Litigiu comercial evaluabil in bani. Competenta materiala. Cale de atac
C.proc.civ., art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) si art. 2821
In conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C.proc.civ., tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie comerciala, cu exceptia celor al caror obiect au valoare de pana la 100.000 lei inclusiv. Potrivit art. 282 si 2821 din acelasi cod, hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevazute de lege.
Apelul comercial, in lipsa unor prevederi speciale in aceasta materie, este guvernat de normele de drept comun, cuprinse in Titlul IV din Codul de procedura civila, fiind aplicabil, astfel, si art. 2821, potrivit caruia, in anumite situatii, prin exceptie, impotriva hotararilor pronuntate in aceste cauze, calea de atac este doar recursul.
Tribunalul investit cu solutionarea apelului in astfel de cauze trebuie, dupa punerea in discutia contradictorie a partilor, sa recalifice calea de atac declarata de parte din apel in recurs, chiar daca in dispozitivul sentintei atacate apare mentiunea ca hotararea este supusa apelului in termen de 15 zile de la comunicare, si sa judece cererea in complet de trei judecatori, astfel cum prevad dispozitiile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, intrucat calea de atac este data de lege si nu de judecator.
Neprocedand in acest fel, instanta a incalcat atat normele sus evocate, cat si competenta materiala, care revenea la acea data unei instante inferioare in grad, decizia fiind afectata de nulitatea prevazuta de art. 159 C.proc.civ.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 1403 din 27 noiembrie 2007
Prin sentinta civila nr. 857 din 25 ianuarie 2007 pronuntata in dosarul nr. 11042/325/2006 (nr. in format vechi 3552/2006) Judecatoria Timisoara a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta S.C. G. S.R.L. Timisoara, reprezentata prin lichidator judiciar S.C. I S.A. Timisoara, impotriva paratei S.C. S. S.A. Periam, cerere prin care societatea reclamanta a solicitat instantei sa oblige parata sa-i predea o serie de bunuri si utilaje pentru confectionarea incaltamintei, astfel cum au fost ele enumerate in cererea introductiva, considerand ca aceasta nu a facut dovada existentei respectivelor bunuri in patrimoniu sau a dreptului de proprietate ori a altui drept real pentru a putea pretinde restituirea lor de la parata.
Tribunalul Timis, prin decizia civila nr. 22/AP din 5 iunie 2007 pronuntata in dosarul nr. 11042/325/2006, a admis apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei judecatoriei si, pentru a da eficienta dispozitiilor art. 297 alin. 2 C. pr. civ. potrivit carora daca prima instanta s-a declarat competenta, iar instanta de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotararea atacata, aceasta va trimite cauza spre judecare instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, afara de cazul cand constata propria sa competenta, vazand si prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) din acelasi cod, conform carora tribunalele judeca cererile in materie comerciala neevaluabile in bani, a dispus anularea sentintei civile nr. 857/25.01.2007 ca fiind data de o instanta necompetenta material, retinand cauza spre solutionare. In rejudecare, tribunalul constatand ca actiunea reclamantei este intemeiata, existand suficiente acte doveditoare de provenienta a bunurilor retinute de catre parata, a admis cererea de chemare in judecata si a obligat parata S.C. S. S.A. sa-i restituie bunurile si utilajele indicate in petitul actiunii.
Impotriva deciziei civile de mai sus a declarat recurs parata S.C. S. S.A. solicitand modificarea hotararii atacate in sensul respingerii actiunii reclamantei si obligarea acesteia la plata a 10.000 lei cu titlu de daune morale si a cheltuielilor de judecata, pentru urmatoarele motive:
Societatea reclamanta nu este proprietara bunurilor pe care le solicita prin actiunea introductiva, aspect ce se poate deduce cu usurinta din cuprinsul probelor de la dosar. Astfel, nici macar un bun dintre cele de la pozitiile indicate de reclamanta si cuprinse in facturile nr. 0651260/10.02.2003, nr. 9969493/30.12.2004 si nr. 0101675/20.04.2004 nu se regasesc valoric in lista de bunuri din dosarul de lichidare judiciara. Mai mult, in anexa 2 a raportului nr. 5, reclamanta vorbeste de cu totul alte bunuri decat cele pe care le revendica, prezentand copiile a doua facturi susceptibile de fals, respectiv factura nr. 6512603/10.02.2003, unde sunt facute modificari si adaugiri, si factura nr. 9969493/30.12.2004 in care fostul administrator S.I. imita semnaturile celor doi cetateni italieni pentru ca el a intocmit respectivul document. Parata recurenta a mai aratat ca intimata a falsificat probele dupa documentul cumulativ care apartine S.C. F. S.R.L., fara sa tina cont de ceea ce avea in dosarul de lichidare judiciara, actualul administrator al societatii reclamante dorind sa induca in eroare instanta de judecata pentru ca avea cunostinta cu ce bunuri figura aceasta in respectivul dosar.
Prin decizia civila nr. 1403 din 27 noiembrie 2007 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de parata S.C. S. S.A. impotriva deciziei civile susmentionate si a casat in tot hotararea atacata trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante - Tribunalul Timis, pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr. 857 din 25 ianuarie 2007 Judecatoria Timisoara a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. G. S.R.L., reprezentata prin lichidator judiciar S.C. I. S.A., impotriva paratei S.C. S. S.A., actiune prin care societatea reclamanta solicita instantei obligarea paratei sa-i predea o serie de bunuri si utilaje pentru confectionarea incaltamintei, astfel cum au fost ele enumerate in cererea introductiva.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat apel partea reclamanta, iar Tribunalul Timis, prin decizia civila nr. 22/AP din 5 iunie 2007, admitand calea de atac, a anulat sentinta apelata considerand ca judecatoria in mod nelegal s-a declarat competenta si, constatandu-si propria competenta de solutionare in prima instanta a cauzei raportat la prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) din C.proc.civ. - cerere comerciala neevaluabila in bani, a retinut litigiul spre solutionare pentru ca ulterior, in rejudecare, apreciind ca actiunea reclamantei este intemeiata intrucat exista suficiente acte doveditoare de provenienta a bunurilor retinute de catre parata, sa admita cererea de chemare in judecata astfel cum a fost ea formulata.
In conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C.proc.civ., tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie comerciala, cu exceptia celor al caror obiect au valoare de pana la 100.000 lei inclusiv.
Potrivit art. 282 si 2821 din acelasi cod, hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevazute de lege.
Tribunalul investit cu solutionarea apelului in astfel de cauze trebuie, dupa punerea in discutia contradictorie a partilor, sa recalifice calea de atac declarata de parte din apel in recurs, chiar daca in dispozitivul sentintei atacate apare mentiunea ca hotararea este supusa apelului in termen de 15 zile de la comunicare, si sa judece cererea in complet de trei judecatori, astfel cum prevad dispozitiile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care statueaza urmatoarele: cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriei, tribunalului si curtii de apel se judeca in complet format dintr-un judecator, cu exceptia cauzelor privind conflictele de munca si de asigurari sociale. Apelurile se judeca in complet format din 2 judecatori, iar recursurile, in complet format din 3 judecatori, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel. In cazul completului format din 2 judecatori, daca acestia nu ajung la un acord asupra hotararii ce urmeaza a se pronunta, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, in conditiile legii. Completul de divergenta se constituie prin includerea, in completul de judecata, a presedintelui sau a vicepresedintelui instantei, a presedintelui de sectie ori a judecatorului din planificarea de permanenta, intrucat calea de atac este data de lege si nu de judecator.
Tribunalul Timis trebuia sa observe faptul ca cererea de chemare in judecata formulata de S.C. G. S.R.L. Timisoara este o actiune comerciala evaluabila in bani, reclamanta solicitand obligarea societatii parate la eliberarea si predarea unor bunuri despre care sustine ca sunt proprietatea sa.
Potrivit art. 2 si 4 din Ordinul Ministrului Justitiei nr. 760/C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 10.08.1999, actiunile si cererile se impart, din punct de vedere al taxelor judiciare de timbru, in urmatoarele categorii: a) actiuni si cereri evaluabile in bani; b) actiuni si cereri neevaluabile in bani; c) actiuni si cereri pentru care legea stabileste un regim distinct de taxare. Taxele judiciare de timbru sunt de trei feluri: fixe (exprimate in sume absolute), proportionale si pe transe (exprimate in procente), ultimele doua fiind cele care se aplica actiunilor si cererilor evaluabile in bani, ele calculandu-se la valoarea supusa taxarii. De asemenea, art. 5 statueaza expres ca se considera actiuni si cereri evaluabile in bani cele al caror obiect este un drept patrimonial ce poate fi evaluat in bani, valoarea la care se calculeaza taxele judiciare de timbru fiind cea prevazuta in actiune sau in cerere, instantele neavand dreptul sa primeasca (sa inregistreze) actiunile si cererile in care drepturile patrimoniale evaluate in valuta nu sunt precizate si in lei.
Ca atare, tribunalul trebuia sa recalifice calea de atac a apelului, astfel cum a fost ea declarata de partea nemultumita de hotararea judecatoriei, in cea prevazuta de lege - recurs, si sa judece cererea reclamantei in complet de trei judecatori, nu sa anuleze sentinta primei instante si sa solutioneze actiunea in prima instanta, cum in mod nelegal a procedat in speta. Aceasta, deoarece cauza este cert de natura comerciala, iar valoarea pretentiilor formulate prin actiune nu depaseste 100.000 lei, astfel cum rezulta din notele scrise depuse de reclamanta la fila 29 dosar, prin aplicarea criteriul valoric devenind operante dispozitiile art. 1 pct. 1 C.proc.civ., competenta de solutionare a cauzei in prima instanta apartinand judecatoriei, instanta care, de altfel, a si judecat initial litigiul de fata.
Prin urmare, se retine ca in mod gresit tribunalul a apreciat ca este competent material sa solutioneze cauza procedand in consecinta, intrucat in speta nu sunt aplicabile prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) din C.proc.civ., nefiind vorba despre o cerere comerciala neevaluabila in bani, cum in mod eronat a apreciat tribunalul, ci de un litigiu comercial evaluabil in bani, ce urmeaza sa fie solutionat potrivit prevederilor legale mai sus mentionate. Pretentia societatii reclamante este de 79.885 lei, asa incat, avand in vedere si dispozitiile art. 159 alin. 2 din acelasi cod, potrivit carora necompetenta este de ordine publica atunci cand pricina este de competenta unei instante de alt grad, Curtea, din oficiu, a invocat ca motiv de recurs de ordine publica exceptia de nelegalitate a alcatuirii instantei care a pronuntat hotararea atacata atat fata de obiectul si valoarea pretentiilor care sunt sub 100.000 lei, cat si fata de dispozitiile art. 2821 C.proc.civ.
Hotararea instantei de fond a fost pronuntata sub incidenta art. 7208 din C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, aprobata prin Legea nr. 195/2004, care a restabilit in materie comerciala regula de drept comun in ce priveste sistemul cailor de atac, anume ca hotararile date in prima instanta sunt supuse apelului, regula consacrata legislativ de art. 282 din acelasi cod. Apelul comercial, in lipsa unor prevederi speciale in aceasta materie, este guvernat de normele de drept comun, cuprinse in Titlul IV din Codul de procedura civila, fiind aplicabil, astfel, si art. 2821, potrivit caruia, in anumite situatii, prin exceptie, impotriva hotararilor pronuntate in aceste cauze, calea de atac este doar recursul.
Prin urmare, in cauza de fata, Tribunalul Timis era obligat, in raport cu valoarea obiectului litigiului, sa constate incidenta art. 2821 C.proc.civ. si sa califice calea de atac ca fiind recurs, iar nu apel. Neprocedand in acest fel, instanta a incalcat atat normele sus evocate, cat si competenta materiala, care revenea la acea data unei instante inferioare in grad, decizia fiind afectata de nulitatea prevazuta de art. 159 C.proc.civ.
Asa fiind, in baza art. 306 alin. 2 C.proc.civ., recursul a fost admis pentru motivele de ordine publica invocate din oficiu, decizia instantei de apel casata si, prin aplicarea dispozitiilor art. 299 alin. 2, raportat la art. 312, cauza a fost trimisa Tribunalului Timis pentru solutionarea caii de atac, conform art. 2821 C.proc.civ., dupa regulile prevazute de art. 299 - 316 din acelasi cod.