procesul, la baza obligatie de restituire a cheltuielilor de judecata, deci temeiul juridic al restituirii, aflandu-se culpa procesuala.
In cadrul unui dosar de insolventa practicianul desemnat de tribunal nu sta in proces in nume propriu, ci in calitate de reprezentant legal al debitorului, reprezentarea judiciara putand sa fie nu numai facultativa, ci si obligatorie (legala), asa cum este cazul celor ce fac obiectul procedurii de executare colectiva.
Un administrator judiciar sau lichidator poate si trebuie sa raspunda, in conditiile Legii insolventei, pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin neindeplinirea sau indeplinirea cu intarziere a atributiilor prevazute de lege sau stabilite de judecatorul-sindic, insa in acest caz temeiul juridic este unul diferit de art. 274 din Codul de procedura civila, impunandu-se cu necesitate administrarea unor probe certe, pertinente si concludente din care sa rezulte indeplinirea conditiilor pretinse de lege pentru ca practicianul sa poata fi obligat la acoperirea prejudiciului produs.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 20 din 11 ianuarie 2011, dr. C.B.N.
Prin incheierea comerciala nr. 279/J.S. din 22 aprilie 2010 pronuntata in dosarul nr. 1383/115/2009 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin a admis exceptia de tardivitate a formularii contestatiei de catre creditoarea S.C. C S.R.L. Resita impotriva hotararii creditorului majoritar S.C. L S.R.L. Brasov nr. 3755 din 25 ianuarie 2010 privind inlocuirea administratorului judiciar Cabinet Individual de Insolventa P.E. cu S.C.P. M S.P.R.L. Resita, respingand, totodata, si cererea aceleiasi creditoarea de inlocuire, in baza art. 19 din Legea nr. 85/2006, modificata, a administratorului judiciar Cabinet Individual de Insolventa P.E. cu S.C.P. M S.P.R.L. Resita. De asemenea, in temeiul art. 22 din lege, tribunalul a dispus incetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu Cabinet Individual de Insolventa P.E., desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei nr. 378/J.S. din 18 iunie 2009, numind in calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. T S.R.L. Bocsa pe practicianul in insolventa S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, obligand debitoarea la plata catre creditoarea S.C. L S.R.L. Brasov a sumei de 917 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, iar creditoarea S.C. C S.R.L. Resita, catre aceeasi parte, la 1.494,48 lei, cu acelasi titlu.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs creditoarea S.C. L S.R.L. Brasov, solicitand modificarea ei in parte, in sensul obligarii fostului administrator judiciar provizoriu Cabinet Individual de Insolventa P.E. la plata cheltuielilor de judecata si nu a societatii debitoare.
Prin decizia civila nr. 20 din 11 ianuarie 2011 Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de creditoarea S.C. L S.R.L. Brasov impotriva incheierii comerciale nr. 279/J.S. din 22 aprilie 2010 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 1383/115/2009 in contradictoriu cu debitoarea intimata S.C. T S.R.L. Bocsa, reprezentata prin administratorul judiciar S.C.P. M S.P.R.L. Timisoara si intimatul Cabinetul Individual de Insolventa P.E.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca potrivit pct. 9 al art. 304 din Codul de procedura civila, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii. Aceste dispozitii vizeaza aplicarea unui text de lege strain situatiei de fapt prin restrangerea sau extinderea nejustificata a aplicarii normelor unei situatii de fapt determinata, interpretarea si aplicarea gresita a textului de lege la o anumita situatie de fapt sau incalcarea unor principii generale de drept.
In esenta, societatea creditoare considera ca in mod gresit judecatorul-sindic a dispus ca suma de 917 lei, conform decontului prezentat, sa fie suportata de catre debitoarea S.C. T S.R.L. Bocsa, cata vreme cheltuielile de judecata avansate de ea au fost generate in mod direct de faptele si actele administratorului judiciar.
Aceste critici nu pot fi primite deoarece chiar daca principiul statuat in art. 274 din Codul de procedura civila este acela ca "partea" care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata efectuate de adversarul sau, nu inseamna ca in cadrul unui dosar de administrare a procedurii insolventei "practicianul" desemnat in cauza poate fi obligat sa suporte, in baza acestui text de lege, asemenea cheltuieli.
Judecata semnifica o legatura juridica, un raport de drept, care ia nastere odata cu cererea introductiva de instanta si se sfarseste prin executarea hotararii pronuntate. Ca orice alt raport juridic, participantii la judecata au un statut predeterminat de lege si indeplinesc, in baza acestui statut, functii specifice. In raport cu statutul lor, unii dintre participanti exercita "atributii", altii exercita "drepturi" si indeplinesc "obligatii subiective" ori prevaleaza "prerogative" si indeplinesc "sarcini", indatoriri "profesionale" sau de "serviciu" - toate integrate in functia jurisdictionala.
Doua sunt componentele fundamentale ale acestei functii: litigiul si judecata. Litigiul este diferendul care opune partile si el formeaza "materia" judecatii. Judecata semnifica raportul care ia nastere intre participantii la rezolvarea diferendului. Legatura dintre ele este de ordinul evidentei: litigiul constituie obiectul judecatii, in timp ce judecata este forma de rezolvare a litigiului. Litigiul este conditia sine qua non a oricarei judecati contencioase. Asa se explica incetarea judecatii cand litigiul se stinge, bunaoara prin achiesare totala si neconditionata, prin renuntarea la insusi dreptul dedus judecatii, prin tranzactie.
Judecata contencioasa, spre deosebire de cea gratioasa, are, in mod necesar, cel putin doua parti: o parte reclamanta si o parte parata. Acestea sunt subiecte principale in judecata, fata de terti - fata de toti ceilalti, straini de judecata - hotararea instantei fiind un res inter alios acta. Orice parte are dreptul, iar uneori chiar obligatia, de a imputernici un mandatar sa o reprezinte in judecata, indeplinind in numele ei actele necesare pentru deschiderea, desfasurarea si finalizarea procesului. In acest sens, cateva dispozitii legale sunt edificatoare. Astfel, potrivit art. 67 alin. 1 din Codul de procedura civila, partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar; mandatul este presupus a fi dat pentru toate actele judecatii, chiar daca nu cuprinde nicio precizare in aceasta privinta, dar poate fi restrans numai la anumite acte sau numai pentru o anumita instanta - art. 68 alin. 3; persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate in formele aratate in legile sau statutele care reglementeaza capacitatea sau, dupa caz, si organizarea lor - art. 42; daca mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat prin avocat, cu exceptia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezinta partea - art. 68 alin. (4).
"A cadea in pretentii" inseamna a pierde procesul, la baza obligatie de restituire a cheltuielilor de judecata, deci temeiul juridic al restituirii, aflandu-se culpa procesuala. Aceasta culpa apartine paratului nu numai in situatia in care, urmare a neexecutarii obligatiilor prevazute de lege, actiunea reclamantului este admisa de catre instanta, ci si atunci cand paratul isi indeplineste obligatiile pe parcursul procesului, ceea ce determina respingerea cererii reclamantului ca ramasa fara obiect, caz in care partea reclamanta, desi i se respinge actiunea, nu se afla in culpa pentru ca pornirea procesului a fost determinata de atitudinea paratului, care nu a inteles sa-si execute obligatiile la timp, situatie similara cu cea in care paratul isi indeplineste obligatiile inaintea sesizarii instantei, dar nu-l instiinteaza pe reclamant, ceea ce determina declansarea procesului.
In cadrul unui dosar de insolventa, practicianul desemnat de tribunal nu sta in proces in nume propriu, cum in mod judicios a retinut si prima instanta, ci in calitate de reprezentant legal al debitorului, prin reprezentare judiciara intelegandu-se situatia in care o persoana, numita reprezentant, indeplineste actele procesuale intr-un proces si participa la raporturile procesuale in numele si pentru o alta persoana, numita reprezentat, care este titularul dreptului litigios sau persoana care este obligata in raportul juridic dedus judecatii, reprezentarea judiciara putand sa fie nu numai facultativa, ci si obligatorie (legala), asa cum este cazul celor ce fac obiectul procedurii de executare colectiva, art. 87 pct. 5 din Codul de procedura civila prevazand expres ca cei supusi procedurii insolventei se citeaza prin administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul judiciar.
In aceste conditii este evident ca practicianul in insolventa nu poate fi obligat sa plateasca cheltuielile de judecata ocazionate de purtarea unui litigiu castigat de adversar, proces in care reprezenta interesele subiectului pasiv al procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificata, pentru ca nu el este cel care "a cazut in pretentii", ci partea insasi, pe care doar o reprezinta. Totusi, nu inseamna ca un administrator judiciar sau lichidator nu poate si nu trebuie sa raspunda, in conditiile art. 22 alin. (4) din acest act normativ, pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin neindeplinirea sau indeplinirea cu intarziere a atributiilor prevazute de lege sau stabilite de judecatorul-sindic. Insa, in acest caz, temeiul juridic este unul cu totul diferit decat cel invocat de recurenta (art. 274 din Codul de procedura civila), impunandu-se cu necesitate administrarea unor probe certe, pertinente si concludente din care sa rezulte indeplinirea conditiilor pretinse de lege pentru ca practicianul sa poata fi obligat la acoperirea prejudiciului produs, simplul fapt al castigarii procesului nefiind suficient, cum in mod gresit considera creditoarea recurenta.
Chiar daca incheierea tribunalului nu poate fi atacata cu apel, ceea ce face ca in speta sa fie incidente si prevederile art. 3041 din Codul de procedura civila, in conformitate cu care recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304, instanta de recurs avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, nu inseamna ca un recurs omisso medio devine in mod automat admisibil. Aceasta, pentru ca instanta de control judiciar, solutionand calea de atac a recursului, nu trebuie sa procedeze la o judecata din nou a procesului, ci numai sa verifice daca hotararea primei instante a fost sau nu pronuntata cu respectarea legii, acest examen urmand sa fie facut numai in raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Insa, din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art. 306 alin. 2 din acelasi cod, instanta poate ridica numai motive de ordine publica, asemenea motive nefiind identificate in speta.