Potrivit art.400 alin.(1) Cod pr. .civila, contestatia la executare se introduce la instanta de executare - iar art.373 alin.(2) Cod pr. civila prevede ca instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
De la aceste din urma dispozitii nu exista norme derogatorii privitoare la instanta de executare.
Dispozitiile art.2 alin.(1) pct.1 lit.c) din Codul de pr. civila - prin care se da in competenta tribunalelor in prima instanta judecata conflictelor de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante - nu au un asemenea caracter - pentru ca privesc competenta de judecata, iar nu de executare.
In alta ordine de idei, nu trebuie confundata instanta careia ii revine competenta investirii cu formula executorie a hotararii - cu instanta competenta sa incuviinteze executarea silita.
Art.374 alin.2 Cod pr. civila (in forma in vigoare la data pronuntarii sentintei), prevede ca investirea cu formula executorie se face de prima instanta - iar art. 3731 alin 1 prevede ca incuviintarea executarii silite revine instantei de executare.
Aceasta inseamna ca investirea cu formula executorie nu este facuta in toate cazurile de instanta de executare, situatie ce se regaseste si in speta.
Va exista coincidenta intre cele doua categorii de instante, numai atunci cand judecata in prima instanta are loc la judecatoria in circumscriptia careia urmeaza sa se faca executarea. La 04.06.2010 s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinti contestatia formulata de Ministerul Public -Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova, impotriva executarii silite incepute in baza titlului executor sentinta civila nr. 1230/20.06.2009 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul civil nr. 1845/101/2009, privind actele de executare din dosarul de executare nr. 76/2010, solicitand citarea creditoarei D. (R) I.C. (in calitate de intimata) la domiciliul din Drobeta Turnu Severin str. Tabla Butii nr. 88 si conexarea dosarului de executare 76/E/2010.
In motivarea contestatiei a aratat ca s-a formulat cerere de executare silita pentru recuperarea sumelor obtinute prin sen.civ.nr.1230/ 30. 06.2009 iar la data de 20.05.2010 a fost emisa somatia nr.76, desi executarea este suspendata de drept potrivit art. II din OG nr.45/19.05.2010, iar cererea de incuviintare a executarii silite este prematura.
A invocat contestatorul nulitatea incheierii din Camera de Consiliu din 10.05.2010, intrucat in conformitate cu art.374 alin.2 Cod pr. civila ,investirea cu formula executorie se face de prima instanta, in speta de Tribunalul Muncii.
Din oficiu, Tribunalul Mehedinti, a pus in discutie exceptia de necompetenta materiala.
Prin sentinta civila nr.358 din 28.06.2010, pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr.4643/101/2010, s-a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a contestatiei la executare formulata de Ministerul Public -Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova in contradictoriu cu intimata D. (R.) I.C. in favoarea Judecatoriei Dr.Tr.Severin cu urmatoarea motivare:
Potrivit art.400 alin.1 Cod pr. civila, contestatia se depune la instanta de executare, iar in conformitate cu art.373 alin.2 instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
Fata de acestea se constata ca ori de cate ori legea nu prevede o competenta expresa, instanta de drept comun in materia executarii silite este judecatoria in circumscriptia careia se face executarea.
Prin urmare, cum in materia executarii drepturilor de creanta rezultate ca urmare a unui litigiu de munca legiuitorul nu a prevazut o competenta expresa, art.291 din Legea nr.53/2003 stabilind ca dispozitiile prezentului titlu(reguli de procedura) se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila,iar instanta de executare este Judecatoriei Dr. Tr. Severin, tribunalul apreciind exceptia necompetentei materiale intemeiata in baza art.137 alin.1,art.373 alin.2,art.400 alin.1 si art.158 alin.1 Cod pr. civila,o va admite si va declina competenta de solutionare a contestatiei la executare formulata de catre contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova in contradictoriu cu intimata D.(R.) I. C. , in favoarea Judecatoriei Dr. Tr. Severin.
Impotriva sentintei a declarat recurs contestatorul.
Prin motivele de recurs a invocat incalcarea principiului disponibilitatii contradictorialitatii si dreptului la aparare, intrucat, desi nu a ridicat exceptia necompetentei materiale, instanta a invocat-o din oficiu, dar fara a pune exceptia in discutia partilor.
A criticat recurentul si solutia de admitere a exceptiei motivand, in esenta , ca intrucat in discutie este un titlu executoriu ce emana de la tribunalul muncii - competenta de solutionare a contestatiei la executare impotriva acestui titlu revine instantei care a solutionat fondul cauzei.
S-a adus ca argument de text in sprijinul motivului de nelegalitate - art.2 pct.1 lit.c) din Codul de procedura civila care da in competenta tribunalelor solutionarea conflictelor de munca - ca dispozitii derogatorii de la dreptul comun, respectiv de la dispoz.art.373 alin.2 Cod pr. civila care prevad ca judecatoria este instanta de executare.
A invocat in acest sens si Decizia nr.33 din 9iunie 2008 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie data in recurs in interesul legii, prin care a statuat ca in concursul dintre legea speciala si legea generala -aplicabila este legea speciala, chiar daca aceasta nu este prevazut expres in legea speciala.
Recurentul a sustinut ca, daca legiuitorul nu i-a dat competenta judecatoriei sa judece fondul conflictelor de munca, aceasta nu se poate pronunta nici asupra executarii silite si in consecinta asupra contestatiei la executare.
S-a referit recurentul si la dispozitii de drept substantial cuprinse in Codul muncii (Legea 53/2003), precum si la dispozitiile din Codul de procedura civila - prin care se stabileste instanta competenta sa investeasca cu formula executorie hotararea judecatoreasca (artz.374 Cod pr. civila) , dispozitii cu caracter imperativ.
Sub acest din urma aspect, recurentul a sustinut ca intrucat tribunalul ca prima instanta in solutionarea conflictelor de munca are competenta investirii cu formula executorie a hotararilor judecatoresti date in aceasta materie - este si instanta de executare - si a invocat nulitatea incheierii de incuviintare a executarii ca fiind data de o instanta necompetenta.
Recursul este nefondat.
Prima instanta a dat o corecta rezolvare exceptiei de necompetenta materiala - retinand ca revine judecatoriei ca instanta de executare - competenta de solutionare a contestatiei la executare.
In acest sens, sunt dispozitiile art.400 alin.(1) raportate la art.373 alin.(2) Cod pr. civila.
Potrivit art.400 alin.(1) Cod pr. .civila, contestatia la executare se introduce la instanta de executare - iar art.373 alin.(2) Cod pr. civila prevede ca instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
De la aceste din urma dispozitii nu exista norme derogatorii privitoare la instanta de executare.
Dispozitiile art.2 alin.(1) pct.1 lit.c) din Codul de pr. civila - prin care se da in competenta tribunalelor in prima instanta judecata conflictelor de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante - nu au un asemenea caracter - pentru ca privesc competenta de judecata, iar nu de executare
Executarea constituie o faza distincta a procesului civil.
Pe de alta parte, dispozitiile art.2 pct.1 lit.c) Cod pr. civila nu au caracterul unor dispozitii speciale pentru a se pune in discutie concursul dintre legea speciala si cea generala.
Tribunalul este instanta de drept comun in materia solutionarii conflictelor de munca.
In alta ordine de idei, dispozitiile prin care se deroga de la regula sunt de stricta interpretare.
Prin urmare, nu se aplica decat in ipotezele strict prevazute in norma derogatorie.
Or, normele cuprinse in art.2 Cod pr. civila privitoare la competenta de judecata a tribunalului in prima instanta, se aplica strict in privinta fazei judecatii si nu poate fi extinsa aplicarea lor si in stabilirea competentei instantelor in materia executarii silite.
In alta ordine de idei, nu trebuie confundata instanta careia ii revine competenta investirii cu formula executorie a hotararii - cu instanta competenta sa incuviinteze executarea silita.
Art.374 alin.2 Cod pr. civila (in forma in vigoare la data pronuntarii sentintei), prevede ca investirea cu formula executorie se face de prima instanta - iar art. 3731 alin 1 prevede ca incuviintarea executarii silite revine instantei de executare.
Aceasta inseamna ca investirea cu formula executorie nu este facuta in toate cazurile de instanta de executare, situatie ce se regaseste si in speta.
Va exista coincidenta intre cele doua categorii de instante, numai atunci cand judecata in prima instanta are loc la judecatoria in circumscriptia careia urmeaza sa se faca executarea.
Fata de toate aceste considerente se constata ca in mod corect Tribunalul Mehedinti si-a declinat competenta de solutionare a contestatiei la executare catre Judecatoria Dr. Tr. Severin.
Nu se poate retine nici incalcarea principiului disponibilitatii si contradictorialitatii intrucat, asa cum s-a aratat chiar in motivele de recurs, exceptia de necompetenta materiala este o exceptie de ordine publica ce se poate invoca si din oficiu de catre instanta, iar punerea in discutia partilor a exceptiei nu a fost posibila, cat timp s-a solicitat judecarea in lipsa a cauzei.
4