Suspendarea dreptului de a incasa prima de concediu de odihna a produs efecte temporare, ceea ce inseamna ca temporar a fost amanata plata primei respective. Dreptul la actiune se naste la finalul anului cand inceteaza suspendarea anuala, odata cu incetarea efectelor legii bugetare din anul respectiv.
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Dolj, Sectia contencios administrativ si fiscal reclamantul D.I. in calitate de functionar public, a solicitat, in contradictoriu cu paratul DADR Dolj, obligarea acesteia la plata sumelor reprezentand prima de concediu, aferenta anilor 2003-2006, actualizata la zi cu indicele de inflatie, pana la data platii efective.
In motivare, reclamantul a aratat ca este functionar public in cadrul intimatei, iar art. 33 alin. 2 Legea 188/99 prevede ca functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu,la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat.
A aratat ca, potrivit art. 3 (1)din OUG 33/2001, s-a suspendat aplicarea respectivului articol cu privire la prima de vacanta pana la 1.01.2002., suspendare prelungita succesiv pana la 31.12.2006, prin legile bugetului asigurarilor sociale de stat, in speta Legea 743/2001, Legea 631/2002, Legea 507/2003, Legea 511/2004, acte normative ce contravin dispoz. art. 38 alin. 2 din Constitutia Romaniei modificat conform art.1 pct. 20 ce prevad ca salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala.
In drept, se invoca art. 33, respectiv 34 din Leg. 118/1999 si art. 1 din Leg. 554/2004.
Paratul a formulat intampinare prin care a invederat ca actiunea reclamantului este temeinica si legala.
Prin sentinta nr. 1448 din 6 aprilie 2007 pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a admis exceptia prescriptiei, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamant si a fost obligata parata la plata catre acesta a contravalorii primei de vacanta aferenta perioadei 2004-2006, suma ce se va reactualiza cu rata inflatiei incepand cu data nasterii dreptului si pana la data platii efective.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul sustinand ca este nelegala, intrucat dreptul la prima de vacanta fiind suspendat s-a suspendat si prescriptia dreptului la actiune, iar, prin intampinarea depusa la dosar, parata recunoaste dreptul pretins.
Recursul este nefondat.
In conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici, acestia beneficiaza de prima de concediu de odihna.
Insa, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanta si nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desfiintat.
Dreptul functionarului public de a i se plati prima de concediu de odihna a ramas in vigoare, numai plata a fost suspendata succesiv..
Obligativitatea platii, dupa incetarea suspendarii, rezulta si din principiul general constitutional prevazut in art.1 alin.5 din Constitutie, care dispune ca in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei legii si a legilor este obligatorie.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce inseamna ca temporar a fost amanata plata drepturilor de prima de concediu de odihna.
Reclamantul este functionar public in cadrul paratei si a solicitat sa i se achite prima de vacanta pe perioada 2003 - 2006, inclusiv.
Fata de considerentele expuse anterior, se retine ca in mod corect, instanta de fond a admis cererea reclamantei privind acordarea primei de concediu aferenta perioadei 2004 - 2006, avand in vedere ca, in ceea ce priveste perioada 2003 a operat prescriptia extinctiva, fiind depasit termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Potrivit art. 3 si 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune, in speta la finalul anului cand inceteaza suspendarea anuala.
Asa cum rezulta din legile bugetare, suspendarea dreptului la prima de C.O. s-a efectuat anual. La sfarsitul fiecarui an, odata cu incetarea efectelor legii bugetare din anul respectiv, dreptul a devenit actual, neexistand alte cauze de impiedicare a exercitarii actiunii.
Curtea constata ca fata de data introducerii actiunii dreptul la actiune pentru plata sumelor reprezentand prima de concediu pentru anul 2003 s-a prescris.
Cum, in materia prescriptiei nu exista dispozitii specifice, sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Decretul nr. 167/1958, in art. 13, 14 stabileste expres cazurile in care cursul prescriptiei se suspenda, reclamanta nefiind in nici unul din aceste cazuri.
In consecinta, avand in vedere prevederile art. 304, 3041 si 312 cod procedura civila, se va respinge recursul declarat.
2