In prima instanta solutia pronuntata nu s-a dat pe fond, de vreme ce s-a retinut incidenta in cauza a disp. art. 159 pct. 1 Cpc, respectiv necompetenta generala a instantelor judecatoresti.
De asemenea, exceptia la randul ei, a fost solutionata in mod gresit in raport cu reglementari care se aplica domeniului sportiv al fotbalului, iar nu al atletismului, dincolo de imprejurarea ca punctual aceste din urma aspecte, nu au fost puse in dezbaterea partilor, ca elemente de referinta in solutionarea exceptiei.
Prin sentinta civila nr. 419 de la 25 octombrie 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia Civila, s-a admis exceptia de necompetenta generala a instantei.
S-a respins cererea formulata de formulata de petenta A N A D, Bucuresti, in contradictoriu cu intimatul C S O S CRAIOVA.
Daca instanta constata ca litigiul nu este de competenta instantelor judecatoresti, ci de competenta unui organ al statului fara activitate jurisdictionala, cererea va fi respinsa ca inadmisibila, respectiv ca nefiind de competenta instantelor romane.
In speta, petenta a solicitat pronuntarea unei hotarari de recunoastere a Deciziei de arbitraj pronuntata de Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne la data de 09.10.2009, definitiva si irevocabila prin respingerea recursului declarat de sportiva C. D. de Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne.
Potrivit art.13.1 lit.a din Statutul FIFA, membrii FIFA au obligatia de a respecta in orice moment statutele, regulamentele, directivele si deciziile organelor FIFA precum si deciziile pronuntate de Tribunalul Arbitral al Sportului. In conditiile acestei reglementari, competenta pentru punerea in executare a hotararilor Tribunalului Arbitral al Sportului revine Comitetului Executiv al FRF, care in conditiile art.60 alin.1 din Statutul FRF, va decide in toate cazurile corespunzator dispozitiilor in materie ale FIFA si UEFA cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.
In acest sens s-a elaborat o procedura de punere in executare a hotararilor Tribunalului Arbitral al Sportului conform careia Federatia Romana de Fotbal va asigura punerea in executare a acestor hotarari. In consecinta, constatand ca solutionarea prezentei cereri este de competenta Federatiei Romane de Fotbal, fata de dispozitiile art.159 pct.1 C.pr.civ., instanta a admis exceptia de necompetenta generala a instantelor judecatoresti si a respins cererea.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat apel in termen, motivat si timbrat petenta A N A D.
Criticile au fost in esenta urmatoarele: Federatia Romana de Fotbal ( FRF ), conform art. 1 alin. (4) din Statut FRF este membru afiliat FIFA si UEFA, fiind singura autoritate a fotbalului asociatie recunoscuta de organismele internationale - FIFA si UEFA - si autorizata conform legii sa organizeze activitatea fotbalistica din Romania. Scopul Federatiei Romane de Fotbal, conform dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Statut FRF, il constituie organizarea, administrarea, coordonarea si controlul activitatii fotbalistice pentru teritoriul Romaniei la toate nivelurile.
Structurile sportive, cu sau fara personalitate juridica ale caror echipe participa la competitiile organizate de Asociatia Judeteana de Fotbal, se afiliaza la asociatia judeteana de fotbal competenta teritorial, legal constituita, oficial recunoscuta si afiliata la FRF.Conform art. 57 alin. (1) din Statut FRF litigiile izvorate din sau in legatura cu activitatea fotbalistica din Romania, in care sunt angrenate cluburile afiliate si oficiali ai acestora, oficiali ai FRF/LFP/AJF, jucatori, agenti de jucatori sau agenti de meciuri urmeaza a fi solutionate exclusiv de organismele jurisdictionale ale FRF.
A mai aratat ca, Clubul Sportiv Olimpic Sport Craiova este un club de atletism roman, afiliat la Federatia Romana de Atletism, care a declarat apel la data de 5 ianuarie 2009 in fata Curtii de Arbitraj Sportiv de la Lausanne impotriva deciziei nr. 6/08.12.2008 emisa de Comisia de Apel de pe langa A N A D, pentru atleta de nivel international Corina M. D, legitimata la clubul mentionat.
A solicitat admiterea apelului si pronuntarea unei hotarari de exequator prin care decizia pronuntata de Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne sa fie recunoscuta si pe teritoriul Romaniei.
Apelul este fondat.
Curtea retine ca sentinta primei instantte nu poate fi pastrata, solutia fiind gresita, dar nu poate fi nici reformata, fiind incidente dispozitiile art. 297 alin. 1 teza I Cod procedura civila.
Potrivit dispozitiilor art. 297 alin. 1 Cod procedura civila, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, se poate dispune in doua cazuri si anume: atunci cand instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa parti care nu a fost legal citata.
Ratiunea celor doua cazuri de desfiintare cu trimitere are la baza cerinta neprejudicierii partilor de un grad de jurisdictie, atunci cand procesul a fost solutionat gresit pe baza unei exceptii sau in lipsa unei parti care nu a avut cunostinta de litigiu.
Intr-adevar, dispozitiile legale sunt de stricta interpretare si cele doua cazuri trebuie aplicate restrictiv, iar nu extensiv prin asimilarea altor situatii neavute in vedere de catre legiuitor, cazuri care ar conduce la nesolutionarea cauzei intr-un termen rezonabil si la incalcarea art. 6 din C.E.D.O., dupa caz.
Or, in prima instanta solutia pronuntata nu s-a dat pe fond, de vreme ce s-a retinut incidenta in cauza a disp. art. 159 pct. 1 Cpc, respectiv necompetenta generala a instantelor judecatoresti.
De asemenea, exceptia la randul ei, a fost solutionata in mod gresit in raport cu reglementari care se aplica domeniului sportiv al fotbalului, iar nu al atletismului, dincolo de imprejurarea ca punctual aceste din urma aspecte, nu au fost puse in dezbaterea partilor, ca elemente de referinta in solutionarea exceptiei.
In aceeasi ordine de idei, prima instanta nu a adus niciun argument care sa sprijine solutia data in privinta aplicabilitatii in atletism a unor reglementari din fotbal, considerente si motivare care sa faca dupa caz, obiectul unui control judiciar in apel, in sensul confirmarii, completarii sau substituirii, sau care sa puna partile in situatia de a o critica, respectiv sustine, in mod aplicat.
In orice caz, in masura in care un asemenea punct de vedere ar avea la baza imprejurarea ca reglementarile anti-doping in cele doua domenii sportive au acelasi sediu legislativ sau ca sunt aplicabile in egala masura si disp. art. 58 din legea 227/2006R1, sau ca TAS asigura solutionarea prin arbitraj a litigiilor care apar si in domeniul fotbalului , Curtea apreciaza ca un asemenea argument ar fi gresit, imprejurarile respective fiind nerelevante. De asemenea, existenta unei reglementari in fotbal in sensul aratat in prima instanta nu inseamna ca toate deciziile TAS care privesc si alte domenii sportive, se pun in executare de Comitetul executiv al FRF, cata vreme in fiecare domeniu la nivel national si international sunt infiintate structuri asociative distincte cu statute si reglementari proprii.
Nu in ultimul rand, prima instanta, pornind de la premisa gresita a aplicarii in cauza a unor reglementari din fotbal, premisa ce a generat concluzia necompetentei generale a instantelor de judecata in examinarea cererii pe care a respins-o ca atare, evident ca nu s-a mai preocupat in a raspunde partii care a sustinut aplicabilitatea in cauza a disp. art. 370 ind. 1 si urm. Cpc, precum si a disp. art. 167 si urm. din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.
3