Functionari publici. Drepturi de a li se acorda prima de vacanta. Prescriptie.

Prin cererea introdusa la Tribunalul Suceava - sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal si inregistrata sub nr. 1281/86 din 28.02.2007, reclamanta B. A. in contradictoriu cu paratii D.G.F.P. Suceava si M. F. P., a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati acestia la plata primelor de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004 si 2005 si 2006, actualizate cu indicele de inflatie, de la data nasterii dreptului la data platii efective si cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca este functionar public la D.G.F.P. si ca, potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 34 dupa republicare), functionarul public are dreptul pe langa indemnizatia de concediu la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu.
Ulterior, acest drept nu a mai fost acordat fiind suspendat prin urmatoarele acte normative : art. 3 al. 1 din OUG nr. 33/2001 pana la 01.01.2002; art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 pana la 31.12.2002; art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002 pana la 31.12.2003; art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003 pana la 31.12.2004 si art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 pana la 31.12.2005.
A mai aratat reclamanta ca este indreptatita la primele de vacanta pe ultimii ani motivat de faptul ca suspendarile dispuse in legile bugetului anual si-au incetat aplicabilitatea la momentul formularii prezentei actiuni, neexistand nici un act normativ care sa abroge dispozitiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, republicata.
Prin intampinare, parata D.G.F.P. a invocat in principal exceptia prescriptiei dreptului la actiune, solicitand si respingerea cererii reclamantei de acordare a primelor de concediu pentru anii 2001-2002, ca fiind prescrisa si in subsidiar, respingerea cererii de acordare a primelor de concediu pentru anii 2001 - 2006, ca neintemeiata.
Solutionand cauza in fond, Tribunalul Botosani - Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, prin sentinta nr.812 din 26.04.2007, a respins exceptia invocata, a admis actiunea reclamantei si a obligat paratii sa plateasca reclamantei primele de concediu egale cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 ti 2006, actualizate cu indicele de inflatie de la data exigibilitatii platii si pana la data platii efective.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ( in prezent art. 34 al. 2 din actuala lege) functionarul public, are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu si ca suspendarea succesiva a acordarii primei anuale prin diferite acte normative nu au dus la stingerea dreptului, dispozitia prevazuta de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicata fiind in vigoare si neabrogata.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata D.G.F.P. Botosani pentru D.G.F.P. Suceava, imputernicita de M.F.P. care a aratat ca sentinta este nelegala si netemeinica, gresit fiind obligati paratii la plata primelor de concediu aferente anilor 2001 - 2006, reiterand exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru sumele pretinse cu titlu de prime de concediu egale cu salariul de baza pentru anii 2001, 2002, 2003, motivat de faptul ca au trecut mai mult de 3 ani de cand creanta reprezentata de aceste sume a devenit exigibila, in conformitate cu art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958.
Recursul a fost incadrat in dispozitiile art. 304 pct. 9 cod pr. civila. si apreciat fondat, dar pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ( in prezent art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, republicata), prin care functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, sunt imperative si nu au fost abrogate.
Suspendarea succesiva a dreptului de acordare a primei de vacanta pentru perioada 2001 - 2006, care evident a avut un caracter temporar, atata vreme cat suspendarea a fost anuala, nu duce la stingerea dreptului.
Pentru prima aferenta anului 2001, dreptul la actiune s-a nascut la data de 31 decembrie 2001 - data pana la care a durat suspendarea dispusa prin legea bugetului - iar termenul de prescriptie pentru exercitiul dreptului la actiune s-a implinit la 31 decembrie 2004, deci inainte de introducerea acestei actiuni, prin urmare apare ca fiind prescrisa, raportat la data introducerii actiunii - 27.02.2007, asa incat instanta de fond trebuia sa constate incidenta art.1 alin.1 rap. la art.3 alin.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva.
De asemenea, pentru aceleasi considerente apare ca fiind prescris dreptul la actiune si pentru anii 2002 si 2003.
Referitor la acordarea primelor de vacanta aferente anilor 2004 2005 si 2006, curtea a constatat ca in mod corect a apreciat instanta de fond ca dispozitiile art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ( in prezent art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, republicata), prin care functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, sunt imperative si nu au fost abrogate.
Fata de cele invederate, cum motivele invocate de recurenta apar intemeiate numai cu privire la acordarea primelor de vacanta aferente anilor 2001, 2002 si 2003, dreptul la actiune fiind prescris, in baza art.312 din Codul de procedura civila, recursul de fata a fost admis, sentinta modificata in parte si in rejudecare, cererea reclamantei privind acordarea primelor de vacanta aferente anilor 2001, 2002 si 2003, a fost respinsa, ca fiind prescrisa extinctiv, mentinandu-se totodata celelalte dispozitii ale sentintei.