Actiune prin care se solicita restituirea contravalorii valutei confiscate in anul 1955. Natura juridica a actiunii. Modul de calcul al termenului de prescriptie. Calitatea procesuala activa a mostenitorului de a solicita aceasta restituire, cand autorul a decedat dupa anul 1989.
Actiunea prin care se solicita plata unei sume de bani este o actiune in pretentii, patrimoniala, prescriptibila in termen de trei ani de la data la care s-a nascut dreptul la actiune.
Sectia civila – Decizia civila nr.468/18 noiembrie 2010
Prin actiunea inregistrata sub dosar nr. 01533/243/2006 la Judecatoria Hunedoara in urma rejudecarii, reclamantul R.F.C. a chemat in judecata paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, pentru obligarea paratului la restituirea sumelor de 6052 USD si 1008 lei RON reprezentand echivalentul in lei a 200 lire sterline, sume confiscate abuziv de parat, precum si obligarea paratului la plata sumei de 102.057 lei reprezentand dobanzi aferente sumelor confiscate pentru perioada anilor 1955-2006. In drept s-au invocat prevederile art. 44 din Constitutie.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este mostenitorul numitului R.F. si a numitei R.A.A., ambii decedati, si ca prin sentinta penala nr. 391/28.04.1955 a Tribunalului Popular al Raionului Sannicolaul Mare – regiunea Arad tatal sau a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani inchisoare si i s-au confiscat mai multe monede de aur si suma de 6052 USD si 200 lire sterline.
Prin sentinta civila nr. 3685/17.11.2009, Judecatoria Hunedoara a admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamantul R.F.C. in contradictoriu cu Statul Roman reprezentat prin M.F.P. prin D.G.F.P. a Jud. Hunedoara si a obligat paratul sa restituie reclamantului suma de 6052 USD si suma de 200 de lire sterline confiscate abuziv de parat si sa plateasca reclamantului suma de 59.888, 12 USD si 244,16 lei reprezentand dobanda legala aferenta sumelor confiscate, calculata de la data de 29.04.1955 si pana la data de 31.12.2006. A fost respinsa in rest actiunea principala ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, s-a retinut ca prin sentinta penala nr. 391/28.04.1955 a Tribunalului Popular al Raionului Sannicolaul Mare – regiunea Arad, R.F., tatal reclamantului, a fost condamnat la 4 ani inchisoare in baza art. 5 si art. 14 din Legea nr.284/1947 pentru detinerea de monede din aur si valuta, si s-a dispus confiscarea acestora. Din adresa nr. 24196/4.04.1955 emisa de Banca de Stat a Republicii Populare Romane catre Ministerul Finantelor Publice rezulta ca s-au confiscat tatalui reclamantului sumele de 6052 USD si 200 lire sterline.
Reclamantul este unicul mostenitor al parintilor sai.
Instanta de fond a retinut ca, in mod abuziv s-a procedat la confiscarea valutei ce apartinea autorului reclamantului, si ca prevederile Legii 284/1947 erau contrare dispozitiilor Constitutiei. De asemenea, dispozitiile Legii 284/1947 contraveneau dispozitiilor art. 481 Cod civil, dar si tratatelor internationale la care Romania era si este parte, privitoare la proprietate. Fata de cele retinute, instanta a constatat ca valuta a fost confiscata abuziv, astfel ca a admis actiunea referitoare la restituirea valutei confiscate si dobanda solicitata de reclamant pe perioada cat a fost lipsit de aceste sume de bani.
Prin decizia civila nr. 190/A/13.05.2010 pronuntata de sectia civila a Tribunalului Hunedoara, a fost admis apelul formulat de Statul Roman reprezentat prin M.F.P. prin D.G.F.P. a Jud. Hunedoara impotriva sentintei civile 3685/2009 pronuntata de Judecatoria Hunedoara si care a fost schimbata in parte in sensul ca a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de paratul Statul roman si in consecinta, respinsa actiunea formulata de reclamantul R.F., in contradictoriu cu Statul Roman.
In considerentele deciziei s-a retinut ca fiind corect constatat caracterul abuziv al masurii confiscarii, insa, raportat la obiectul actiunii, prin care se tinde la valorificarea unui drept de creanta si nu la revendicarea unor bunuri mobile corporale, actiunea este prescrisa, fata de dispozitiile art. 1 si 3 din Decretul 167/1958. Data de la care curge termenul de prescriptie de 3 ani este aceea de la care se naste dreptul la actiune, ori aceasta data este data la care a fost recunoscut caracterul abuziv al masurii in cuprinsul actului normativ si care este O.U.G. nr.190/9 noiembrie 2000. De aceea, s-a apreciat ca reclamantul a actionat cu depasirea vadita a termenului de prescriptie, iar instanta de fond a respins in mod gresit aceasta exceptie prin incheierea de sedinta din 13.06.2008. In consecinta, a fost respinsa actiunea.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea in intregime a deciziei si mentinerea in tot a sentintei civile nr. 3685/2009 pronuntata de Judecatoria Hunedoara.
In motivarea recursului, reclamantul sustine ca in mod gresit instanta de apel a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a schimbat intelesul actiunii pe care a formulat-o, transformand-o dintr-o actiune in revendicare mobiliara, intr-o actiune de valorificare a unui drept de creanta nascut odata cu declararea abuziva a legii de confiscare. In sustinerea acestui punct de vedere recurentul arata ca actiunea in revendicare mobiliara isi are temeiul juridic in dreptul de proprietate al persoanei asupra bunului, iar regimul juridic al acestei actiuni a fost determinat de practica si literatura juridica. Acestei actiuni ii sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun, art. 1909 alin 1 Cod civil, care indica faptul ca posesia de buna credinta a bunurilor mobile valoreaza titlu de proprietate, insa aceasta regula are in vedere doar bunurile mobile corporale, neinmatriculate.
In drept se invoca art. 299, art. 301, art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Analizand legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul declarat de reclamant impotriva deciziei civile 190/A/2010 pronuntata de Tribunalul Hunedoara, retinand urmatoarele:
Sub un prim aspect: instanta a pus in discutie din oficiu calitatea procesual activa a reclamantului, care a promovat actiune pentru a fi obligata parata la plata unor sume de bani confiscate abuziv de la tatal sau in anul 1955. Tatal reclamantului a decedat in 1993, deci din masa succesorala ramasa la decesul sau nu face parte suma de bani ceruta de reclamant. Pentru ca nu existau in patrimoniul defunctului la data decesului, chiar daca reclamantul este singurul mostenitor, bunurile mobile cerute nu au fost transmise succesorului, deci nu are calitatea de a cere sa fie platita o suma de bani de catre Statul roman. Altfel spus, reclamantul nu poate cere mai multe drepturi decat a avut antecesorul sau, mai ales ca acesta era in viata in 1990 si putea formula cerere pentru restituirea unor bunuri pretins preluate abuziv de regimul comunist, in conditiile dreptului comun, asa cum a fost promovata actiunea pendinte. In acest context, Curtea a constatat lipsa calitatii procesual active a reclamantului in cauza de fata.
Sub un al doilea aspect, sumele de bani pretinse de reclamant, au fost confiscate in baza unei hotarari judecatoresti definitive, care si-a produs efectele de la momentul cand a ramas definitiva. Acea hotarare constituie titlu de preluare si are putere de lege. De la acea data, nu a intervenit nici o alta hotarare judecatoreasca sau lege care sa infirme efectele sale, astfel ca, in prezent, nu exista temei pentru a dispune restituirea unor bunuri preluate cu titlu sanctiune, in baza unei hotarari judecatoresti definitive.
Al treilea aspect pe care il retine Curtea se refera la caracterul actiunii: in conditiile in care reclamantul a cerut „obligarea paratei la plata sumei… „ caracterul actiunii este unul in pretentii, despagubiri si nu unul in revendicare, chiar mobiliara. Temeiul de drept al actiunii „ art. 44 din Constitutie” nu are legatura cu cauza: acest articol din legea fundamentala reprezinta cadrul general creat de stat pentru apararea si ocrotirea dreptului de proprietate, ori prin actiune se solicita plata unei sume de bani. Aceste actiuni sunt prescriptibile in trei ani, asa cum corect a retinut si instanta de apel, termen care incepe sa curga de la data cand a luat nastere dreptul la actiune. Ori, fata de motivele invocate de reclamant, ca este o actiune de drept comun, dreptul la actiune a luat nastere in 1989, dupa schimbarea regimului comunist. Asadar, actiunea reclamantului este prescrisa, asa cum a retinut si tribunalul, insa termenul de prescriptie curge din alt moment.
In al patrulea rand, art. 1909 cod civil invocat in apel, apoi in recurs, nu este aplicabil in cauza: alin. 1 din acest articol creeaza o regula ( potrivit careia bunurile mobile se prescriu prin simpla posesie), iar alin. 2 consacra o exceptie de la aceasta regula: a bunurilor mobile care au fost pierdute sau furate si pentru a caror revendicare s-a stabilit un termen de prescriptie de trei ani. Ori, sumele de bani cerute nu se incadreaza nici in categoria in bunurilor furate, nici a celor pierdute, pentru a se incadra in exceptia invocata. Afirmatia ca pentru revendicarea bunurilor mobile preluate fara titlu (ceea ce nu este cazul in speta, sumele de bani fiind preluate prin hotarare judecatoreasca) nu este termen de prescriptie este lipsita de temei legal.
Fata de toate aceste argumente juridice retinute, Curtea a constatat ca este nefondat recursul reclamantului, pe care l-a respins in temeiul art. 312 cod procedura civila, mentinand hotararea atacata.